Părinte 1 și părinte 2

Părinte 1 și părinte 2

Haideți să vedem ce înseamnă mamă în România

Mamă, în România, este cea care spală vase, care gătește, care are grijă de copii, care îmbătrânește și se deformează cu mult înainte de vreme. De ce? Pentru că duce o viață sacrificială.

Mamă, în România, înseamnă sacrificiu: pentru copii, pentru familie, pentru ca bărbatul să fie mereu încântat.

Poate părinte 1 și părinte 2 înseamnă egalitate. Poate că începe și tata să gătească, să spele vasele, să aibă grijă de copii, poate începe mama să câștige mai bine decât tata, poate începe mama să aibă mașini de lux, iar tata să-și facă poze dezgolit în rețelele sociale, în speranța că va fi luat în seamă și însurat.

Ce ziceți de asta?

Condiția femeii în general și a mamei, în special, acum, în România, este de început de secol. Început de secol rural.

Vă deranjează părinte 1 și părinte 2?

V-ați gândit că în România persoanele de același sex care se iubesc ar putea să aibă grijă de un copil? Sau doar de câine și pisică? De ce? Ei nu sunt oameni?

Eu am în inimă o imagine frumoasă pe care am văzut-o pe plaja din Nisa: două femei care priveau apusul îmbrățișate. Se simțea libertate, relaxare…

Ești om.

În secolul XXI, în care avem pretenția că suntem democrați.

Sau

s-a întâmplat un lucru îngrozitor? Știți că și printre sclavi, atunci când exista sclavie, erau oameni fericiți cu condiția lor?

S-au ridicat unii, care erau revoltați, dar nu erau toți. Ca în filme.

Oare sclavele din familiile patriarhale s-au obișnuit cu condiția lor? Sau faptul că își trăiesc viața prin copii este un strigăt disperat de ajutor, care arată că nu și-au trăit propria viață așa cum și-ar fi dorit? Și atunci o transferă, se transferă asupra copiilor?

În Franța, pensionarii dansează, merg la cursuri de dans, aleargă, au viață sexuală activă, sunt supli. De ce? Pentru că unul dintre cuvintele de bază ale societății franceze este Liberte. Iar altul, Egalite.

De reflectat.

Ce mă deranjează în aceste zile? Că cei minoritari, oprimați, cei cu alte orientări sexuale, încep să vadă Biserica ca pe un exponent al acestei oprimări, scriu grafiti pe zidurile ei. Do the crime înseamnă fă o crimă numai pentru cei care au învățat engleza din BMW. Do the crime înseamnă încalcă legea. Care lege? Una, nedreaptă care îi oprimă. Care nu le dă dreptul să trăiască, să se exprime liber. Lege care, în opinia lor, total greșită, este exprimată de Biserică. De ce total greșită? Pentru că o văd promovată de talibanii religioși, așa cum unii cred că toți musulmanii sunt teroriști, pentru că există un mic procent, de extremiști, care se aruncă în aer. Si, alt lucru și mai grav, pentru că ei cred că Biserica, adică Dumnezeu, îi oprimă, trec în cealaltă tabără, merg spre extremism, chiar religios, spre satanism. Își afișează cu mândrie însemne satanice în rețelele sociale. Ca niște luptători de gherilă ai libertății. Abia asta mi se pare extrem de grav. Dumnezeu înseamnă iubire. Pentru toți. Biserica nu este reprezentată de extremiști. Ca orice instituție are extremiștii săi. Dar Biserica promovează toleranța. Dumnezeu înseamnă iubire. Când vedeți grafiti-uri pe pereții unei biserici, lucru total inacceptabil, speriați-vă. De ce? Pentru că este vocea unor oameni oprimați, excluși. Pe nedrept. Și, pentru că sunt oprimați, excluși pe nedrept, merg pe alte drumuri. Greșite, clar. Sunt copii care au plecat de acasă, de care nu are nimeni grijă, pe care societatea românească, de secol XIX, i-a rejectat pur și simplu. Faptul că s-a scris cu grafiti pe pereții unei biserici este un moment de reflecție. Care înseamnă că societatea românească trebuie să-și dea seama că trebuie să-și primească toți copiii acasă. Să-i protejeze, să-i apere, să-i pună la masă.

Pentru ca să poată privi apusul îmbrațișați, (nu poze cu apusul în pivniță, singurul loc unde se pot îmbrățișa). Fără arme. Cu gânduri bune. În liniște, pace și armonie. Libertate. Egalitate. Fraternitate.

Fără război.

Dumnezeu ne-a creat pe toți, ne iubește pe toți.

Deschideți ușa și puneți toată lumea la masă. Să împărțim bucatele într-o casă luminoasă.

Doamne Ajuta.

Ah si sper ca unul dintre parinti spala vasele la final. Ales aleatoriu, fara misiunea prestabilita de a spala vasele toata viata.

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca