Decriptaj: o tehnică de manipulare

Între 2000 și 2004 am realizat la Radio France Internationale România un talk-show săptămânal unde dezbăteam, împreună cu invitați din presă, politică, publicitate, relații publice, principalele moduri prin care erau manipulați oamenii în spațiul public, în săptămâna respectivă. Era singurul loc unde puteai sa vorbești liber în acea perioadă. Au trecut prin studioul meu o mulțime de cercetători, profesori, politicieni, jurnaliști, consilieri de relații publice politici și comerciali, publicitari foarte cunoscuți etc (invitam specialiști în funcție de domeniul în care era manipulată opinia publică în acea săptămână). Emisiunea era atât de interesantă, încât edițiile sale transcrise erau publicate integral în ziarul Cotidianul (un ziar de prestigiu în acea perioadă).

Continue reading “Decriptaj: o tehnică de manipulare”

Romamerica

De ce depindem atât de mult de validarea externă? De ce este atât de important ca Statele Unite să ne spună că este în regulă ceea ce facem în România, ca să ne simțim bine/validați? Altă întrebare: suntem americani sau europeni? Macron l-a înfruntat pe Trump și a fost aplaudat de toată Europa. Merkel a spus că Europa trebuie să-și gândească destinele pe cont propriu. Noi mergem la Înalta Poartă, Înalta Poartă ne spune că este în regulă ceea ce facem la noi în țară, deci începem și noi să credem. Pentru că ne-a spus Înalta Poartă. Dacă noi suntem dependenți de ceea ce ne spune Trump și dacă suntem mereu dependenți de validarea altui stat, altul decât Europa, din care facem parte, înseamnă că suntem un popor de categorie inferioară. Un popor care depinde mereu de un alt popor, mai mare, mai puternic, care simte nevoia să stea tot timpul în umbra cuiva. De ce? De frică să nu ne cucerească alt popor mai mare. Pentru că noi suntem un popor mic. Și vulnerabil. Continue reading “Romamerica”

Infantilizarea în Social Media

Rețelele sociale au, în acest moment, o influență mai mare asupra noastră decât școala, mass-media, prietenii etc. Prietenii sunt pe Facebook 🙂 Ei nu ne spun ceea ce gândesc, ci ceea ce îi direcționează/ceea ce le permite Facebook să spună, prin mecanismele de funcționare ale rețelei. De exemplu, fiecare este liber să scrie ce vrea în rețea, dar nu va face asta, pentru că știe că anumite postări nu au succes, deci nu va posta adevărul, că e trist etc, ci va fi mereu vesel, jucăuș, cu un animal de companie lângă el, pentru că asta îi aduce like-uri, întărirea statusului de sine samd. Continue reading “Infantilizarea în Social Media”

Dacă Dumnezeu ar avea consilieri?

V-ați gândit la asta? Dacă Dumnezeu ar avea consilieri care l-ar sfătui să pornească ploaia, să lovească cu fulgere, când și pe cine să ajute etc? Nu ne-am gândit la asta pentru că respectivii consilieri sunt nevăzuți. Și avem tendința să personalizăm puterea. Să proiectăm asupra persoanei vizibile toate atributele,  inclusiv cele decizionale. La fel cum procedăm în alte domenii unde se exercită puterea, cum este politica, de exemplu. Spunem: Iohannis a făcut cutare lucru, Firea vrea să facă și să dreagă, Dragnea a decis cutare lucru, fără să ne gândim că în spatele lor se află, nevăzuți, consilieri care le spun tot timpul ce să facă. Fiecare politician primește în fiecare dimineață punctaje, adică  mesajele pe care trebuie să le spună în ziua respectivă. Și el le spune, ca un papagal. Învățat de consilierii nevăzuți. Continue reading “Dacă Dumnezeu ar avea consilieri?”

Cele 50 de cuvinte de care mai avem nevoie ca să comunicăm eficient în rețelele sociale

Ca urmare a Teoriei mele, aceea că abandonăm alfabetul scris și comunicăm prin imagini,  am continuat cercetările pentru a identifica vocabularul remanent în fața asaltului imaginilor mai exact, am încercat să aflu care sunt puținele cuvintele care au supraviețuit preeminenței imaginilor în Social Media. Care sunt cuvintele de care mai ai nevoie ca să comunici eficient pe Facebook? Continue reading “Cele 50 de cuvinte de care mai avem nevoie ca să comunicăm eficient în rețelele sociale”

Profesor – invitat la Universitatea Franche – Comte, din Montbelliard

În acest an am atins un punct de vârf al carierei mele profesionale: am fost invitat să predau la un Master clasa A+, adică cel mai bun Master pe domeniul Multimedia, la Universitatea Franche-Comte din Montbelliard. Acolo preda cel mai bun specialist în Social Media din Franța și, întrucât a plecat definitiv ca să predea la Montreal, în Canda, m-au invitat pe mine să țin cursul său. Și mi-au spus așa: “am preferat să aducem un specialist Social Media de la 2.500 de km, să plătim avion, cazare etc, pentru că am vrut să avem aici cel mai bun specialist în Social Media”. Nu a exista un lucru mai frumos pentru mine. Ca urmare a bunelor rezultate înregistrate în ultimii ani, am fost invitat să predau la cel mai bun Master din domeniu din Franța, cu cei mai buni studenți care lucrează în 3 D și în aplicații pe telefon. A fost o provocare profesională pentru mine și, deși am fost extrem de obosit, pentru că am avut câte 8 ore pe zi, ca să susțin un curs de semestru în 7 zile, m-am achitat de sarcină cu succes: am avut cele mai bune evaluări pe Universitate, ca la Nisa, mai exact cursul meu a fost evaluat ca: “cel mai bun curs din acest an”. M-am întors în țară obosit și fericit. Continue reading “Profesor – invitat la Universitatea Franche – Comte, din Montbelliard”

De ce ne e teamă de oaie?

Am văzut că toată lumea se ferește sau face bășcălie de oaie și mi-am amintit că atunci când am fost la Montbelliard, unde am fost invitat să predau la un Master clasa A+, adică cel mai bun din țară pe domeniul Multimedia, am vizitat și castelul din oraș, care este mândria regiunii:

La etajul 1, am găsit o expoziție de sculptura si pictură, la etajul doi, artă modernă,

la ultimul etaj, în Marele Salon, era expusă o ….vacă

Continue reading “De ce ne e teamă de oaie?”