Despre dăruire

Acum să vedem un lucru interesant: ne dorim foarte mult să avem lucruri în proprietate. Am scris deja despre asta aici.

Proprietate: al meu, al meu, al meu. Când scriu asta parcă aud un mârâit de urs care îți ține în brațe prada. E aaaal meeeeu. Ah, acum îl văd pe Smeagol. Îl mai țineți minte pe Smeagol? Exact un personaj de care nu mai vreau să îmi amintesc.

Cumva ducem o viață primitivă în care încercăm să acumulăm proprietăți: soția mea, casa mea, mașina mea, ego-ul meu. Ducem o bătălie continuă până când câștigăm și acel cineva devine AL NOSTRU. AL MEU. Iar văd ursul.

Totuși posesiunea asta presupune chin, durere, cruzime. Durere, durere. Prada dintre labele ursului nu e fericită. Casa noastră e fericită? A întrebat-o cineva? Dar mașina? Mașina mea e fericită 🙂 Mă port cu ea exact ca și cu o femeie. Ușurel, blânduț, cu ochii pe turometru să nu o chinui. De aceea a ajuns la 110.000 km fără nicio problemă. Totuși ar trebui să o dau.

Hm

Ce ziceți de asta? Dacă totuși, nimic din ce avem nu e al nostru? Dacă universul este într-o continuă mișcare pe care noi o oprim, pentru că omul a fost mereu o bestie primitivă “civilizatoare”. S-a dus și a înfipt steagul, apoi a luat pădurea în posesie, a tăiat-o etc. Știți ce s-a mai întâmplat. Dacă totuși, ne facem un rău nouă-înșine prin această dorință nebunie de posesie? Ok, nu vă spun să vă abandonați casele, mașinile și iubiții 🙂 (observați că aici mă adresez, în primul rând femeilor – nu știu de ce, mi se pare că femeile într-un mod subtil, gingaș, cald, mult mai posesive decât bărbații :)))) 🙂

Deci nu spun să rămânem în lenjerie și să dăm tot. Dar dacă am da câte ceva din când în când? Ceva drag. Acel ceva drag ar merge mai departe cu drag cu tot și ar da drag unei alte persoane. Până la urmă nu despre asta e vorba? Noi ne dorim o mulțime de lucruri minunate în viață dar nu le atingem sau le atingem razant, dintr-un singur motiv: acele lucruri se bazează pe altruism! Ne dorim iubire. Iubirea este altruistă. Baza iubirii este celălalt, să-l iubești pe celălalt. Ne dorim prieteni. Pfff. Are asta vreo legătură cu posesia și proprietatea? Dacă ai casă, mașină și iubită proprietate, cu lanț și zgardă, ai mai mulți prieteni? Prietenia se bazează pe atruism. Vrem fericire. Are legătură fericirea cu posesia, cu proprietatea?

Câte lucruri pe care ni le dorim enorm de mult le gonim, de fapt, din viața noastră fără să știm, pentru că ne dorim să AVEM??

Dăruiește ceva prețios. Vei pune în mișcare universul în favoarea ta. Nimic nu se pierde. Totul se întoarce. Imaginează-ți că ești pe malul unui rău: pune o bărcuță pe apele râului respectiv, cu colierul tău preferat. Se va duce pe valurile învolburate, se va duce la….unde se va duce. Vei strânge din dinți și vei spune că ai aruncat colierul tău peștilor. Știi tu ce se va întâmpla cu el? Undeva va avea loc un miracol. Colierul tău va duce dragostea și iubirea ta mai departe. Chiar dacă va ajunge în burta unui pește. Poate e peștele fermecat. Iar cumva gestul tău se va întoarce la tine. Nu crezi? Construiește în continuare proprietatea ta, care se va ridica în jurul tău precum o temniță. Sau dacă tot ai citit acest articol, care este bărcuța mea aruncată pe râul tău învolburat, dăruiește ceva drag. Pune o bărcuță mai departe. Cine știe ce va fi, ce se va întâmpla?

 

 

5 Replies to “Despre dăruire”

  1. Cuvinte, metafore minunate, elocvente. Pentru putinii dintre noi (fara umbra de aroganta) care au inteles ca posesiunea este exact contrariul spiritualitatii sau Iubirii…, si ca doar generozitatea interioara ne poate umple golul sufletesc si a ne ridica la un nivel superior al existentei si gratifica deopotriva… cele mai sincere complimente. Pentru ca, desi in momente de intuneric, astfel de cuvinte ne intaresc credinta… in noi insine…si de ce nu, in umanitate…

  2. Si…nu in ultimul rand, multumesc pentru barcuta. 🙂 Mai devreme o priveam zbatandu-se intre unde, apoi am zambit…desi involburat…certitudinea ca va ajunge la destinatie. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *