Una care s-a speriat de coronavirus, s-a săturat să fie lăsată pe dinafară de capitalismul sălbatic, de ani 60, în care se bălăcește România după Revoluție, cu individualism etc și vrea întoarcerea la vremea lui Ceaușescu când nu era așa multă bătaie de cap, trebuia să taci și atât, iar resursele se împărțeau într-un mod mai echitabil decât se împart acum – când fiecare ia cât poate în junglă, fără să-i pese de celălalt.

Și cealaltă Românie, care privește spre viitor, spre UE, dar nu-și dă seama că viitorul este al Stângii, adică al solidarității, al grijii față de cetățean, al unei societăți care să ofere confort și protecție, cu rezultat direct în calitatea vieții, nu haos, ca în America de Sud, din care să câștige doar câțiva, mai ales cei care joacă necinstit. Cu cât nu-și dă seama, ca să revin la prima frază, cu atât se va împotmoli mai mult.

Soluția? Educație, educație, educație. Am mărit salariile medicilor, ca să nu ne plece din țară și am lăsat baltă profesorii. De prea mulți ani. Iar rezultatul se vede.

România se va însănătoși când cei care gestionează resursele își vor da seama că profesorii sunt la fel de importanți ca medicii.