Întrucât am fost invitat să fac parte din grupul de lucru privind Strategia de digitalizare a educației SMART Edu, iată propunerile mele care au fost puse la dispoziția Ministerului Educației și vor fi dezbătute public până pe data de 15 decembrie (mai jos, cu cu bold):
Platformele digitale de e-learning trebuie să facă parte din Web 2.0, nu din Web 1.0, ca până acum. Profesorii trebuie să meargă pe platformele unde se află elevii, nu să-i aducă pe alte platforme, așa cum îi aduceau de acasă la școală. De asemenea, modul de predare trebuie să se schimbe în funcție de caracteristicile platformei. Nu se pot ține cursuri ca la clasă fizică pe o platformă online. Pentru că nu e clasă fizică. Trebuie schimbată structura cursurilor în sensul segmentării orelor în prelegeri desfășurate sub forma unor live-uri pe Tik-Tok sau Story-uri pe Instagram, adică pe platformele unde se elevii, adică în casele lor virtuale. Iar discuțiile interactive trebuie să se poarte pe platforme de tip Watsapp sau pe rețele sociale de interacțiune live, ca Streamago și Periscope. Rețelele sociale exercită asupra copiilor și adolescenților cea mai puternică formă de formație. Mai puternică decât școala, mai puternică decât cea exercitată de familie, mai puternică decât orice. Este inutil și greșit strategic să încerci să concurezi acestă formă de formare. Inteligent este să o colonizezi și să o folosești, adică să-i folosești intrumentele, pentru a face educație. Este o strategie inteligentă, presupune costuri zero și oferă instrumente eficiente (folosite de platforme în acest moment doar pentru a genera emoții pozitive). Platformele generează emoții pozitive, deci s-a creat deja cadrul de predare și s-a rezolvat problema atractivității, pentru că rețelele sociale sunt locul în care elevii, dar și studenții își doresc să stea cel mai multe. Inteligent este să mergi unde sunt ei, nu să-i scoți pe ei de acolo (și inteligent este să mergi unde sunt consturi zero, nu unde trebuie să faci achiziții). Să-i scoți acum din rețelele sociale, care au devenit mediul lor ambiant si să-i duci pe alte platforme, speciale pentru invatare, este ca si cum, păstrând proportiile, în vremea in care oamenii traiau foarte mult in realitate reală, i-ai fi scos de acolo și i-ai fi închis în niște bule de plastic, ca să învețe. Asta sunt acum acum intrumentele folosite în învățarea online, niște bule de pllastic. Iar lipsa de interes a elevilor este cel mai bun semn că nu se folosește mediul adecvat. Deci trebuie mers în mediul lor, în rețelele sociale. Cursurile ar trebui să se facă prin live-uri pe TikTok, story-uri pe Instagram sau vloguri pe Youtube (prelegerile), discuțiile ar trebui să aibă loc pe Watsapp, cadrele didactice ar trebui să treacă obligatoriu prin sesiuni de formare pentru adaptarea cursurilor pentru mediul în care se află elevii. Cursul pe Youtube nu trebuie să presupună prelegere seacă, ci pigmentată cu elemente atrăgătoare etc (de exemplu, așa cum face Raluca Ioana Coman – așa arată profesorul viitorului). Până la urmă, ce înseamnă să faci un plan de lecție? În Web 3.0 înseamnă altceva față de ce făceai în Web 1.0. Nu poți să iei pur și simplu ceea ce făceai în real și să muți în virtual. Acum profesorul trebuie să meargă unde se află elevii, adică pe platformele lor. Pentru că elevii, acum, depășesc profesorii.