Una nu și-ar înfrunta bărbatul!

Una nu și-ar înfrunta bărbatul!

Am scris acest articol în urma unei discuții pe Messenger în care o cititoare se plângea că tot greul este pe umerii femeilor, după ce s-au închis școlile și au rămas cu copiii acasă etc. Și am zis: ok, trebuie să vorbiți cu bărbatul dumneavoastră, ca să se ocupe și el de sarcini. Cum îl educați, așa îl aveți. Dacă nu îl educați și-l lăsați așa, o sa vă abuzeze, că asta înseamnă să lași toate sarcinile legate de copil pe umerii femeii: un abuz. Și mi-a zis că nu, că bărbații nu pot fi educați. Poftim, am întrebat, bărbații sunt niște zei, cum adică nu pot fi educați? Și mi-a spus că nu pot fi educați, decât dacă femeia are mama (mama lui!!!) de partea ei!!

Waw, waw, waw, hippie-ioi, hippie-iei.

Din acest punct al discuției am început să fiu șocat. Am spus: ceea ce descrieți dvs este un bărbat-copil. Un bărbat copil este cel care-și confundă partenera cu mama și invers. El nu ar trebui să aibă o relație până nu se maturizează. Nu, că femeia nu are putere, a continuat persoana. Are putere, dacă o cere, am zis! Dacă arată că are putere! Dacă spune că nu are putere, chiar nu o are. Și a zis că ea nu a văzut nicio persoană de gen feminin care să aibă putere și niciun bărbat care să aibă grijă de copii. Am zis că poate este din cauza comunității din care face parte, poate face parte dintr-o comunitate patriarhală, dar lucrurile nu stau peste tot la fel în România, eu sunt feminist și am văzut și altfel de cazuri. Și i-am spus că sarcinile ar trebui împărțite 50-50, să aibă grijă amândoi de copii etc și i-am mai spus că dacă nu-și cere aceste drepturi, nu se va schimba nimic și bărbatul nu se va autoeduca. Deci trebuie curaj și perseverență. Am mai întrebat-o de ce vorbește cu mine și nu cu partenerul ei, pentru că această discuție ar trebui să o aibă cu partenerul ei, nu cu mine.

Și a început să-mi dea linkuri din Statele Unite și din Anglia, cu articole în care se spunea că femeilor le este mai greu după ce se închid școlile etc. Ca argument al faptului ca femeile nu au putere. Deci tu, ca femeie, nu ai curaj să te lupți pentru o viață democratică, să-i spunem așa, în propria ta familie. În schimb, îți găsești motive care atestă că ceea ce pățești tu pățesc și femei din alte țări, deci ceea ce pățești tu e oarecum normal, deci într-adevăr femeia nu are putere, pentru ca nici în alte părți nu are. Adică te complaci, cauți motive care justifică abuzul prin care treci. Și, a mai spus acea persoană, femeia va avea puteri, doar după ce se desființa instituția căsătoriei.

Bun, deci.

Reiau ceea ce i-am spus și ei. Femeia are putere. Bărbatul trebuie educat. Dacă nu-l educi tu, nu-l educă nimeni. Cu atât mai puțin mama lui, care de cele mai multe ori îl folosește ca substitut pentru relația cu propriul soț de la care nu mai primește tot ceea ce ar trebui să dăruiască un soț (afectiv). Deci pervertește copilul, începe să-l facă să creadă că mama e un fel de partenera, așa cum și motanii pe care unele persoane de gen feminin revarsă multe afecțiune încep să creadă că respectivele femei sunt partenerele lor, deci nu e nimic de așteptat de la mamă. Femeia trebuie să aibă încredere în forțele proprii, să nu se teamă de nimic, să nu se teamă de divorț, pentru că, de cele mai multe ori frica duce la acceptare și la abuz, să aibă încredere în forțele proprii, să țină capul sus și să nu facă pași înapoi, pentru că fiecare pas înapoi înseamnă un nou sac purtat în spinare.

Creșterea copiilor nu e doar sarcina mamei. E o sarcină în cuplu. Dacă celălalt nu se mai achită, trebuie educat. Cu putere, perseverență, curaj.

Dacă nu se face niciun demers de educare, asta înseamnă acceptare, înseamnă asumare. Nu faci nimic ca să schimbi situația în care te afli, devii parte a ei.

În Franța, bărbații gătesc. Dacă nu știu să gătească, nu prea se pot căsători. În Franța, este ceva firesc ca ea să aibă 20-30 de ani mai mult decât el. Pentru că femeia nu se poartă ca un obiect. Nu-și vinde înfățișarea. E puternică, sigură pe ea, pe forțele și pe statutul ei social. Deci nu-l cucerește pe el prin tehnici de femeie-obiect ca să se mire apoi că a ajuns un obiect în casă. Pentru că așa l-a educat. Așa s-a vândut în fața lui. Așa l-a făcut să o iubească. Apoi se trezește că viața în cuplu nu este un podium de modelling, că trebuie să ai grijă de copil, iar el nu se ocupă de nimic. Pentru că el a vrut un obiect frumos în casă și atât, acesta este contractul pe care l-a făcut cu tine, de fiecare dată când te-ai machiat. Acum asta ai. Luptă-te. Niciodată nu e târziu. Nu o lua ca pe un dat, că bărbații nu pot fi educați (cum poți să spui prostia asta?) Cum poți să spui că-l poți educa numai dacă mama lui e de partea ta? Așa ceva există în România? Spuneți-mi că visez sau o să mă uit pe geam, să văd dacă în parcarea blocului au intrat tractoare.

Ah, nu și persoana respectivă este dintr-un oraș cu mai mult de 400.000 de locuitori.

Am scris sub șoc. Nu și-ar înfrunta bărbatul, dar se lamentează în fața mea, a unui necunoscut și la final, când spun că femeia trebuie să aibă putere, mă jignește. Apoi merge acasă și spală rufele spășită.

Update: am aflat și răspunsul. De ce? Pentru că el aduce banul în casă. Exact ce scriam mai devreme, el e stâlpul.

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca