De ce murim repede

Este foarte simplu: pentru că ne despărțim repede. Știți, bineînțeles, că fiecare relație, cu el sau ea, este refacerea legăturii cu părinții, cu tata sau cu mama. Fetele își caută inconștient tații, iar băieții, mamele. În încercarea, de multe ori eșuată, de a-și construi un “ceva” asemănător familiei, un “ceva” care să fie ca acasă. Acasă din copilărie, alături de mama și de tata (pentru că relația asta înseamnă de fapt, plecarea de acasă, de la mama și de la tata).  Continue reading “De ce murim repede”

Muzeul Bunului Simt

În curând vom ajunge să vizităm Bunul Simț la Muzeu. La Muzeul Bunului Simț.

Mă uit pe Facebook și mă îngrozesc. Din ce în ce mai multe femei folosesc cuvinte vulgare,  ne povestesc cum încearcă fără succes să tragă blugii peste c… dar nu încap, pentru că s-au îngrășat și continuă avalanșa cuvintelor vulgare. Iar alte femei dau like, comentează, vulgaritatea devine o normă socială. Cuvinte precum c… și altele pe care nu doresc să le reproduc devin parte a vocabularului general acceptat pe Facebook, pentru ca nu mai deranjeaza pe nimeni. Sau nu? Aceleași femei, când vorbesc despre părinții lor schimbă total vocabularul, folosesc cu totul alte cuvinte. De ce? Din respect pentru părinții lor, cumva? Înseamnă că noi, cititorii lor, nu merităm respect.

Apoi tot respectivele femei se mira, se simt ultragiate și indignate atunci când diverși indivizi fără educație strigă cuvinte vulgare în urma lor pe stradă. Stimate “doamne”, ei strigă pentru ca asa i-ati invatat, i-ați făcut să creadă că astfel de cuvinte vă plac. Vă plac sau nu?

Atenție, pe Facebook, unde petrecem cea mai mare parte a timpului, se stabilesc normele uzuale de comunicare. Dacă începem să acceptăm limbajul vulgar în rețelele sociale, se va extinde și-n alte părți ale societății. Asta ne dorim? Iar Bunul Simț se va retrage la Muzeu. La Muzeul Bunului Simț.

Respectivele “doamne” au câte 5.000 de prieteni și mii de urmăritori. Deci asum că folosesc acest limbaj pentru că le aduce like-uri și comentarii. Așa că, întrebare: cât de ieftin te vinzi? Sau chiar așa ești tu și ne arăți tuturor?

Ce ai putea să faci azi?

Să ieși să te întâlnești cu prietenii, să ieși să dansezi…E sâmbătă seara….Să te uiți la un film bun….Să mănânci ceva bun….

În toate cazurile de mai sus, activități excelente. În care te gândești să faci ceva pentru tine, în primul rând.

Acum, că citești acest articol, îți propun altceva: ce-ar fi să te gândești să faci ceva pentru altcineva? Acesta să fie gândul serii de astăzi sau al zilei de mâine. Ce se va întâmpla? Nu vei muri, nu vei pierde enorm de mult (poate te vei simți secat de energie, bani etc).

Dar dacă Dăruind vei Dobândi chiar funcționează?

Dacă seara asta sau ziua de mâine în care vei face ceva frumos pentru celălalt, se va întoarce frumos la tine? Pentru că ai dat frumos lumii?

Ce ai de pierdut? Oricum în fiecare zi te gândești, în primul rând, să faci ceva pentru tine. Ce ar fi să încerci asta? Să îți fixezi ca obiectiv al zilei să faci ceva pentru celălalt!

Știu că ai mai încercat asta și de multe ori ai rămas cu un gust amar imediat după, te-ai simțit secat de energie, ai simțit că pierzi vremea, că strici orzul pe gâște etc. Acestea au fost reacțiile imediate. Dar dacă Binele nu vine pe loc înapoi? Dacă ai contabilizat numai reacția de moment? Da, poate nu te-ai simțit bine pe moment. Dar dacă Binele vine mai târziu? Te-ai gândit la asta? Sau contează numai ce se întâmpla ACUM?

Și închei: dar dacă momentele când te gândești în primul rând la tine îți aduc pe termen mediu și poate lung insatisfacții? 🙂

 

P.S. Ce am făcut eu? Am stat azi-noapte două ore, deși nu mai puteam de oboseală, ca să învăț un tânăr musulman, foarte inteligent, să-și facă pagină de Facebook și să-și facă auzite opiniile, foarte interesante, despre literatură