Retrospectiva anului 2017 ⋆ Horea Mihai Bădău

Anul 2017 a început alături de un prieten drag, cu care am ciocnit la ora 12 o cupă de șampanie și ne-am dorit un an cum nu am mai avut niciodată.

Dacă s-a întâmplat asta, vom vedea mai jos. La începutul anului, gerul Bobotezei a lovit năpraznic urmat de ninsoare dar fredonând: “Poa’ să ningă, poa’ să plouă, eu am căciulă nouă”, eu și Kitty ne-am continuat plimbările în Herăstrău.

Tot împreună am mers și la proteste, în Piața Victoriei, firește. Se anunțaseră sume mari din partea lui Soros pentru cei care vin cu câini, deci ne-am gândit că o pisică poate încasa dublu

A avut propriile ei lozinci, exprimate prin mimică

Cam în același timp, am încheiat seminarele de Jurnalism Online cu niște grupe foarte faine dar am continuat să ne vedem și să lucrăm pentru Lucrarea de Diplomă. Amintiri faine, din vremea când și Kitty mai mergea la școală:

Apoi am primit invitația onorantă de a preda la Masterul clasa A+ “Produits et Services Multimedia” de la Universitatea Franche-Comte din Montbelliard.

Un Master de elită, unde studenții lucrează în 3 D și în aplicații pe telefon. Invitația de a preda la un asemenea nivel a venit ca o încununare a anilor de predare în Franța, a cercetărilor și a Teoriilor Social Media care îmi aparțin. Cursurile pe care le predau sunt originale întrucât se bazează pe Teoriile și cercetările mele. Am fost impresionat în primul rând de bibliotecă (în imagine), precum și de dotări: un corp de clădire cu 2 etaje, pentru un singur Master.

Am avut, ca întotdeauna, cele mai bune evaluări pe Universitate, iar aceștia sunt dragii studenți cu care am lucrat. Am fost foarte impresionat că la vineri, la ultimul curs, deși era ultima zi înaintea vacanței, iar decanul le propusese să-și ia zi liberă, nu au vrut. Au spus că nu doresc să scape ultimul curs cu domnul Bădău. Am fost foarte onorat și încântat. Dragii mei 🙂 Cum mulți sunt în continuare prieten pe Faceook.

În penultima zi mi-am prezentat Teoriile și cercetările Social Media, printre care Teoria abandonării Alfabetului scris și a comunicării prin imagini și Codul Etic Social Media în fața profesorilor de la Universitate prezenți în sală și, simultan, în videconferință, altor profesori și cercetători, de la 3 Universități franceze.

La final am vizitat o biserică unde se afla temporar Giulgiul lui Isus

La întoarcerea în România, am început cursul de Social Media cu niște studenți super-faini de la secția Comunicare și Relații Publice. Atât de faini, încât îmi amintesc și acum cu un zâmbet de întâlnirile cu ei. Și îmi voi aminti mereu, știu asta, este o generație care a rămas în sufletul meu. Vă mulțumesc dragii mei, pentru minunatele întâlniri și modul extraordinar în care am lucrat împreună 🙂 Sper să ne mai vedem 🙂

Iar la retrospectiva anului 2017 nu pot să nu postez o fotografie cu una dintre întâlnirile cu omul cu care mă bucur cel mai mult să mă văd din România: Nicolae Perpelea, profesor și cercetător. Nimic nu poate egala discuțiile noastre, schimburile noastre de idei, artificiile noastre mentale. Mă bucur atât de mult când ne vedem 🙂

Deci back in business la Universitatea din București

Cu fainii studenți de la ID. Chiar, ce mai faceți? 🙂

Apoi am făcut cursuri și mi-am luat diploma de Formator acreditat ANC, ocazie cu care am ținut o prelegere în fața altor formatori. Finalul:

Și pentru că Licența se apropia cu pași mai repezi decât ar fi vrut mulți dintre noi să recunoască, am atacat-o împreună cu echipa de studenți pe care îi coordonez. Lucrările semnate de mine și studenții mei trebuie să fie cele mai bune, deci am ocupat zi și noapte cafeneaua Starbucks de la Plaza și ….pe cai! Deci avem poze în care arătăm și fericiți și obosiți :))

Ultima mea carte, deși epuizată demult, se mai vinde precum zahărul și săpunurile Palmolive, pe vremea lui Ceaușescu. Iar dacă întâlnești o persoană care îți citește cartea, la un Târg de Tehnologie 3 D, e un moment de importalizat :)))

Iar dacă lucrezi și te abordează un matematician care este și artist și prieten și autor publicat, atunci, da:

Și a venit luna iunie, când am fost invitat de prestigiosul profesor Allain Kiyindou, să prezint primul Cod Etic Social Media, la Conferința Internațională “Medias et reseaux sociaux numeriques” de la Paris. La sfârșit, cercetătorii de la Universite Paris 8 au vrut un selfie de grup cu mine. În stânga mea profesorul Allain Kiyindou.

Și pentru că eram la Paris, câteva poze clasice:

Apoi întoarcerea la București și reluarea consultațiilor pentru redactarea lucrărilor de licență. Studenți stresați pe ultima sută de metri pentru că nu au lucrat la timp, profesor calm. Pentru că s-a apucat de fumat. Happy-end: s-a lăsat după licență.

Cu o zi înainte de prezentarea lucrărilor, tabloul arăta așa: studenți veseli, profesori extenuat. Dar mândru de numele echipei: Dragonii Neînfricați :))

Și ziua cea mare: examenul de licență. Eu în comisia de Comunicare Online, la proba orală, alături de colega mea Alexandra Bardan. Poză făcută la 9 dimineața, când am început examenul. La ora 19 când l-am terminat nu am mai făcut nicio poză. Căutam un pahar cu apă :))

Și pentru că vara începuse, iar eu sunt punker, am țopăit prin mlaștina de după ploaie la Elephants Bizzares. Alături de Alexandru Carcalicea, fost student, actual prieten.

În aceeași vară, am fost invitat la Reuniunea anuală a Laboratorului de Cercetare în Științele Comunicării, SIC.Lab Mediterrannee, al cărui membru sunt, la Nisa, pe terasa unei vile, pe un vârf de munte, cu vedere la mare. Mândru că sunt român în acest club select, rezultat al cercetărilor și teoriilor mele.

Reuniunea a fost urmată de un drum la Cannes, la invitația primarului

A fost fain 🙂

La întoarcerea în țară m-am întâlnit pentru un foc de artificii mental cu cine? Cu cine oare îmi face mie plăcere să mă întâlnesc? 🙂

A fost o vară în care l-am căutat mult pe Dumnezeu. Am fost la multe mănăstiri, am căutat multe răspunsuri și….le-am primit 🙂 Multumesc Domnului

Tot un semn de la Dumnezeu a fost el, Bogdan Grozescu. A venit din nou în viața mea exact când aveam nevoie și mi-a dat suflet, exact când aveam nevoie. Așa face el:

În septembrie am fost invitat din nou să predau la Universitatea Sophia Antipolis, din Nisa, ca în fiecare an, pe baza rezultatelor bune obținute în anii anteriori:

Așadar mi-am reluat cursul Numerique et Ecriture, la anul III:

Cursul Psihosociologia organizatiilor, la anul I:

Și cursul meu preferat, de Comunicare Culturală în Rețelele Sociale, cu studenții mei preferați: viitori organizatori și comunicatori ai evenimentelor culturale, studenții anului 2 Master EMIC. Niște oameni extraordinari pasionați de promovarea culturii. O plăcere să le predau. Ca de obicei, după primul curs, le-am cerut un feed-back. Iată-l 🙂

Deși am predat trei cursuri de semestru într-o lună, deci am avut ore multe în fiecare zi, am mai rupt timp și pentru câte o plajă 🙂

Și am trecut zilnic pe la el. Știți cine este? Cerșetorul-cititor. Citește non-stop și ziua și noaptea (noaptea își agață o lanternă de șapcă). Cerșește ca să primească bani de cărți sau cărți. Iar lumea citește cu el. L-am pus în retrospectiva pe 2017 pentru că este o lecție din care avem toți de învățat

A urmat examenul cu studenții anului III de la Universitatea din Nisa, Departamentul Comunicare-Informație

Și despărțirea de dragii de la Master 2 EMIC (nu ai cum să faci o poză clară într-o atmosferă atât de fericită):

Ultima sedinta a Laboratorului de cercetare SIC. Lab Mediterrannee:

Și un drum la Mănăstirea Lerins aflată pe o insulă de 1 kilometru lungime în largul coastelor Cannes-ului

Unde am mai învățat o lecție. În biserica mănăstirii se află doar două icoane. Atât:

Apoi, direct de la Nisa, la o Conferință Internațională la Oradea, cu noapte albă între, unde am prezentat “Cele 50 de cuvinte de care ai nevoie ca să comunici eficient” în rețelele sociale

Cercetarea prezentată atunci va fi publicată într-un carte la începutul acestui an.

Seara, direct aterizat din Franța la Oradea, m-am trezit cu o carafă, adică un pichet, în care francezii pun vinul. Deci am crezut că e vin. Era pălincă :)) Așa că am fotografiat-o spre aducere aminte, precum și ca s-o arăt în Franța.

Întors în București am făcut voluntariat, adică am împărtășit cunoștințele mele despre Snapchat unor elevi din clasele a IX-a, a X-a și a XI-a

Și am început cursurile de Jurnalism Online cu cel mai fain an III de până acum, la specializarea Jurnalism. Adică ei 🙂 Mă bucur mult că-i voi reîntâlni în ianuarie