Acum sunt la partea a II-a a discuției despre Comisia de Etică a UB, am terminat prima parte arătându-vă cât de rău s-a supărat Comisia de Etică UB pentru că am făcut niște sesizări pe pagina mea de Facebook, mă întreb de ce ? Eu am făcut acele sesizări în același timp cu reclamațiile care au fost strânse la Asociația Studenților la Comunicare, făcute de studenți și care au fost mușamalizate, au dispărut, au murit, ce să mai zic, am făcut azi un video în care am întrebat ce se aude cu ele, l-am întrebat pe Ciprian Lazăr, președinte al asociației Studenților de la Jurnalism – Comunicare nu a răspuns nimeni, este o tăcere de gheață. Unde sunt abuzatorii de aici? Unde sunt Ciprian Lazăr, de ce i-ai mușamalizat (mai jos)?
Uitați-vă la video-urile de pe contul meu de TikTok, niciun comentariu, niciun răspuns la aceste întrebări, nimic. Acum înțeleg de ce dar atunci nu mă prinsesem. Eu eram în Franța, mi se părea că e democrație și că spui ceva și că ești luat în seamă, dar ceea ce s-a întâmplat a fost doar că adevărul spus de mine a supărat foarte tare Comisia de Etică și haideți să vedem ce s-a întâmplat în continuare.
Deci în articolul de la Pro TV în care am fost executat de Lorena Mihăilă, fără drept la replică, fără nimic, cu afirmații false, atribuiri tendențioase și presiuni, acum citesc din ce mi-a spus avocatul meu, care vor fi denunțate, în justiție. ’’Bravo Pro TV !’’
Materialul difuzat de Pro TV nu are rol informativ, ci unul denigrator cu impact electoral. În calitate de candidat la Primăria municipiului București, am dreptul să particip la viața democratică, să fiu evaluat pe baza competențelor și proiectelor mele și nu pe baza unor acuzații fără fundament juridic.
Deci, la Pro TV, așa cum am spus în video-ul anterior, Lorena Mihăilă a citat truncheat decizia Comisiei de Etică a UB. Haideți să o citim complet împreună.
Deci nici o persoană nu a depus niciun fel de plângere.
În primul rând ”Comisia de Etică reține că faptele” (deci nu contează că nicio studentă nu a depus niciun fel de plângere, nu contează, nota mea) ”au fost săvârșite de … cu mult timp în urmă și că astfel, cum rezultă din punct de vedere al … deși unele dintre acestea au fost aduse la cunoștința unor cadre didactice, (deci au fost niște profesori care le-au sfătuit pe studente nota mea). De asemenea, Comisia de Etica spune că … ”referitor la răspunsul la articolul jurnalistic apărut pe site-ul RISEProject, publicat în spațiul online, Comisia de Etică reține faptul că potrivit legii, cel care este vizat de un articol de presă (Eu, adică, nota mea) ”prin care se aduc anumite acuzații, are la rândul lui dreptul la replică, la apărare, însă în toate cazurile, libertatea de exprimare fie a jurnaliștilor, fie a celui care exercită dreptul la apărare nu este una absolută, cea mai importantă limită legală fiind cea a apărării, a respectului, a onoarei, a reputației, a identității umane”, deci pe mine mă acuză că am răspuns prea dur articolului calomnios din RISEProject, cei care m-au calomniat au fost foarte OK.
Să citim concluzia care a fost citată truncheat de Pro TV.
„Examinând sesizările și probele care le însoțesc, din punct de vedere al… (șters, nota mea) precum și punctul de vedere al d-lui… (e șters domnul, nu știm cine e domnul care a avut un punct de vedere, nota mea) Comisia de Etică urmează să constate că faptele reclamate constituie încălcări ale art. 11 din Codul de Etică și Deontologie al UB. Comisia de Etică reamintește că un cadru didactic, în baza autorității de care se bucură în virtutea funcției didactice are datoria să se abțină de la orice comportament care ar fi de natură să altereze principiile și valorile care constituie temelia activității universitare, în special obiectivitate, integritate și respectul reciproc în cadrul procesului de învățământ”.
Vom vedea ce înseamnă asta.
În mod evident, spune Comisia de Etică, „relațiile de dragoste, romantice sau sexuale, constând în întâlniri private cu studente în afara spațiului universitar și în afara orelor de consultații programate în mod oficial, precum și discuțiile sau schimburile de mesaje private între un cadru didactic și studente, având un conținut străin activității didactice constituie o abatere de la regulile de etică fiind incompatibile cu buna desfășurare a procesului de învățământ. Nu se poate accepta sub nici o formă ca un cadru didactic, folosind autoritatea lui, să pretindă sau să obțină în orice mod favoruri personale de natură sexuală.”
Doamne ferește, nu a fost nici o dată cazul, dar ei au spus asta acolo, au introdus. Ia să vedem mai departe
„Chiar și ipoteza pe care o susține în apărare … (cred că eu sunt aici, nota mea) în care am presupune că inițiativa unor relații personale inadecvate ar fi aparținând studentelor, cadrul didactic nu trebuie să tolereze asemenea conduite. El trebuie să manifeste maximă prudență și vigilență în relațția cu studenții și are datoria de a se abține de la orice conduită care ar face să planeze asupra lui o suspiciune de natură să afecteze prestigiul funcției didactice și calitatea procesului de învățământ. Și dacă există devieri chiar din partea studenților, este dator să acționeze ferm pentru a recorecta solicitând sprijinul organelor de conducere ale facultății și, după caz, ale Universității, care are competența de a lua măsuri imediate pentru a gestiona situația.”
Și eu m-am gândit la asta, că ar trebui să solicit (îmi vine să râd) sprijinul organelor de conducere ale Facultății, adică decanulului Antonio Momoc, căsătorit cu studenta lui. Sau să solicit sprijin CNA-ului pentru minciunile de la ProTV, lui Mircea Toma, care s-a căsătorit cu studenta lui, când ea avea 20 de ani, iar fiica lui cea mai mare, 18.
Acum, atenție: „În acest context, doar cu titlu preventiv, Comisia de Etică subliniază că hărțuirea sexuală este o faptă deosebit de gravă, care este sancționată (deci e preventiv, nu spune că am făcut eu asta, nota mea) de art. 299 din Codul Penal 2009, astfel cum a fost modificat recent prin legea nr. 430 din 2023, prin care s-a prevăzut expres ca agravată în cazul în care fapta de hărțuire sexual a fost săvârșită de personalul didactic din învățământul universitar sau preuniversitar împotriva unui elev sau student, limitele special ale pedepsei se majorează cu o treime.” Preventiv, de ce au băgat asta cu preventivul ? Nu s-a întâmplat nimic, de ce au băgat partea asta cu preventivul? Ca să creeze o falsă impresie despre ceva ce nu există? De ce ați vrut să creați o falsă impresie despre mine, dragi oameni de la UB?
„În concluzie Comisia de Etică apreciază că…” Atenție, aici este mizeria făcută de Pro TV, helloooo Pro TV ! Dați-mă în judecată pentru că am spus că ați făcut o mizerie, pentru că vreau să mergem în Instanță. „În concluzie Comisia de Etică apreciază că din punctul de vedere strict al eticii și deontologiei universitare …” Deci e vorba strict de etica și deontologia universitară, nu e vorba de nici o lege, de nimic penal, nu e hărțuire sexuală sau acuzație în sensul clasic și legal al termenului, este doar din punctul de vedere strict al eticii și deontologiei universitare, ’’este necesară o constatare a încălcării de către … (eu sunt, nota mea) conform art. 11 din Codul de Etică și Deontologie … în ceea ce privește faptele de abuz de putere și hărțuire sexuală indiferent de împrejurarea că victimele nu au formulat potrivit legii, plângere penală .” Haha. Deci, din punct de vedere strict al eticii și deontologiei universitare, deci fără să se bazeze pe nici o lege, din punct de vedere strict al deontologiei universitare, am încălcat articolul 11 din Codul de Etică și Deontologie al UB, chiar dacă acele persoane nu au formulat, conform legii plângere penală, nu e nicio problemă. Ele nu au formulat plângere penală, dar Comisia de etică consideră că ’’strict din punctul de vedere al eticii și deontologiei universitare’’, fără a apela la nicio lege, fără să se bazeze pe nicio lege, este strict punctul de vedere al eticii și deontologiei universitare – apoi o să vedem la ce fapte se referă, în următoarea parte.
„De asemenea luând în considerare faptul că nu este vorba de un caz unic izolat, ci de un număr mare de cazuri (vom vedea imediat care este numărul acesta mare de cazuri, nota mea), Comisia de Etică pe lângă constatarea săvârșirii încălcării normelor de etică (vom vedea care sunt, nota mea), recomandă să se constituie o comisie de disciplină, în vederea cercetării și luării măsurilor corespunzătoare în condițiile legii.”
Și acum vom vedea care sunt aceste încălcări ale art. 11 din Codul de Etică și Deontologie al UB din punct de vedere strict al eticii și al deontologiei universitare, ce am făcut și nu era ok?
Hai să vedem toate acuzațiile, una câte una. Deci sunt acuzat că am sunat noaptea o studentă la telefon, deși ar fi trebuit să mă abțin, pentru că este ’’un comportament care e de natură să altereze principiile și valorile care constituie temelia presei universitare, în special obiectivitatea, integritatea și respectul reciproc în cadrul procesului de învățământ’’. Deci am sunat noaptea o studentă, asta-i chiar terifiant, cine știe ce s-a întâmplat noaptea? Poate aveam relații de dragoste, romantice, sexuale nu, la telefon? Iată ce s-a întâmplat: eu făceam live-uri pe Facebook, exact cum fac acum pe TikTok. Erau live-uri culturale, făceam un cenaclu cultural, vorbeam despre poezie și alte subiecte culturale. Când terminam live-urile, o studentă mă ruga să o sun să-i dictez ce să scrie la lucrarea de licență.
Ce credeți că a făcut această studentă? Nu a arătat la riseproject, nici la Comisia de Etică a UB, nici apelurile ei, nici mesajele care arătau că mă ruga, ea mă ruga să o sun ca să o ajut, să-i dictez ce să scrie în lucrarea de licență. A arătat doar apelurile mele. Minciuna are picioare scurte. Ia uite, ora 23.30:
- „Ce faceți?” – începe conversația studenta la ora 23.30
- – Vorbesc la telefon – răspund eu (aici am tăiat cu cine vorbeam, că era cineva din familie)
- „Am înțeles, aștept să terminați și mă sunați apoi. Eu sunt aici.” – spune studenta.
Eu sunt o persoană foarte de treabă, dacă cineva îmi cere ajutorul, eu sunt empatic. Dacă stă în live și se uită la mine, la ce vorbesc, așteptând să termin ca după aceea să o ajut cu licența, o ajut. De ce acea persoană nu a prezentat realitatea, obiectiv? De ce nu a spus că mă ruga să o sun ca să o ajut cu lucrarea de licență, am toate mesajele care dovedesc acest lucru, de ce a arătat doar că am sunat-o eu, ca să pară că o sunam noaptea și cine știe ce intenții aveam, că așa sună pentru aceștia care se trezesc la 7.00 dimineața: „Mamă, a sunat noaptea… ” Pentru ei, dacă sună cineva noaptea, e ceva grav, a murit cineva, cine știe… Eu eram în live pe Facebook, eu lucrez noaptea, eu fac acest video-uri pe TikTok 1.15 AM. Nu vă simțiți agresați că fac video-uri la 1.15AM? Nu, pentru că aceasta este ora mea de făcut video-uri. Respectiva studentă se adaptase ca să obțină ca ajutor sfatul la licență. Uite, un alt mesaj, la ora 23.55:
- „Pot să vă sun?” E aceeași persoană. De ce nu spune că mă suna la 12.00 noaptea și îmi cerea consultații despre licență? Am și mesajele în care îmi trimitea linkurile cu ce a scris, deci trebuia sa facă, ca lucrare de licență, un blog cu articole pe anumite subiecte și nu mai știa ce să scrie. Și îmi trimitea linkuri. „- Ce să mai scriu? Spuneți-mi”.
Eu o ajutam și îi spuneam, adică îi dictam ce să scrie la telefon. Cine a abuzat? Ea de mine sau eu de ea?
Nu a pus aceste mesaje. A zis numai :„mă suna noaptea”
Nu-i așa că e foarte periculos? Acesta e un hărțuitor! Sau este un om foarte empatic? De ce nu a pus și acest mesaj în care i-am cerut să se oprească, așa cum vedeți, când mi-a trimis din nou link să îi citesc un articol pe blog, la 12 și jumătatea noaptea? De ce nu a spus nimic Comisia de Etică de asta? De ce nu a spus studenta că s-a supărat că nu am mai fost la dispoziția ei să-i dictez articole după 12 noaptea și s-a răzbunat?
Vedeți că am refuzat frumos și politicos. Eu sunt o persoană de treabă, adică dacă mă rogi să te ajut, te ajut, te ajut, te ajut, dar după aceea la un moment, dacă exagerezi, spun gata, nu mai sunt de disponibil la orice oră, spun stop pentru că începuse să abuzeze (devenisem ChatGPT-ul ei de noapte, ceea ce atunci nu exista)!
Sincer, am crezut că această personă s-a supărat pentru nu mai stăteam la dispoziția ei, la orice oră din noapte, adică pentru că am spus stop și a trebuit să-și scrie singură articolele, ceea ce nu știa să facă (dovadă că a luat 7 la licență), deci am crezut că din cauza asta a spus minciunile astea despre mine, că sunam noaptea că sunt … hărțuitor, dubios.
Apoi m-am gândit că s-a supărat și a spus minciuni pentru că nu am fost prezent la prezentarea licenței și a luat nota 7. S-a supărat pentru că nu am fost prezent, deși aveam mâna în ghips, mi-a scris (pe un ton foarte urât). Eu am vorbit cu membrii comisiei, care mi-au spus că prestația ei orală la licență a fost slabă, și i-am dat mesaj, adică nu a luat 7 din cauză că nu am fost prezent, ci pentru că a avut o prestație oralpă slabă în fața comisiei. Eu am lipsit pentru că eram cu mâna în ghips. Asta e. O colegă de a ei, care a dat licența tot fără să fiu eu prezent, a luat 9. Deci nu era ceva legat de prezența mea. Deci prima oară am crezut că aceasta a supărat-o și m-a „pocnit” .Dar apoi, citind mesajele, ca să vă fac vouă o prezentare cu ce s-a întâmplat, am descoperit ceva care mă duce cu gândul la altceva. Deci, la un an după ce a terminat facultatea, a continuat să-mi scrie/ Când scriam un articol pe blog, își dădea cu părerea, foarte bine, discuții între profesioniști. Dar mai erau niște lucruri acolo, a zis că mai bine am vorbi față în față (??!), au fost multe mesaje cu „Am vrut să văd ce mai faci?”, „Cum ești?”, „Te îmbraci gros?”, „Ce ai mâncat?”. Eu sunt o persoană așa, eu sunt savant cu capul în nori, eu nu observ lucrurile acestea: „Ce ai mâncat?”, „Ești îmbrăcat gros?”, „Am vrut să văd dacă ești bine”. Mulțumesc mult, dar acum, privind retrospectiv aceste mesaje și întrebându-mă de ce atâta răutate să mă lovească? Sper că nu a fost altceva și că persoana nu se răzbună acum că eu am trecut pe lângă niște lucruri fără să răspund… și vreau să îi spun acestei personae: nu vă supărați pe mine, în primul rând nu am observat, pentru că nu mi se pare normal să ai relații cu o persoană pe care ai condus-o la licență, deci eu nu am observat aceste lucruri, nu v-am refuzat pentru că nu sunteți o persoană extraordinară, sunteți. Nu mai fiți supărată, că nu are legătură cu dumneavoastră, ci cu felul meu, foarte corect și drept, de a fi. Deci nu luați ca pe o jignire faptul că am ignorat poate niște lucruri și aceasta v-a rănit. Și nu e ok să faceți rău cuiva, ca să vă răzbunați din acest motiv. Și m-am mai gândit la ceva, a mai fost ceva care m-a făcut să mă gândesc la asta, această persoană, nu pot să pun poza pentru că ar contraveni regulilor din mediul online (deși ea l-a încălcat), atunci când a publicat pe RISEProject, a început să mă urmărească pe TikTok, unde eu puneam doar acatiste și și-a pus ca imagine de profil, o poză de a ei, având limba scoasă.
De ce a început să mă urmărească pe TikTok? De ce a pus poza aceea cu limba scoasă? Am făcut printscreen, nu am mai văzut așa ceva, ce-i asta? V-ați răzbunat?
Mie mi se pare că sunt persoane care au făcut efectiv bullying, că nu numai băieții fac bullying, și fetele fac bullying, că nu sunt toate niște prințese parfumate, unele sunt, altele nu, ca orice om, că și băieții … unii sunt ok, alții nu sunt, dar oamenii sunt la fel, sunt egali.
Deci mi se pare că sunt persoane care au făcut efectiv bullying și care s-au distrat cu răutate să îmi facă rău. Efectiv s-au distrat răutăcios, să-mi facă rău, să vadă că pățesc lucruri, că îmi pierd serviciul, au făcut bullying exact ca în curtea școlii. Asta nu este ok.
Haideți să vedem mai departe:
Comisia de Etică a spus: ”În mod evident, relațiile de dragoste, „romantice sau sexuale ” constând în întâlniri private cu studente, în afara spațiului universitar și în afara orelor de consultații programate în mod oficial, precum și discuțiile sau schimbul de mesaje private între un cadru didactic și studente, având un conținut străin activității didactice, constituie o abatere de la regulile de etică fiind incompatibile cu buna desfășurare a activității de învățământ”.
Despre mesajele private am vorbit mai devreme (mesajele noaptea) care nu aveau un conținut străin activității didactice.
Acum vom vorbi despre ”întâlniri private cu studente în afara spațiului universitar și în afara orelor de consultații programate în mod oficial”, care, cine știe, poate sunt relații de dragoste, „romantice sau sexuale ”. Aici este vorba despre acuzația din RISEProject, că le-am propus unor două studente, foarte important de reținut că sunt numărul: două la număr (ceea ce este o minciună), să mergem în excursie la Dalboka în Bulgaria – acestea ceea ce numește Comisia de Etică a UB întâlniri private cu studente în afara spațiului universitar și în afara orelor de consultații programate în mod oficial. E penibil!
Haideți acum să spunem adevărul: nu a fost o excursie programată la Dalboka cu două studente, așa cum au mințit cei de pe site-ul RISEProject. A fost programată cu toate studentele din grupa mea de licență, adică cu trei studente. Dar Carla Lunguți nu a mai mai scris asta, nu a spus că era o excursie cu trei studente, adică în patru, cu tot cu mine, că atâția încăpeam în mașină, că dacă spuneau că era o excursie cu trei studente (în patru), nu mai părea relație de dragoste “romantică sau sexuală“ în patru, dar așa în trei…părea, nu? (Doamne Ferește). Riseproject și toți obsedații își imaginau așa: ”El voia să meargă la Dalboka, în Bulgaria, deci să le scoată din țară… cu două studente…”
Nu. Erau trei.
Această excursie a fost propusă de cele trei studente, la întâlnirea de licență. Ele au propus să mergem la Brașov.
De ce trebuia să facem această excursie? Pentru că toate trei trebuiau să găsească motive de a scrie articole, de a face fotografii și de a le publica pe blogurile lor, asta era tema lor, acesta era subiectul lucrării lor de licență, să găsească locuri interesante de fotografiat, de scris și să facă articole pe blogurile lor, care erau proiecte de personal branding, de crearea brandului personal. Ele au propus să mergem la Brașov. Și eu am zis: “Hai să mergem la Dalboka, pentru că sunt mai multe motive de a face fotografii, adică de a scrie articole pentru blogurile voastre din lucrările voastre de licență, pe drum.” Este Cap Kaliakra, unde poți să faci poze frumoase, sunt mai multe locuri de fotografiat și de scris pe ruta București – Dalboka care să atragă cititori, decât pe ruta București- Brașov, unde lucrurile sunt destul de banale că toată lumea a mers pe ruta București – Brașov, deci nu o să aveți trafic pe bloguri și ce să raportați ca rezultate la sfârșit, când veți prezenta licența în fața Comisiei.
Dar București – Dalboka care este la 60 km de la granița de sud a României, după Vama Veche, este un loc plin de români, unde se plătește tot cu bani românești, dar localitatea e prezentată ca ceva dubios, ca și cum eu aș fi vrut să fur două studente și să le duc afară din țară, într-un hău, la Dalboka.
Dalboka e la 60 de km de Vama Veche. Atunci când Emilia Șercan a fost cu mai mulți studenți în Vama Veche și au dat o petrecere-monstru în noaptea de dinaintea examenului pe care îl aveau cu Emilia Șercan a doua zi și apoi s-au întors la București și au dat examenul relaxați cu profa cu care au petrecut toată noaptea în Vama Veche, nu a fost nicio problemă, nu? Întrebată de actuala decană a FJSC dacă nu i s-a părut o problemă faptul că a mers cu studenții în Vama Veche ca să tragă un party fix înaintea examenului pe care doamna profesoara Șercan îl avea cu studenții cu care a petrecut în Vamă, doamna Emilia Șercan a zis că nu vede nicio problemă în asta.
Deci faptul că o profesoară merge cu câțiva studenți și petrec în Vama Veche înaintea examenului (au pus și poze în rețelele sociale) nu e nicio problemă, dar eu că mă duc cu 3 persoane în excursie de documentare ziua în amiaza mare – cu plecat dimineața și întors seara la Dalboka unde nu e nimic de petrecut, e problemă mare, nu?
În Dalboka se vorbește românește, se plătește în RON, Dalboka e spațiu românesc și oferă mai multe posibilități de a face fotografii și de a scrie ceva interesant pe blog, ceva interesant de citit, decât dacă mergi numai până la Brașov, deci era o excursie pentru ca studentele să găsească subiecte bune de scris pe blog, pentru că nu găseau nici un subiect bun de scris pe blog, De aceea am zis Dalboka, ele au zis Brașov.
Nu am mers niciunde.
Dar “aceasta a fost o întâlnire privată cu studentele, în afara spațiului universitar și în afara orelor de consultații ” – spune Comisia de Etică a UB. Îmi cer scuze că am vrut să fiu de ajutor și să ajut studentele să își facă blogurile de licență. Îmi cer scuze.
“Este o abatere de la regulile de etică, fiind incompatibilă cu buna desfășurare a procesului de învățământ.” – zice Comisia de Etică a UB.
Am și eu o intrebare, când merg profesorii de liceu în excursie cu elevii , când se duc pe unde se duc, asta nu este o abatere? Sunt întâlniri în afara spațiului școlii și în afara orelor de consultații programate în mod oficial. Nu vă e jenă, mă, să fiți așa penibili? Și la FJSC se organizeaza regulat excursii, în general la munte, nu party-uri în Vama Veche, cum făcea Emilia Șercan, nu eram singurul care ar fi facut asta. Am un coleg care face asta de mai multe ori pe semestru, dar el colaborează cu presshub, deci e ok.
Eu sunt o persoană care e de ajutor, de ce ați scris că am vrut să mă duc cu două studente, când de fapt erau trei? Vi s-a părut prea mult, nu? ”Merge cu 3 studente la Dalboka… nu mai putem să îl acuzăm că are relații de dragoste “romantice sau sexuale”, că e prea mult cu 3…” Deci cei de la RISEProject, când au scris articolul,. au stat efectiv la fiecare chestie pe care au scris-o și s-au gândit: ‘dom’le cum s-o întoarcem spre ceva acuzator? Cum să arătăm că el este de fapt un hărțuitor, un prădător, că așa au scris la Comisia de Etică cei de la Risproject în multiplele sesizări pe care le-au făcut, că sunt un, “prădător sexual”. Cu trei? Nu. O scoatem una și scriem că au fost doar două.
Îmi pare rău că nu pot să le spun numele, dar aștept ca acele personae care au fost folosite de oamenii din RISEProject să își dea numele, să facă acuzații publice, pentru ca eu să pot să vă prezint numele lor și dovezi clare, cu nume. Dacă erau trei și cu mine patru, nu mai puteau să spună relații de dragoste “romantice sau sexuale”.
Doamne, acestea, în mod normal, aș spune că-s bolile din capul lor, dar nu sunt boli, e o încercare programată de a mă defăima.
Dalboka, la 60km de granița de sud a României e foarte periculos…???!! Ați fost vreodată la Dalboka? Este un sătuc românesc, merg oamenii inclusiv din celălat capăt al țării, din Arad acolo, plătești totul in bani românești, vorbesc toți română, treci pe la Cap Kaliakra, dar cu sigurnață e ceva periculos, Dalboka asta…
Altă problemă, ce mi se mai reproșează?
În afară de faptul că sunt foarte de ajutor, lucru pentru care îmi cer scuze.
Mi se reproșează “discuții sau schimburi de mesaje private între un cadru didactic și studente, având conținut străin activității didactice, care sunt abateri de la regulile de etică, fiind incompatibile cu buna desfășurare a procesului de învățământ ”
Deci, sunt acuzat că i-am scris unei persoane, o poezie de dragoste (îmi vine să râd, o să vedeți mai târziu de ce). Comisia de Etică a UB spune: ‘‘Acestea sunt mesaje private între un cadru didactic și student, având un conținut străin”.
În primul rând, acea pozie nu era una de dragoste, era o poezie despre moarte, scrisă în 2007 pe blogul meu, cei de la RISEProject, într-un gest macabru, au tăiat o strofă din acea poezie, care li s-a părut lor că e de dragoste și au pus-o în articolul lor, dar e o strofă despre moarte, deci cât de mari probleme să ai, încât să găsești o strofă despre relația cu moartea și să o prezinți ca o strofă de iubire, dintr-o poezie despre relația cu moartea, pe care am scris-o pe un pat de spital, într-o rezervă în care am stat 3 luni, în care mureau oameni în jurul meu. Eu atunci am scris o poezie despre moarte, iar cei de la RISEProject, însetați să mă acuze, au scos o strofă din poezia mea despre moarte și au prezentat-o ca fiind o strofă de iubire, adresată unei alte persoane despre care au mințit spunând că este studenta mea, deși nu era, nu fusese niciodată și nici nu urma să fie studenta mea.
În următoarea parte continuarea. Minciuna are picioare scurte.
P.S. Cei care și-au imaginat diverse scenarii citind articolul din Riseproject vorbesc despre ei, despre mințile lor bolnave, nu despre mine și ce fac eu. Eu citeam poezii de Mircea Cărtărescu în live pe Facebook și am spus că am scris și eu. Acea persoană care mă urmărise în live mi-a cerut poezia Moarte la temperatura constantă, am căutat-o după ce am închis live-ul (a durat ceva sa o găsesc pe blog din 2007 și i-am dat-o).
Și încă ceva tot pentru cei cu fantezii generate de minți bolnave: eram în lockdown.
