Povestea vieții mele IV

Continuarea povestii vietii mele (I), (II) si (III)

Și am ajuns la București. Știți cum am venit? Cu o sticlă de whisky, să dau la cazare la cămin (așa auzisem că se face), cu caietul de poezii (pe care am scris și primul curs), cu o geantă în care a încăput tot și cu care aveam să mă trambalez prin toți anii studenției (tot ce aveam încăpea în ea, mai puțin în ultimul an, că strânsesem multe cărți) și cu o singură mare șansă: intrasem la facultate. Continue reading Povestea vieții mele IV

Ce vrea Inteligența Artificială de la noi

Atunci când intrăm pe Facebook, deși avem impresia că intrăm într-o lume populată cu oameni, sentimentul este fals. Lângă noi, foarte înghesuiți, se află foarte mulți algoritmi. Lângă fiecare om se află cel puțin 10 algoritmi ai Inteligenței Artificiale care îi urmăresc fiecare mișcare, pentru a-l învăța (a învăța despre el) și a-i veni în ajutor – a-i satisface dorințele înainte de a le exprima, un principiul important în Web 3.0, despre care am scris în ultima mea carte, Manual de Jurnalism Online, Editura Tritonic, 2015. Continue reading Ce vrea Inteligența Artificială de la noi

Sufletul se află în Moldova

Mereu am spus asta. De ce? Aici, în sud, suntem mai pragmatici, mai axați pe rezultate, pe eficiență, pe parvenire…..În Moldova oamenii visează. Visează frumos. Să iubească, să-și facă o familie vegheați de Dumnezeu, să-și acordeze și să-și împlinească nevoile sufletului într-un cântec alături de celălalt. Neapărat alături de celălalt. Continue reading Sufletul se află în Moldova

Despre pedofilie și promiscuitate instituțională

Mi se pare un subiect interesant de abordat. În fiecare instituție, mai ales în cele publice, există persoane despre care se știu diverse lucruri, așa cum se știau și despre polițistul de la Rutieră, dar nimeni nu spune sau nimeni nu face nimic. Colegii se uită în altă parte, toată lumea “se face că plouă”, comportamentul abuziv sau ilegal este tolerat. Și când spun comportament abuziv tolerat, nu-i așa că vă vin în minte multe exemple? Continue reading Despre pedofilie și promiscuitate instituțională

Despre parvenitism

Există persoane care-și fixează astfel de obiective în viață: “să ajung cel mai mare, cel mai tare”, unde cel mai mare-cel mai tare se cuantifică în bani, mulți bani, casă, mare casă (sau măcar foarte spațioasă), excursii când vrei/unde vrei, lux, cât mai mult lux, aprecieri din partea celorlalți, cât mai multe aprecieri. Laude dacă se poate, laude. Continue reading Despre parvenitism

Românii vor un Putin

Tot ceea ce se întâmplă are un vinovat exterior, tot ce nu merge bine poate fi îndreptat de către un singur om: Conducătorul. Tătuca. Țarul. Regele. România s-a tăvălit într-un bocet fără de sfârșit la moartea Regelui, am văzut diverse postări de tipul “am rămas orfani” !!!????, “ne-a lăsat singuri” (!!???), “numai el putea să ne scape de comunism”. Toate, proiecții îndreptate spre Conducător. Si la alegerile pentru președinție funcționează foarte bine Mitul Salvatorului. El, cel aflat în fruntea țării, ne va salva. De cine ne va salva? De noi, probabil. Aspect mai puțin important. Important este că el, Conducătorul, nu noi, poate să ne salveze. Ceea ce înseamnă că românii duc dorul unei dictaturi, cum este cea din Rusia, a lui Putin. Doresc o mână forte, un dictator, care să măture cu corupții, oricum în România nu există prezumția de nevinovăție, iar acuzat=condamnat și să ne readucă respectul+demnitatea. El. Dictatorul. Pentru că numai un dictator ar avea puteri așa de mari. Într-o democrație funcționează principiul reprezentativității. Noi suntem puterea. Și o dăm unor oameni care ne reprezintă. Nu suntem un popor bolnav de lepră care trebuie salvat de cineva adus dinafară. Apropo, mai există și mitul Principelui Străin. Vrem un german la președinție, Rege străin, că Duda e român, nu l-am fi acceptat nici dacă era inventator – vă dați seama ce părere proastă avem despre noi? Vă dați seama ce părere proastă au despre ele toate bocitoarele care se torsionau plângând că au fost lăsate singure în caracatița….Care caracatiță? A propriului popor? Adică a lor? Deci Conducătorul ar trebui să fie un fel de psihanalist care să ne scape de noi-înșine. Ne-ar salva un Conducător?

Să le luăm pe rând.

Continue reading Românii vor un Putin

Dacă ți-a plăcut ce am scris în 2017, sprijină acest blog în 2018

Dragi cititori

Acesta este un blog independent. Nu beneficiază de nicio finanțare comercială sau politică. De aceea, aici veți citi multe informații pe care nu le veți găsi în altă parte. Continue reading Dacă ți-a plăcut ce am scris în 2017, sprijină acest blog în 2018

Cele mai citite articole din 2017

  1. Despre Brigitte Macron cea urâtă și femeile românce805,978 cititori
  2. Despre cei care pupă moaște – 403,412 cititori
  3. De ce sunt grași bărbații români – 135.136 cititori
  4. Despre parazitismul social și abuz – 28.467 cititori
  5. Avem nevoie de Sadoveanu, Slavici, Rebreanu? – 20.456 cititori
  6. Primul război cu roboții a început – 11.076 cititori
  7. Cum ucidem Binele din noi –  8.913 cititori
  8. Cine e de vină pentru moartea femeii de la metrou –  4.954 cititori
  9. Despre toleranță – 2.916 cititori
  10. Să trăiești printre oameni sau pe lângă oameni – 1.947 cititori