Deci în partea a doua tocmai v-am spus că am fost acuzat că i-am recitat unei studente, cei de la Riseproject te fac intentionaț să crezi minciuna că este studenta mea, că este studentă la Jurnalism, o poezie de dragoste.
În primul rând este vorba despre o poezie despre moarte și relația cu moartea, se numește Moarte la temperatura constantă, am publicat-o în 2007, pe blogul, din cei de la Riseporject au tăiat o strofă care li s-a părut lor că este de iubire, ceea ce este total macabru și bolnav psihic să scoți o strofă dintr-o poezie despre relația cu moartea și să o prezinți ca o strofă despre iubire și au pus-o în contextul în care eu i-aș fi făcut, probabil, prin strofa asta, o declarație de dragoste, nu? Deci prin aceasta strofă despre relația cu moartea, eu i-ași fi făcut o declarație de dragoste unei studente!!!!!????? Și, așa cum a spus, Carla Lunguți a lăsat intenționat să se înțeleagă că fiind o studentă, este o studentă de-am mea (!!!) că toate studentele din lumea asta sunt studentele mele, deci dacă spui studentă, însemnă automat studenta mea, nu? Automat! NU!
Așa cum am spus și în episoadele precedente, eu în lockdown, când eram toți închiși în casă, făceam live-uri pe Facebook culturale, în care citeam poezii, în principal citeam din Mircea Cărtărescu, care este poetul meu preferat, nu prozator, poet și citeam și din poeziile mele – eu sunt fondatorul primului și singurului cenaclu literar de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Am scris și citit poezie de când eram student (și atunci citeam multă poezie și citeam și poeziile mele), mai întâi la cenaclul facultății, înființat de mine și apoi în live-uri pe Facebook. Și da, i-am citit unei studente această poezie a mea despre moarte, Moarte la temperatură constantă. Numai că nu era studentam mea! Nu era studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, unde predam eu. Cei de la Riseproject au mințit cu nerușinare! Ei au scris așa în articol: i-a citit această strofă, (au dat strofa care părea de ”’iubire” din poezia despre moarte, ceea ce e macabru încă o dată, eu sper că ei nu au astfel de fantezii bolnave prin cimitire), au spus că a citit strofa….unei studente. Și au creat prin manipulare, impresia că este o studentă de-a mea, că eu sunt profesorul ei și ea este studentă la Facultatea de Jurnalisn și Științele Comunicării, unde eu eram lector, ceea ce este fals! Nu era studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării unde eram eu profesor, eram în lockdown, eu citeam în live poezii, inclusiv ale mele, ea asista la live-ul meu, m-a rugat să-i spun poezia mea integrală, am căutat-o pe blogul meu din 2007, i-am spus-o și după aceea, niște obsedați sexuali au zis, era un citat de tipul asta, ”ce frumos ar fi să fi acum în același spațiu, ar fi o ambianță culturală” și ei au interpretat, mai ales niște podcasteri din ăștia mai ”inteligenți’ că eu am vrut să chema studenta acasă și să fac sex cu ea! Asta ar fi făcut ei, eu nu sunt ca ei, eu nu sunt imaginea lor în oglindă. Dacă ei sunt niște obsedați sexuali, asta e despre ei, nu despre mine. Eram în lockdown, nicio posibilitate, absolut nimic, acea studentă mă rugase să o ajut cu ceva, că scria un referat, eu scriam la cartea mea, a treia carte pe care am terminat-o și nu am apucat să o public pentru că am plecat în Franța și am zis: ce fain ar fi să fim în același spațiu și să lucrăm împreună. Să LUCRĂM ÎMPREUNĂ, pentru că noi făceam schimb de idei, știți ce înseamnă asta, băi obsedaților sexuali care aveți creierul sub buric? Eu am creierul deasupra umerilor, în cap. Eu când spun ”ce fain ar fi să fim în același spațiu, să lucrăm împreună”, creierul meu nu fuge sub buric, rămâne tot în cap, iar capul, pe umeri. Eu sunt cerebral, eu sunt savant, pentru mine satisfacțiile sunt intelectuale, bucuria este intelectuală. Dacă pentru voi, bucuria este în alt loc, înseamnă 1. că e o bucurie efemeră, de joasă speță și 2. eu nu sunt ca voi. Iar dacă voi vă uitați la mine și credeți că eu reflexia voastră, vă înșelați și vă înjosiți pe voi pentru că arătați cum sunteți voi, nu cum sunt eu. Toți cei care au interpretat acțiunile mele negativ, inclusiv cei de la Riseproject, (dar ei au făcut-o manipulator), deci toți cei care au interpretat înjositor acțiunile mele, vorbesc despre ei, ei ar face ceea ce au crezut că am făcut eu, ei vorbesc despre ei, nu despre mine. Eu sunt un intelectual, eu nu citesc poezii ca să aduc o persoană în pat, asta e interpretarea care vă caracterizează pe voi, nu pe mine. Poate voi, că cineva a scris „o inviți acasă la un film …”, poate voi invitați persoanele la film ca să vă culcați cu ele. Eu nu sunt așa. Eu nu am această satisfacție efemeră. Și asta este diferența dintre mine și mulți alți oameni. Nu mă coborâți voi în mocirla voastră, nu mă bălăciți pe mine în mocirla voastră, încercați să vă ridicați voi, să ieșiți din mocirlă, să descoperiți viața spirituală, bucuria intelectuală. Sunt bucurii pe viață, nu efemere, ca cele ”băiețești”, la care vă coborâți voi. Subliniez efemere.
Închei aici această explicație, pentru că, din cele miliarde de studente, 25 de studente, anonime, prezentate de RISEProject într-un mod mincinos, 4 au făcut următorul lucru, deci doar 4 din 25: RISEProject a depus milioane de sesizări despre mine, a stresat/ a presat Comisia de Etică și a inclus 4 studente din 25, care au scris, au declarat pe propria răspundere că ceea ce au publicat în RISEProject este adevărat, deci declarație pe propria răspundere, nu dovezi. 4 din 25! Ca să terminăm cu 25 și să ajungem la 4, pentru a merge mai departe. Spre adevăr. V-am arătat deja că o persoană nu a fost studenta mea și este doar începutul unei minciuni enorme. Vom identifica adevărul pas cu pas și autorii minciunilor, tot pas cu pas și adevărații hărțuitori, tot pas cu pas.
Update: Persoana despre care este vorba aici mi-a scris că:
Mi-a scris și că nu a depus nimic la Comisia de Etică a UB. Deci a fost uzurpare de identitate, fals și uz de fals.
