Uitați-vă la Navalnîi. Doi ani de muncă într-un lagăr de concentrare (va sta mai puțin), cum îl numește el.
La noi e foarte simplu. Te lupți cu PSD-ul și te aleg toți.
Da, dar Rusia e o țară-cheie, deci nu ajunge oricine președinte. Și apoi, mai e și stilul acela rusesc, să te lupți cu viscolul, cu iarna, cu greutățile și abia apoi, să fii un adevărat erou al Rusiei, un urs-țar. Asta face acum Navalnîi. Este pregătit, își face drumul inițiatic, pentru a fi acceptat ca domnitor al Rusiei.
Rusia trăiește mult în basme. Mai mult decât noi. Noi trăim mult în basme din seriale, că la alegeri s-a votat ca în Game of Thrones. Rusia e mai închisă, încă trăiește în basmele vechi, cu eroul care este închis într-o împărăție înghețată și apoi iese de acolo și dezgheață și alte împărății. Se luptă cu balaurul, face sacrificii, că așa ar trebui să facă un conducător pentru a fi iubit de popor, nu? Și apoi primește un bilet de 5 ani, 10 ani, la Kremlin.
Încă sunt mirat de cât de ușor se obține același tip de bilet la Cotroceni.
Dar da, la ei este țara mai mare, este mai mult de muncă.
P.S. Să salvăm și acest articol ca să-l recitim mai târziu.
P.S. 2. Nu am vrut să spun că Navalnîi nu o duce rău în lagărul de concentrare. O duce foarte tău. Dar este sacrificiul inițiatic, pentru o cauză, pentru popor, pentru libertate. Care la popoarele moritice s-a pierdut. La noi se merge la schi, că e cu adevărat periculos să schiezi cu atâția urși pe pârtie.
