Rolul algoritmilor IA în crearea opiniilor anti-vaccinare din rețelele sociale

Noi ne comportăm ca și cum ei nu ar exista, deși sunt deja al treilea interlocutor, care se interpune între noi și interlocutorii umani și este, practic, interlocutorul care ne influențează cel mai mult pentru că este cel mai aproape de noi, mai aproape decât cel uman – și lucrează non-stop pentru a ne satisface dorințele înainte de a le exprima.

Algoritmul este cel care performează acum funcția de agenda settings, ne setează prioritățile, pentru că el este cel care decide ce citim în fiecare zi. Și în ce ordine. Și în ce cantitate.

El ne influențează acum mai mult decât familia, prietenii, decât orice alt interlocutor uman. Pentru că noi ne comportăm ca și cum nu ar exista, deci nu avem bariere, reflexe de apărare, respectiv de interpretare. Ne purtăm ca și cum nu există, deci credem tot ce ne spune și tot ce face.

Ce face el? Ce l-am învățat noi. Noi ignorăm complet faptul că fiecare acțiune a noastră din rețelele sociale este urmărită atent de algoritmi și generează un răspuns. Din partea lor. Am putea să setăm felul în care ne răspund ei, foarte simplu: urmărind întotdeauna felul în care reacționăm, adică gândindu-ne că fiecare reacție din rețelele sociale generează un răspuns, deci dând like la postări din domenii pe care vrem să le mai vedem, dând like la postări cu emoții care ne fac bine…Fiecare like este un fel de comandă trimisă chelnerului, care este algoritmul și generează un meniu. Dar noi nu facem asta, nu reacționăm în rețelele sociale cu gândul la algoritm și la comenzile pe care i le trimitem. Ne purtăm ca și cum am fi singuri-singurei, în liniștea casei noastre și nu ar vedea nimeni ce facem. Fals. Văd milioane de algoritmi fiecare gest al tău online. Îl interpretează. Și apoi îți oferă consecințele gestului tău în newsfeed.

Poate ar fi și asta în regulă, că dacă ai o viață haotică în online și primești ca răspuns, o altă viață haotică, din partea algoritmilor, nu e grav. Nu e grav că nu te gândești să-i educi, respectiv că nu te gândești că fiecare acțiune a ta în online este un gest prin care le ceri ceva, nu e grav că nu le ceri exact ce vrei să primești, mai exact, nu e grav că stai la masă în restaurant, cânți ca un cocoș, răzi din nimic și faci diverse alte lucruri, iar chelnerul se uite la tine cu ochii holbați și se întreabă ce să-ți pună în meniu.

Asta nu e grav.

Grav este când faci gesturi pe care algoritmul nu le înțelege. Chiar dacă nu înțelege, îți răspunde. Și îți răspunde greșit. Algoritmul are un tip de gândire matematică, logică, corectă. El nu înțelege gesturile de complezență, nu înțelege ipocrizia. Nu înțelege că tu îi dai like unei prietene care și-a pus o poză nouă de profil, doar pentru că vrei să-i crești stima de sine. Sau doar pentru că ești prietena ei. Sau doar pentru că ți-a dat și ea un like cu ceva timp în urmă. Nu. Algoritmul crede că i-ai dat like pentru că, într-adevăr, ți-a plăcut poza ei de profil.

Știți de ce ajung oamenii să nu creadă în vaccin? Din ipocrizia livrată algorimilor. Din like-ul de complezență. Nimeni nu are doar prieteni reali în cont. Deci nimeni nu dă like doar când îi place cu adevărat ceva ce a postat un prieten neadevărat în cont. Mulți dau like-uri de asistență socială. Ceva ce algoritmul nu înțelege. El crede că îți place acea persoană, că like-ul nu poza de profil pe Facebook nu are conotații doar fizice. Algoritmul înțelege că îți place persoana, inclusiv cum gândește. Și pentru că i-ai dat like unei persoane de proastă calitate, (din complezență dar asta stii doar tu), algoritmul începe să-ți caute informații care caracterizează acea persoană. Și să ți le afișeze. Scopul algoritmului este să vă facă să vă împrieteniți și mai mult. Și, dacă ai dat like une persoane de proastă calitate, încet-încet creierul ei te va invada. Adus de algoritm. Newsfeed-ul tău se va transforma, încet-încet și oricum tu nu ai habar că nu urmărești ce fac algoritmii, într-un meniu care să te aducă la masă cu acea persoană. Vei începe să primești informații anti-vaccin. Dacă persoană este anti-vaccinistă (chiar dacă ascunde asta – algoritmul știe). Vei vedea informații anti-vaccin din surse credibile etc, pentru că, încă o dată, algoritmul încearcă să te împrietenească cu acea persoană pentru că, încă o dată, el crede că i-ai dat like pentru că îți place, nu din complezență, nu pentru că e un prieten din copilărie și nu ai cum să scapi de el, deși a rămas mult în urmă, nu pentru că ești coleg de serviciu cu persoana, nu pentru că ești o persoană ipocrită care împarte like-uri cu ipocrizie, nu.

Așa se creează sensul comun în rețelele sociale. Așa se creează anti-vacciniștii. Dai un like, apoi chelnerul vă unește mesele și începe să vă unească obiceiurile alimentare. Scopul rețelelor sociale este să ne împrietenească unii cu alții. Să petrecem cât mai mult timp în rețea. Ca să petrecem mult timp în rețea, trebuie să avem meniu comun, că altfel plecăm la un restaurant chinezesc, pe TikTok. Unde meniul conține obligatoriu un fel cu manele. Nu ați văzut că manelele de pe TikTok sunt oferite ca fel din meniu tuturor și celor care nu iubesc manelele etc? Și nu ați văzut cum mulți încep să accepte manelele, pas cu pas ușor ușor? E munca algoritmilor chinezești. Foarte buni 🙂 Care lucrează exact cum am scris mai sus. Și mulți intelectuali ajung să se bălăcească încântați în mocirlă, fără să-și dea seama că au ajuns acolo.

Pas cu pas, ușor, ușor. Vin spre tine puișor.

Când spune asta algoritmul, gândește-te că încă nu e om! Încă. Încă îl poți seta. Cum? Gândește-te că absolut fiecare gest al tău online este urmărit de algoritmi și generează un răspuns. Performează gesturi gândite, care să îți returneze rezultatul pe care ți-l dorești. Dresează-ți algoritmii. Vrei să ajungi undeva, să afli ceva, să fii cineva? Fă din fiecare gest al tău online pași spre drumul dorit. Algoritmii, exact ca niște căței care țopăie în jurul tău, îți vor înțelege dorințele, ei îți fac profilul după doar 15 like-uri și vor începe să te ajute! Vei avea un sprijin enorm din partea lor. Acesta este scopul pentru care au fost creați: să te ajute! Dar pentru că tu nu-i dresezi, nu-i educi, ei bâjbăie cum pot și fac ce-i taie capul. Nu au cap încă, dar vor avea în curând.

Nu ești singur online. Educă al treilea interlocutor și transformă-l în ajutorul tău.

Pentru că el are un rol important în tot ceea ce se întâmplă în mintea ta.

Disclaimer: acest articol este rezultatul cercetarilor lect. dr. Horea Mihai Badau si nu poate fi reprodus partial sau integral fara acordul scris al autorului, @copyright 2020

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca