De ce există numai femeie de serviciu și nu există bărbat de serviciu?

Răspunsul la această întrebare arată două lucruri:

  1. Cât de patriarhală este societate românească și aici o parte de vină o poartă și femeia, pentru că se complace, pentru că acceptă să se învârtă între oale de câte ori i-e foame masculului, care trebuie ținut într-o permanentă stare de fericire, că ce te faci în viață fără mascul în casă? Dacă nu-i dai să mănânce, pleacă, că asta sunt bărbații, vânători de mistreți care merg din peșteră în peșteră și rămân unde e foc aprins și miroase a mâncare. În Franța nu există termenul femeie de serviciu, se numește agent de menage, termen neutru care poate desemna femeie sau bărbat. La noi femeia face menaj, că masculul stă numai unde e curat și numai unde e mâncare. Doamne ferește să plece masculul! Vine iarna, bate vânt rece afară și pădurea e plină de mistreți pe care îi poate gestiona numai un bărbat.
  2. Care e mentalitatea societății românești în ansamblu. Foarte mulți au mentalitatea de femeie de serviciu în sânge. Toți cei care pleacă în străinătate și fac munci sub pregătirea lor sau pe care le-ar socoti înjositoare în România. Dar în alte țări le fac, adică la stăpân, la oameni pe care-i consideră superiori. Că nici femeia de serviciu nu face menajul pentru alte femei de serviciu. Face pentru șefi, pentru angajații instituției, oameni care-i sunt superiori, nu? Uneori da, uneori, nu. Dar categoric străinii le sunt superiori românilor, deci acolo poți să faci orice muncă, inclusiv campionat de spălat veceuri, cât timp nu sunt veceuri românești. La Nisa am stat câțiva ani, când mergeam să predau, la un hotel foarte ieftin, de două stele lângă gară (banii câștigați la ore îi dădeam la hotel). Hotel patronat de algerieni. Toate femeile de serviciu, românce. Una, cu studii superioare, Academia de Științe Economice. Și știți ce e cu adevărat trist? Că se băteau care să fie femeie de serviciu acolo! Venea vara, era nevoie de mai multe femei se serviciu, se băteau în România, care să reușească, să-și atingă idealul în viață de a spăla câteva luni veceuri la acel hotel. Hotel de două stele foarte ieftin, de lângă gară. Iar angajații, tot algerieni, recepționeri, îmi spuneau: sunteți din România? Profesor. Hm. Aici vin multe femei din România ca să spele veceuri. O femeie musulmană nu ar spăla niciodată veceuri după alții, ziceau. Și ăsta e adevărul: o femeie musulmană nu ar spăla niciodată veceuri după alții. E îmbrăcată gros, își acoperă sau nu fața, dar este respectată foarte mult, adică niciodată nu va ajunge să facă astfel de munci. În schimb, bărbații musulmani muncesc foarte mult. Ce am vrut să spun? Noi am spăla oricând veceuri pentru alții. Pentru prețul potrivit. Dacă asta recompensa e destul de mare…Femeie de serviciu se referă la o mentalitate de națiune. Mulți români, de ambele sexe, sunt femei de serviciu mental. Ar cădea în genunchi și ar freca veceuri dacă li s-ar achita prețul corect, care nu multe ori nu e mare.

Frați români, ar trebui să îndreptăm spinarea și să nu spălăm veceuri după alții, pentru recompensa adecvată. Ar trebui să avem încredere în noi, că străinii nu sunt superiori din start, iar veceurile lor, veceuri speciale de stăpân, în fața cărora merită să îngenunchezi.

Iar termenii femeie de serviciu ar trebui să desemneze femeia care este în slujba serviciului public, adică președintele României. Nu bijuterie pe Instagram, nu adorată de Jador, nu accesoriu al BMW-ului. Președintă a României. Dar asta se va întâmpla numai când femeile își vor dori asta, numai când vor schimba imaginea de obiect frumos de pus în mașină, pe care chiar ele o construiesc cu sârg în mintea bărbaților.

Iar România se va ridica atunci când românii nu vor mai gândi ca niște femei de serviciu spălătoare de veceuri. Ci ca niște oameni de serviciu. În serviciul public, cu responsabilitate, cu conștiința valorii, a egalității de gen, a respectului și a solidarității. Atunci se va ridica România din patru labe. De unde freacă podele acum. Când absolventa de ASE va merge în străinătate ca să se bată cot la cot cu absolvenții de ASE de acolo. Și vor spăla străini, bărbați, veceuri pentru ea.

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca