Cel care și-a pierdut speranța și nu se așteaptă s-o mai primească.
Azi, când am ieșit de la facultate (Universitatea din Nisa), am trecut pe sub un pod și am văzut un cerșetor bătrân. S-a uitat la mine, m-a văzut îmbrăcat în sacou și probabil și-a zis: ăsta e un domn cu nasul pe sus, nu mă aștept la nimic bun de la el. Și a plecat privirea resemnat. Pur și simplu se aștepta să trec pe lângă el fără să-l văd. Eu nu stau deloc bine cu banii în această perioadă. Salariul pentru cursuri îl voi primi abia peste câteva luni. Cu toate acestea m-am oprit, pentru că omul nu mai avea nicio speranță, i-am dat 1 euro 50, banii mei de autobuz și i-am spus: Que Dieu vous garde. A fost atât de fericit, nu vă puteți imagina. A zâmbit cu toată fața, cu ochii și mi-a mulțumit. Am plecat foarte fericit. Și am mers pe jos până acasă. O plimbare plăcută de 45 de minute, sub soarele care mă mângâia blând.
Acești oameni merită tot ajutorul. Care și-au pierdut speranța. Pentru că speranța nu moare niciodată. Ea se ascunde, poate, pleacă o perioadă, dar vine înapoi la tine exact când nu te aștepți.
Tu cel care citești acest articol, nu uita: speranța va veni la tine, exact atunci când nu te aștepți. Atunci când te vei simți umilit, cu inima zdrobită, când vei pleca privirea resemnat, atunci va veni. Când nu te mai gândești la ea va veni.
P.S. Zilele trecute un cerșetor bătrân mi-a răspuns Amen când i-am spus Que Dieu vous Garde. A lor este Împărăția Cerurilor.
