Cum ucidem Binele din noi

Este foarte simplu. Urmăriți o mică povestioară, care mi s-a întâmplat zilele trecute – o redau exact așa cum am publicat-o pe contul meu de Facebook:

“Voiam sa intru la Mega Image într-o seară, era foarte întuneric. La intrare un om destul de tânăr spunea cu un glas tânguitor, foarte pătrunzător: dați-mi și mie 65 de bani, dați-mi și mie 65 de bani! M-am întors, i-am dat 3 lei și i-am zis: spune Doamne Ajută. A spus Doamne Ajută, apoi a dat 2 lei unei bătrâne care cerșea, i-a zis “ia și tu, mamaie”, a păstrat un leu pentru el și a plecat.

Lumea chiar e plină de sfinți și de îngeri dar noi trecem pe lângă ei fără să-i observăm.”

Prima mea reacție a fost: ăsta strigă dați-mi 65 de bani, dați-mi 65 de bani și, de fapt, strânge câte 65 de bani de la toată lumea, până face 10.000 de bani. Pe urmă m-a intrigat cifra: de ce cere fix 65 de bani? Poate chiar are nevoie omul de banii ăștia. Mai are nevoie de 65 de bani ca să reușească ceva. Și pentru că absolut nimeni nu-l lua în seamă, i-am dat 3 lei, ca răsplată pentru indiferența celorlalți. Iar omul a dat unei alte persoane care avea nevoie 2 lei și a păstrat 1 leu. Ce înseamnă asta? Că omul chiar avea nevoie de 65 de bani și atât.

Noi, în trăsurile noastre financiare, în care ajungem rar să depindem de 65 de bani, privim de sus și poate nu mai înțelegem ce înseamnă să fie o chestiune de viață și de moarte 65 de bani. În zorii vieții am trecut printr-o perioada în care nu am mâncat 10 zile. Și am cerut 1 leu de la un prieten. Dacă nu-mi dădea acel leu, mai treceau câteva zile fără să mănânc. El m-a salvat. Fără să știe. 

Cu toate acestea ce am făcut eu când l-am auzit pe acel om că cere 65 de lei? Am pus răul în față. Eu l-am pus. Simplu fapt că spui că pui răul în față, arată foarte clar cum ucizi Binele 🙂 Nu mai e nevoie de demonstratii. Noi ucidem Binele în fiecare zi pentru că punem răul în față. Deci am pus răul în față. Și am zis, da ăsta mă escrochează, sigur face nu știu ce, tralalala, trililili. Și poate mă escroca. Și dacă mă escroca, ce? Mă escroca de 3 lei. Să fie sănătos și să treacă la escrocherii serioase, adică să joace la Bursă etc. În toate există o evoluție 🙂 Dar de teama posibililor escroci, a posibilelor înșelătorii, lăsăm să treacă neobservat Binele. Nu-l mai observăm, pentru că punem în față răul. Și atunci trec pe lângă noi sfinți și îngeri, dar noi nu-i observăm preocupați să vedem în jurul nostru numai rău, rău, rău. Apoi ne mirăm că ducem o viață oribilă. Noi am scos Binele și l-am înlocuit cu altceva.

Soluția: să începem să vedem Binele. O să fim escrocați, o să fim păcăliți, unii o sa fugă în spinare cu încrederea noastră. Să fie sănătoși. Dar Binele, ca niște ochelari cu infraroșu, ne va permite să vedem îngerii și Sfinții care trec prin jurul nostru. Amestecați printre escroci și oameni răi.

Și atunci nu e mai bine să întindem mâna cu drag? Poate ne va fi mușcată, umplută de bale, tăiată cu toporul. Dar dacă continuăm să o întindem, la un moment-dat ne va lua un înger de mână. Și ne va duce la un suflet care suferă. Iar acolo va fi lumină și bucurie. Care sperie întunericul din jur, sperie escrocii, sperie oamenii răi. Ei vin la întuneric. Și cei 3 lei, iubire pierdută, încredere, casă, câine, iubite pierdute se întorc. Nimic nu e al nostru. Nu putem să luăm în mormânt pe nimeni și nimic. Dar putem să mișcăm lumea asta întru bine. Și să aducem lumini. Până la urmă asta e important. Iar lucrurile se mișcă. Dăruind vei dobândi. În lumea asta populată de oameni răi și vicleni, care mișună într-un acvariu imens. Dar printre ei, trec grațioși îngeri și Sfinți.

Sunt convins că fix acum, când ați citit acest articol, prin viața voastră a trecut un Înger. Poate s-a și oprit. Bunătatea îil oprește. Si Lacrimile.

 

 

13 Replies to “Cum ucidem Binele din noi”

  1. Absolut dureros de real, din pacate avem parte zilnic de astfel de aspecte,doar ca nu le dam importanta cuvenita, cum se spune “sa faci rau este usor, sa faci BINE este mult mai greu”, multumesc pentru articol……..putin recunosc BINELE!

  2. Domnule Badau,
    Este primul contact cu blogul dumneavoastra. Va felicit pentru activitatea stiintifica.
    Despre articol: desi in fond sunt de acord cu ideea expusa, exemplul/intamplarea descrisa ne poate duce in alte zone, mai putin evidente. Lucrez in domeniul prevenirii traficului de persoane, iar experienta imi spune ca in spatele unei persoane care cerseste se afla, de cele mai multe, ori un traficant. Astfel, acei 2-3 lei perpetueaza o stare de fapt absolut dezastruoasa pentru cel care cerseste: exploatarea. Nu descurajez bunatatea si generozitatea pentru cel aflat in suferinta, insa sustin un alt mod de a face bine, iar aici cred ca am deschis o discutie.

    1. @Augusta: asa cum am spus, lumea este plina de persoane rauvoitoare. Dar nu sunt toate la fel. Si printre multele persoane rauvoitoare se poate intampla sa existe un om care chiar avea nevoie de 65 de bani. Pe care nu-l vom vedea insa, daca vom pune mereu raul in fata. Generalizator.
      Bineinteles, exista multe moduri de a face Bine si m-as bucura sa deschidem o discutie pe acest subiect. Discutiile despre cum poti sa faci Bine sunt bune 🙂

      1. Eu nu cred ca lumea este plina de persoane “rauvoitoare”. Eu cred ca lumea e plina de oameni cu nevoi diferite de ale noastre. Sub masca unui om care racneste, izbeste sau fura exista un om cu o nevoie de atentie, respect, importanta.. neimplinita.
        Mi-a placut intamplarea ta, este impresionant.
        Intradevar, persoanele care cersesc au un rol mantuitor in viata noastra.
        Iti doresc cat mai multe scrieri, te urmaresc cu mult interes. 🙂

    2. Eu cred cred, in schimb, ca este mult prea dureros sa privim cu adevarat aceste persoane…batrani brazdati de ridurile muncii pe ogoare(mai exact “de la tara” cum se spune aici cu o conotatie …usor condescendenta) desi ei nu prea cersesc, au intotdeauna un buchet de flori de camp qvasi ofilit poate, sau roade ale terei mama, oameni cu dezabilitati etc. Toate persoanele aici in Romania m-au avertizat ca unii fac parte din organizatii criminale, ca au fost intentionat “ologiti” si ca sunt exploatati. Deja nu mai inteleg: este inca si mai trist si aceasta argumentare are doar menirea de a ne indemna sa nu mai privim in jurul nostru, sa trecem indiferenti si ocupati doar de propria existenta, este o scuza pentru a nu ne implica, a nu suferi din cauza injustitiilor societatii si de a ne afunda si mai mult in consumerismul nostru egocentric si superficial.
      Cred ca ideea/esenta articolului este intocmai dezumanizarea societatii din Romania (nu sustin ca in Occident sau SUA etc toti sunt sfinti;cu toate acestea atitudinea este putin diferita..) incepand de la spitale si sfarsind in oricare aspect banal al routinei noastre, un bar daca daca doriti ca exemplu.
      NU exista scuze pentru indiferenta, cinism, insolenta.
      Acesta este adevarul, adevarul meu cel putin.
      Dupa ceva ani in Rpmania postcomunista, repet, calatoria mea, in fiecare dimineata, spre birou ramane o trauma cu care trebuie sa lupt. Pe de o parte aceste sarmane fiinte, pe de alta .. Indiferenta trecatorilor.
      Personal, ceea ce ma “macina” este injustitia, neputinta de a “indrepta” aceste profunde injustitii, lipsa totala a empatiei, a soliedaritatii in fata tragediilor umane. Pentru ca a darui cativa lei in fiecare zi acestor persoane nu ma face nicidecum sa ma simt cu constiinta curata sau impacata. Este o atitudine la fel de pasiva ca a celor care trec nepasatori.

      1. Aceste persoane sunt rezultatul societatii pe care noi am construit-o si o construim, din care facem parte, sunt in totalitate directa noastra responsabilitate.

  3. Stiind ca exista si bine si rau, si ingeri si demoni, mult timp m-am intrebat si eu care este atitudinea portivita in aceste situatii. Pentru ca este un razboi intre aceste forte, fie ca recunoastem fie ca nu. Si atitudinea noastra conteaza. Cred ca a ta a fost cea potrivita. La sfarsit cred ca se contabilizeaza faptele bune. Cele rele, cu voie sau fara voie ni-le iarta Tatal Nostru. Suntem curati. Cred asta.

  4. Frumos articol, induiosatoare întâmplare…doar ca, intr-un fel, încurajează cerșetoria, în spatele căreia există abuzul si exploatarea celor slabi si neajutorați. Va propun o soluție de compromis pe care eu o aplic de mulți ani. Nu dau bani cerșetorilor dar le cumpăr ceva de mâncare. În loc de 3 lei ii dau un covrig, de exemplu. Dacă el cerșește de foame, primește mâncare. În general aplic tactica asta cu copiii. Ii intreb ce vor sa mănânce si le cumpăr ce vor. Apoi există printre noi vecini sau cunoscuti pe care ii stim nevoiași. Le stim viață, casa, traiul…fie ca sunt pensionari amarati sau familii sărace cu mulți copiii. Acestora le putem dărui bani, alimente, haine vechi…E minunat sa fii bun, dar trebuie sa oferim bunătatea cu înțelepciune.

    1. @Casima: stimata doamna, nu am incurajat cersetoria. Am spus sa intindem mana celor care au nevoie. Chiar daca, de multe ori, ne putem pacali. Sa continuam sa o intindem. Sa continuam sa fim Buni. Numai asa poti invinge raul, continuand sa fii Bun, indiferent de ce s-ar intampla.
      Si va raspund: dar daca nu cerseste de foame? Stiti dvs pentru ce avea nevoie acea persoana de 65 de bani? Nu stiti, nu stiu nici eu. NU simt nevoia sa judec oamenii, daca asta numiti dvs intelepciune. Simt nevoia sa-i ajut. Chiar daca este posibil sa ma insel. Nu mai reiau ceea ce am scris in articol. Cred ca ati inteles. Daca nu, va doresc intelepciune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *