De ce trebuie să-ți faci cont pe Snapchat

1. Vom comunica toți ca pe Snapchat

 Acum 4 ani, anunțam că storytellingul va fi înlocuit de videostorytelling, ca o consecință firească a abandonării alfabetului scris și a trecerii la comunicarea prin imagini (teoria mea), precum și a infantilizării generată de rețelele sociale (în special Facebook, care ne invită mereu să fim și să rămânem copii). Previziunea mea s-a îndeplinit: a apărut Snapchat al cărui principal instrument de comunicare este videostorytellingul – povestea video cu personaje (filtre). Adoptă și tu acest nou limbaj de comunicare (povestea/basm video), pentru că în curând va fi cel mai eficient mod de ambalare al mesajului. Așa cum storytellingul a detronat toate celelalte genuri publicistice scrise, în rețelele sociale, videostorytellingul (adoptat și de Facebook) va deveni cel mai uzitat și în curând, singurul mod de exprimare în rețelele sociale

Continue reading “De ce trebuie să-ți faci cont pe Snapchat”

Mâncarea din România este mai proastă decât cea din Vest? Da

În ultimii 5 ani am scris mai multe articole pe această temă și mă bucur că a început să fie prezentă în spațiul public. 

Întrucât jumătate din an predau la Universitatea din București și cealaltă jumătate, la universități din Franța, am avut ocazia să compar tot timpul produsele din România cu cele de acolo. Iată numai câteva exemple, din experiența personală:

Continue reading “Mâncarea din România este mai proastă decât cea din Vest? Da”

Cum a fost o ploaie la Montpellier

Eram la Montpellier, acum mulți ani, cu o bursă doctorală europeană și, așa cum procedez mereu, m-am dus la o cafenea, ca să lucrez. Mi-am luat o cafea, am deschis laptopul și am început să scriu la teză, pe terasă. Cafeneaua era în centrul orașului, exact în Piața Centrală, multă lume, o atmosferă relaxantă și zâmbitoare. Cald, soare.

Dintr-odată, de nicăieri, cerul s-a făcut negru, exact ca astăzi la București și a început o ploaie sălbatică, cu bulbuci, de tremura copertina deasupra capului meu. Lumea s-a refugiat lângă noi, la mese, orașul părea un vas care se scufundă, iar locuitorii se refugiau care încotro, ca să scape cu viața. Apoi s-a întâmplat minunea:

Continue reading “Cum a fost o ploaie la Montpellier”

Ce este Web 3.0

“11. Web 3.0

[…]  Web 3.0 este Web-ul individual, în care platformele înțeleg lumea în care trăim, ne ghicesc dorințele, chiar înainte să le exprimăm, pentru a ne oferi tot ceea ce ne interesează și pentru a ne rezolva toate problemele noastre, fără ca noi să facem nimic. Cum ? Simplu : ne urmăresc toate acțiunile online și ne construiesc un profil de acțiune predictibil.

Continue reading “Ce este Web 3.0”

O să ne căsătorim cu telefonul mobil

Telefonul mobil este acum cel mai bun prieten. Ne uităm la el din 10 în 10 minute, ne spune tot ce vrem să aflăm, ne oferă starea de bine, informații, (după ce ne vom instala toți asistentul personal va avea grijă de noi, ne va da sfaturi, ne va ajuta să fim mai sănătoși – deja o face printr-o mulțime de aplicații), va deveni indispensabil. Deja este.

Nu mai putem trăi fără el. Îi simțim lipsa. Ne oferă împlinire și emoții pozitive. Exact ca un partener. Intri pe telefon exact ca și cum ți-ai lua de mână prietenul/prietena.

Continue reading “O să ne căsătorim cu telefonul mobil”

L-am găsit

Pe acest om, despre care scriam, pe 16 aprilie, pe contul meu de Facebook:

“De puțină vreme, am cunoscut un preot ale cărui vorbe îmi merg la suflet. Nu credeam că se va mai întâmpla așa ceva, pentru că sunt exigent, critic și specialist în Antropologia Comunicării  Deci observ și fără să vreau tehnici de manipulare și mai ales, mă scot din sărite cele ieftine și depășite. Iar Biserica foloseste o multime.

Nu credeam că un reprezentant al Bisericii, care mi se părea o instituție mediocră, depășită de vremuri, lacomă și megalomană, va putea să se interpună între mine și Dumnezeu.

Continue reading “L-am găsit”

Povestea vieții mele (I)

Sunt fiul unui moț și al unei oltence care a lăsat Oltenia de dragul lui și a fugit la el, în Ardeal.

Tata s-a născut pe un vârf de deal, știți un deal din acela din Țara Moților, cu trei case în vârf, cu căpițe de fân și cu urși care stau la o țigară pe marginea drumului care șerpuiește prin păduri până sus. O țigară din coceni de porumb, desigur.

De pe vârful dealului unde s-a născut tatăl meu se vede Muntele Găina, un munte important pentru noi, moții. Acolo e Târgul de Fete, unde mergeai să-ți găsești aleasa, pentru că în cele trei case din vârful dealului optiunile erau limitate. După ce o luai de la Târg și o jucai o horă câteva duminici, o duceai acasă la tine. Din secunda în care trecea pragul casei tale, trebuia sa o iei de nevastă, nu mai exista drum de întoarcere. Nu puteai să joci șotron, pe prag, să țopăi înainte și-napoi, nimic. La noi moațele sunt ocoșe si nu cred că mai este nevoie să traduc acest cuvânt – este destul de relevant modul în care sună 🙂 )

Continue reading “Povestea vieții mele (I)”

Uber și democrația participativă

Web 2.0 a dat naștere unor noi sisteme structurate pe principiul sharring is caring propriu Web-ului social , iar Uber este unul dintre cele mai cunoscute. Uber, AirBnb anunță niște schimbări importante care vor afecta structura societății actuale mai exact vor schimba sistemul politic, dar si pe cel economic. Vom trece de la democrația reprezentativă, în care delegam responsabilitățile unor oameni care ne reprezentau în Parlament, Guvern etc, la democrația participativă totală (termenul democrație este impropriu pentru că dispare reprezentarea), în care fiecare va face ce știe, va împărți cu ceilalți cunoștințele sale, bunurile s.a.m.d. Exact pe sistemul Uber. Se va aplica și în economie. Eu stiu să fac ceva și voi face acel lucru, apoi tu vei face altceva, celălalt va continua și tot așa. Puterea si bunurile vor fi împărțite (sharring is caring), vor fi rezultatul unei acțiuni colective, sociale, relaționale. Coach surfing: călătorești  în toată lumea și împarți casa cu cei care te primesc. Uber: împarți mașina cu cel care ți-o oferă. Politică, administrație, guvernare: fiecare face ce știe, fiecare contribuie. Model participativ. S-a văzut la protestele din Piața Victoriei. Momentul scrutinului nu a fost nici important, nici decisiv: oamenii au cerut să ia parte la realizarea actului politic pe parcursul său. Iar imensele legături din rețelele sociale s-au transferat în stradă. Au transgresat. Vor transgresa din ce în ce mai mult. Monopolul puterii va dispărea. Va fi împărțit între oameni, într-o societate bazată pe relații, într-o societate în care distanțele dispar datorită Web 2.0, datorită rețelelor sociale. Când se strângeau oamenii în Piața Victoriei, cine venea cu ideea să se facă un tricolor, să se aprindă ecranele telefoanelor mobile? Nimeni și toată lumea. Cine este cel care te duce acasă cu Uber? Oricine are mașină și e înregistrat în rețea. Cine va rezolva o problemă administrativă? Cine se pricepe și e înregistrat în rețea.

Care rețea?

Societatea participativă va fi vegheată din umbră de giganți: Uber, Google etc..

Dacă ești de acord sau ai altă părere, scrie aici: