Războiul din Est

Războiul din Est

În Est e un mare război.

A început prin ofensivă de infanterie în Belarus. Ofensiva a fost oprită, a venit iarna, linia frontului a înghețat.

A fost aprinsă o nouă flacără, mult în spatele liniei frontului, prin otrăvirea lui Navalnîi. Care a deschis un nou front acolo. Inamicul, adică Putin, e încercuit.

Moarte sigură. Strategie bună. Revoluția din Rusia e dusă și de o facțiune din CIA și de o facțiune din FSB. Seamănă cu Revoluția din România. Și cu toate revoluțiile de pe mapamond, ca artizanii sunt cam aceiași.

Așa cum scriam în data de 19 august, în articolul Trump, Putin și Xi Jinping vor pleca, citez:

”Așa cum am scris pe blog, va pica Putin. Revoluția din Belarus este instrumentată de acea aripă a CIA care vrea revenirea Democraților la putere în SUA. Lovește și în Putin și în Trump. Lovește în Putin pentru că-i distrage atenția înaintea alegerilor americane, deci se va implica mai puțin sau mai puțin profesionist și pentru că, bineînțeles, democrația la porțile Rusiei va duce inevitabil la democrație în Rusia. Adică la căderea lui. Facțiunea CIA care a produs Revoluția din Belarus este ajutată de o facțiune a FSB care vrea mai multe avantaje pentru economia rusă și pentru oligarhi (mulți dintre ei, cu legături cu FSB-ul) care-și văd afacerile secătuite de mulții ani de sancțiuni economice și de război continuu cu Occidentul pentru mize mărunte, care nu au adus Rusiei niciun avantaj economic (cum a fost alipirea Crimeii). Coronavirusul a secătuit și Rusia, așa cum a secătuit țările europene și SUA, iar facțiunea (foarte puternică) din FSB care are interese economice în Rusia, dar și în Europa, a decis să termine cu Putin. Din motive economice. Revoluția din Belarus lovește și în Trump pentru că îl obligă să se distanțeze de Putin și să facă corp comun cu NATO, deci ajutorul Rusiei la alegerile din noiembrie, la care spera, va fi mult mai slab, obligă Statele Unite să ia decizii de politică externă de sorginte Democrată care contravin doctrinei conservatoare a lui Trump, deci Democrații câștigă, Trump pierde”.

Pe 15 august scriam: După Lukașenko urmează Putin. Se întâmplă.

Vreți să vedeți când a fost momentul în care FSB a întors armele? Citiți acest articol din 22 august. 

Închei cu ce am scris pe 31 august în articolul Despre marea putere a lui Putin:

Am citit foarte multe astfel de comentarii și postări pe Facebook: în Belarus se va întâmpla numai ce vrea Putin etc. Toate arată o nemăsurată încredere în puterea lui Putin, rezultat al propagandei intense pro-Putin din ultimii ani, din rețelele sociale.

Nemăsurată, adică neadevărată. Putin nu mai are puterea pe care o avea înainte. De fapt, el este în cel mai slab punct al carierei sale de când a preluat puterea. Dacă avea putere, în Belarus nu începea nicio Revoluție. Dacă avea putere, nu era otrăvit Navalnîi. Toate aceste momente îi arată slăbiciunea, arată că nu mai este dorit nici de mulți dintre apropiații săi. Care au putere.

Rusia a fost lovită la fel de mult ca toate țările europene, de criza coronavirusului, care a însemnat și înseamnă, în primul rând, criză economică. Rusia se adâncește în criză și așa cum scriam aici, cei care vor să-l schimbe pe Putin o vor face pur și simplu din motive economice (nu voi repeta argumentele, le-am scris de mai multe ori pe blogul meu).

Faptul că zilele trecute, s-au declasificat imagini cu cea mai puternică bombă nucleară testată vreodată, Țarul Rusiei, arată răgetul leului rănit care este pe moarte. Și încearcă, cu voce dogită, să mai sperie pe cineva. Dar nu mai sperie pe nimeni. Arsenalul nuclear al Rusiei este extrem de învechit și și-a atins limita de viață. Producția noilor arme nucleare, care ar fi trebuit să relanseze Rusia în lupta pentru supremația militară la nivel mondial, a fost oprită din cauza lipsei de bani, precum și a accidentului nuclear care avut loc recent, la o bază secretă de cercetare și testare. Noile arme nucleare erau mai mult propagandă decât arme fizice.

Putin nu mai e nimic. Împăratul e gol. E un balon de săpun care plutește în atmosfera media și se mai încruntă din când în când. Și există trei tipuri de reacții: cei care se sperie sincer în fața balonului de săpun, cei care se sperie în fața balonului de săpun pentru că sunt agenți de influență ai Moscovei și cei care nu se sperie.

E simplu.

Cei din a doua categorie ar trebui să-și facă planuri de pensie 🙂

Iar cei din a treia categorie știu ce se întâmplă cu adevărat.

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca