În sfârșit! În sfârșit nu mai este important cum arăți în rețelele sociale, un stereotip indus de Instagram și teatralizarea aferentă. Știți vorba aceea că este frumoasă până deschide gura? Asta aduce Clubhouse. Pe Clubhouse trebuie să vorbești. Nu mai contează cum arăți, că nu te mai vezi, doar cum vorbești, pentru că este o rețea socială axată exclusiv pe conținut audio.
Și, în realitate, ceea ce vorbești este important, nu cum arăți.
Deci mă bucur că se vede orizontul care marchează finalul prințeselor și al prinților, mai ales a celor cu pătrățele și manele.
Mă bucur că rețelele sociale, așa cum era de așteptat, pentru că ne petrecem o mare parte a vieții în virtual, încep să semene cu viața reală.
În viața reală cunoști o persoană după ce începe să vorbească. Și s-ar putea ca ceea ce afli să fie exact opusul impresiei generată de aparențe.
Se termină cu basmele în rețelele sociale. Cu lumea copiilor, în care suntem invitați să rămânem mereu copii și să încercăm să fim mereu frumoși, pentru că frumos, în lumea basmului conota BUN iar urât, în lumea basmului conota RĂU. Ne maturizăm și virtual. Și nu mai decriptăm lumea pe tiparele basmului. Ceea ce este bine. Înseamnă că ne apropiem de lumea reală. Și ne va fi mai bine. Vom trăi mai bine. Vor scădea anxietatea, sociopatia și stigma virtuală (generată acum și de zodii, un alt lucru care nu are nicio legătură cu ceea ce spui!)
Au bon entendeur salut. Viitorul sună bine. Viitorul nu este al tabloidizării în mass-media, viitorul nu este al păpușilor feminine și masculine în social media.
Uf! Ce bine!
