Ce s-a întâmplat cu religia?

A ajuns să fie un fel de bad karma să mergi la biserică. Adică oamenii nu vorbesc despre asta, se feresc să pună postări religioase în rețelele sociale, de teama de a fi etichetați, cum? Săraci, proști, naivi, bătrâni, știrbi și mai cum?

Pentru că numai un prost sărac ar putea crede în Dumnezeu, nu? Pentru că, de fapt, credința în Dumnezeu înseamnă să mergi la biserică și să ceri să primești ceva din supermarketul universului fără să faci nimic. Iar tu ești prost și aștepți să-ți pice para mălăiață. În gura lui nătăflix.

De fapt, care e situația? Ce te învață biserica? Te învață să iubești, să îți iubești aproapele, să ierți, să fii bun, să judeci mai puțin (adică să fii mai puțin critic) și mai mult iertător și bun, bun, bun. Deci ar fi ca o postliceală sau postuniversitară care te face să fii mai bun. Îți educă bunătatea. E un lucru greșit ăsta? Da, normal că e greșit. Cine spun asta? Chiulangiii!! 🙂 Cei care chiulesc spun că Biserica nu e bună. Dacă ar spune, da Biserica îți educă bunătatea, dar eu nu mă duc, ar însemna automat că e ceva în neregulă cu cel ce spune, nu cu “postliceala”. De ce chiulesc? Pentru că e greu să fii bun. E greu să te enerveze cineva, să te stăpânești și să nu-i răspunzi la fel. E mai simplu să pocnești un bătrânel care te înjură. Și să-i spargi arcada. Ai rezolvat problema. Animalul din tine a sărit la beregată, a mușcat și s-a întors mulțumit și plin de bale în torace. E greu să ții animalul în frâu. E mult mai ușor să asmuțești animalul împotriva celor care te învață cum să-l ții în frâu. În acest fel, nu mai trebuie deloc să te chinui cu lesa, animalul din tine va fi liber tot timpul. Ce bine, nu? Hm. Să zăbovim asupra acestui cuvânt: bine. Și te întreb pe tine, cel ce mă citești: după ce te enervezi, te superi, dai frâu liber animalului din tine, te simți bine? Ești fericit? Acum, când mă citești, ești fericit? De când nu ai mai fost? Dar așa, fericire faină, să simți că poți să stai cu gândul la stele, că nu trebuie să intri pe Facebook ca să iei o doză de relaxare care oricum durează puțin și nu e relaxare adevărată, când a fost ultima oară când ai simțit nevoia să îmbrățișezi pe toată lumea?

Dacă ești fericit și ce am scris mai sus ți se întâmplă des, nu mai citi în continuare.

Dacă fericirea nu e ceva ce ți se întâmplă în fiecare zi, mai citește.

E simplu: animalul din tine, instinctele primare generează rău. Te superi, tot tu suferi. Te enervezi, tot ție îți faci rău. Pocnești în fațâ un bătrânel, după ce ți-ai șters balele, tot acel rău se întoarce la tine. Nu cred că individul acela a fost fericit zilele următoare. Era cu siguranță mai fericit dacă se abținea. Pe moment îl durea, cât strângea animalul în lesă, apoi trecea totul. Și atunci despre asta e vorba: cum ții animalul în lesă? Mergi la psiholog? Nu. Ai cunoștințe de psihologie? Așa și așa. Atunci nu ți-ar prinde bine o postuniversitară sau postliceală de educare a bunătății? Unde să înveți să fii bun? Să ții pe loc fiara din tine? Să o ignori? Să simți cum te mușcă plină de ură, pentru că nu o lași să muște pe alții, dar apoi, ignorată, să înceapă să se schimbe și într-o zi, în loc să muște, să o vezi cum își face unghiile? Sau citește o carte? Sau se uită la televizor? Și zice: ntztztz, câtă nebunie. Apoi fiara va zice: scuză-mă pot să ies un pic din tine, să mă uit pe geam? Sigur, te rog. Va trage perdelele și se va uita visătoare la nori: ia uite ce nori frumoși. Dacă aș avea o acuarelă, i-aș picta. În acel moment toate lucrurile exterioare care te stresau, se vor înmuia: ia uite animalul, vrea să picteze. Păi noi cu cine ne mai mușcăm? Dacă nu ne mai mușcăm, nu mai e fun. Noi mușcăm, el pictează. Când au fost dați creștinii la lei, știți asta, s-au pus în genunchi și s-au lăsat devorați. Rugându-se cu iubire. Și spectatorii nu au mai vrut să vadă așa ceva, au oprit totul. Ce rost are să te uiți la niște oameni care se roagă plini de iubire și se lasă devorați? Nu e nimic interesant. Dacă se luptau cu fiarele, dacă fugeau, dacă erau cuprinși de spaimă, stres, alte emoții negative, atunci da, era interesant. Și ce se întâmpla? Se aduceau și mai multe fiare. Așa e și viața ta. Bunătatea needucată te face să treci peste evenimentele negative exact cum trece un șchiop pe o stradă plină cu canale deschise. Și mai gândește-te că șchiopul are și conjunctivită. Și în timp ce pică într-un canal și iese din celălalt, se mai și ceartă cu alt șchiop. Deci în trei sferturi din canale pică pentru că nu le vede întrucât e prea preocupat să se certe cu celălalt șchiop, care nici el nu e vizibil tot timpul, că pică mereu, la rândul lui. Cam așa 🙂

Dar dacă educi bunătatea? Dacă iubești? În primul rând ceea ce ți se întâmplă rău pierde din intensitate. Nu-ți mai țiuesc urechile, nu ți se mai încețoșează vederea după ce ai primit un pumn. Vezi clar înainte. Și vezi că omul care te-a lovit și te-a întors din drum, de fapt te-a ajutat să scapi de un canal deschis. Care te aștepta mai încolo. În care ți-ai fi rupt gâtul. E posibil așa ceva? Zic și eu…Dar poate e posibil…Și în loc să te dai cu capul de pereți că ai primit un pumn, ar trebuie să zâmbești că mai ai gât. E important să ai gât.

Acum te întreb ceva: în acest punct al textului te simți puțin mai bine? Ai zâmbit? Dacă da, textul acesta este o relatare a unor întâmplări din viață. Așa va fi și în viață, cum este acest text. Vei simți și vei vedea la fel. Doar că de o mie de ori mai mult. Pentru că va fi realitate.

Și nu vei mai avea nevoie de refugiile pe care ți le cauți acum: iubitul/iubita, nopți pierdute, alcool, Facebook overdose etc. Pentru că vor scădea emoțiile negative. Și va crește zâmbetul. Pentru care nu ai nevoie de refugiu. El e fain. Te ține drept, încrezător, te face frumos, atrăgător, aduce lumină și oameni faini. În timp ce animalul aduce animale și oameni răi.

Care vor spune că numai proștii merg la biserică. Dar dacă te uiți cu atenție, sunt plini de mușcături. Nevindecate.

P.S. Iubitul/iubita, oamenii, familia nu vor mai fi refugii. Vor fi cei pe care îi vei umple de iubire, de zâmbet. Pentru că ai atât de multă bunătate, încât poți să le dai și lor. Și să-i faci buni. Bunătatea se educă 🙂 Bunătatea vindecă răni 🙂 Ridică oameni, îi face să stea drepți, închide canale. Iar cele care nu se închid, se plictisesc pentru că nu e fun și pleacă. Iar dacă le zâmbești vor descoperi că pot face din capace tamburine și vor începe să cânte:

Playing for change:

3 Replies to “Ce s-a întâmplat cu religia?”

  1. Horea multumesc!
    Eu sunt ortodox! M-am apropiat de biserica apostolilor lui Iisus Hristos cu un prilej care nu mi-a facut cinste. O ”bisericoasa” m-a sfatuit sa ma spovedesc pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos toate le iarta omului de pe pamant care isi recunoaste si se caieste de gresala(=pacatul) facut, prin puterea data mai intai Apostolilor sai si apoi de catre acestia, ca sa nu mai lungesc vorba preotilor duhovnici!… Aceasta se intampla acum cca. 30 de ani. De atunci cu dese intreruperi si reveniri m-am reapropiat de biserica pe masura ce am simtit mai intai Iubirea pentru Facatorul a toate cate sunt, si ii datoram existenta si am inceput sa particip la slujbe si sa inteleg sfintele taine si sa citesc evangheliile mai ales
    versiunea vesnicului de pomenire BARTOLOMEU VALERIU ANANIA
    Dupa introducerea aceasta cam lunga intru in subiect si mai adaug doua lucruri in plus fata de toate pe care le-ati comentat dvs. : as adresa poiliticos invitatia celor carora sunt vizati de dvs. sa faca un exercitiu si sa mearga la orice biserica de mir din Bucuresti in zilele de duiminici ori de sarbatori Sfintilor cand se oficiaza Sfanta liturghie, in miercurile in care se oficiaza Sfantul maslu si sambetele cand se pomenesc cei adormiti intru Iisus Hristos (nu cei morti). Aici daca pot sa observe, batranii si batranele, tinerii si tinerele, insotiti de copiii lor botezati intru Iisus Hristos, si sa asculte binecuvantarile preotilor slujitori.
    Acum ca suntem in pragul nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, si pot sa vada la propriu si la figurat cat de des este venerata Maica Luminii si Vesnica fecioara, care prin harul lui Dumnezeu a fost umbrita de Duhul sfant si a zamislit pe Iisus Hristos.
    Al doilea lucru pe care as vrea sa-l adaug valabil pentru crestinii ortodoxi este sa isi aduca aminte ca au oficiat ritualul Tainei cununiei religioase in biserica, ca au sarutat Sfanta Evanghelie, au recitat Crezul ortodox, s-au lasat incoronati si si-au jurat credinta vesnica pana ce moartea ii va desparti; tot in acelas context copii zamisliti ca dar de la Dumnezeu au fost botezati si unsi cu marele mir tot in biserica, nasii au recitat Crezul ortodox, s-au lepadat de Satana de trei ori si si-au luat obligatia sa-l impartaseasca si sa-l tina aproape de biserica pe poaspatul botezat!……

    Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!” (II Corinteni 13, 13).

    1. De acord 100% cu ce ati spus. Si mai ales sa mearga duminicile la Sfanta Liturghie, sa vada ca bisericile sunt pline cu oameni de toate varstele. Azi, efectiv, nu mai aveam loc. Aveti dreptate cu tot ce ati scris, va multumesc mult pentru ca m-ati citit si ati comentat. Sarbatori Fericite! 🙂

  2. Eu unul am o problemă cu religia.

    Pe glob sînt n (sute? mii?) credințe, fiecare convinsă (împreună cu cei păstoriți) că adevărul se află numai la ea. Și că celelalte credințe se află farsoare.

    Ele sună frumos, religiile.
    Dar n-ar schimba o virgulă, pentru tine. Tu trebuie să o iei cum se află. Tu trebuie să te schimbi de tot, iar Ea deloc.

    Admit că zisele-mi de mai nu se află cele mai dureroase, dintre cele ce-am trecut în timp, prin tastatură, despre religie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *