L-am găsit

Pe acest om, despre care scriam, pe 16 aprilie, pe contul meu de Facebook:

“De puțină vreme, am cunoscut un preot ale cărui vorbe îmi merg la suflet. Nu credeam că se va mai întâmpla așa ceva, pentru că sunt exigent, critic și specialist în Antropologia Comunicării  Deci observ și fără să vreau tehnici de manipulare și mai ales, mă scot din sărite cele ieftine și depășite. Iar Biserica foloseste o multime.

Nu credeam că un reprezentant al Bisericii, care mi se părea o instituție mediocră, depășită de vremuri, lacomă și megalomană, va putea să se interpună între mine și Dumnezeu.

Continue reading “L-am găsit”

Povestea vieții mele (I)

Sunt fiul unui moț și al unei oltence care a lăsat Oltenia de dragul lui și a fugit la el, în Ardeal.

Tata s-a născut pe un vârf de deal, știți un deal din acela din Țara Moților, cu trei case în vârf, cu căpițe de fân și cu urși care stau la o țigară pe marginea drumului care șerpuiește prin păduri până sus. O țigară din coceni de porumb, desigur.

De pe vârful dealului unde s-a născut tatăl meu se vede Muntele Găina, un munte important pentru noi, moții. Acolo e Târgul de Fete, unde mergeai să-ți găsești aleasa, pentru că în cele trei case din vârful dealului optiunile erau limitate. După ce o luai de la Târg și o jucai o horă câteva duminici, o duceai acasă la tine. Din secunda în care trecea pragul casei tale, trebuia sa o iei de nevastă, nu mai exista drum de întoarcere. Nu puteai să joci șotron, pe prag, să țopăi înainte și-napoi, nimic. La noi moațele sunt ocoșe si nu cred că mai este nevoie să traduc acest cuvânt – este destul de relevant modul în care sună 🙂 )

Continue reading “Povestea vieții mele (I)”

Uber și democrația participativă

Web 2.0 a dat naștere unor noi sisteme structurate pe principiul sharring is caring propriu Web-ului social , iar Uber este unul dintre cele mai cunoscute. Uber, AirBnb anunță niște schimbări importante care vor afecta structura societății actuale mai exact vor schimba sistemul politic, dar si pe cel economic. Vom trece de la democrația reprezentativă, în care delegam responsabilitățile unor oameni care ne reprezentau în Parlament, Guvern etc, la democrația participativă totală (termenul democrație este impropriu pentru că dispare reprezentarea), în care fiecare va face ce știe, va împărți cu ceilalți cunoștințele sale, bunurile s.a.m.d. Exact pe sistemul Uber. Se va aplica și în economie. Eu stiu să fac ceva și voi face acel lucru, apoi tu vei face altceva, celălalt va continua și tot așa. Puterea si bunurile vor fi împărțite (sharring is caring), vor fi rezultatul unei acțiuni colective, sociale, relaționale. Coach surfing: călătorești  în toată lumea și împarți casa cu cei care te primesc. Uber: împarți mașina cu cel care ți-o oferă. Politică, administrație, guvernare: fiecare face ce știe, fiecare contribuie. Model participativ. S-a văzut la protestele din Piața Victoriei. Momentul scrutinului nu a fost nici important, nici decisiv: oamenii au cerut să ia parte la realizarea actului politic pe parcursul său. Iar imensele legături din rețelele sociale s-au transferat în stradă. Au transgresat. Vor transgresa din ce în ce mai mult. Monopolul puterii va dispărea. Va fi împărțit între oameni, într-o societate bazată pe relații, într-o societate în care distanțele dispar datorită Web 2.0, datorită rețelelor sociale. Când se strângeau oamenii în Piața Victoriei, cine venea cu ideea să se facă un tricolor, să se aprindă ecranele telefoanelor mobile? Nimeni și toată lumea. Cine este cel care te duce acasă cu Uber? Oricine are mașină și e înregistrat în rețea. Cine va rezolva o problemă administrativă? Cine se pricepe și e înregistrat în rețea.

Care rețea?

Societatea participativă va fi vegheată din umbră de giganți: Uber, Google etc..

Dacă ești de acord sau ai altă părere, scrie aici: