Încep să-mi dau seama, mai ales după mesajele primite azi în privat, că printre persoanele care m-au atacat pe nedrept, sunt persoane care au avut sentimente fașă de mine, adică s-u îndrăgostit de mine și pentru că eu nu le-am împărtățit sentimentele au rămas cu o rană, cu o frustrare, chiar și după atâția ani și încearcă să o acopere făcându-mi rău. Faptul că fac asta chiar și după mulți ani arată ce profunde sentimente am iscat fără să vreau să fără să-mi dau seama.
Mesajul meu pentru acele persoane, așa cum am transmis și azi în privat este: încercați să vă vindecați, să treceți peste, nu este vina mea că nu v-am împărtășit sentimentele, iar faptul că încercați să vă răzbunați pentru refuzuri după atât de mult timp, după atâția ani, arată două lucruri: că nici azi nu ați trecut peste și poate nici azi nu ați găsit pe cineva de valoarea mea?
Mă întristează asta.
Treceți peste.
Vindecați-vă. Cereți ajutor de specialitate dacă e nevoie
Să mă loviți bezmetic după atâția ani nu vă va face să vă simțiți mai bine pentru că eu nu vă voi împărtăți sentimentele nici acum.
Îmi pare rău să o spun dar nu e nici vina mea, nici responsabilitatea mea.
Vă doresc să fiți bine. Și vă mai doresc ceva: să scăpați de obsesia care vă face să mă urmariți și acum, după atâția ani și să încercați să distrugeți orice relație pe care încerc să o construiesc.
Sper să vă faceți bine și să găsiți un om de valoare care să vă împărtășeasca sentimentele.
Eu, nu.
