În 2013 am aflat, în urma unei cercetări pe un corpus vast, că ficțiunea va înlocui realitatea în online, adică vor apărea știri false în domeniile economic, social, politic. Cercetarea a fost refuzată la publicare de o revistă științifică franceză pe motiv că știrile false (fake news) nu vor apărea niciodată. Francezii nu puteau să creadă atunci că vor apărea vreodată știri false, numite acum fake news. Cercetarea a fost publicată de prestigioasă revistă științifică Journal of Media Research, a Universității Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca (concluziile se găsesc și în primul Manual de Jurnalism, scris de mine, Editura Tritonic 2015).
Apoi au apărut știrile false. Toată lumea a început să vorbească despre fake news, a devenit cel mai cool subiect al momentului.
Eu am continuat cercetările pentru a găsi soluții de contracarare a știrilor false și, după 3 ani de studii, am creat prima Cartă Etică a Rețelelor Sociale. A fost publicată în Revue Francaise des Sciences des Informations et de la Communication, cea mai prestigioasă revistă în Științele Comunicării din Franța (editată de Societatea Franceză în Științele Informației și ale Comunicării). Să detaliem puțin ce înseamnă publicarea într-o revistă de un asemenea nivel. Nu înseamnă că trimiți cercetarea și ei o publică. În primul rând, nu trebuie să fie una, ci mai multe cercetări în limba franceză, în limbaj științific (cele care fundamentează Carta sunt 5) și sunt evaluate de un Comitet Științific foarte dur și riguros. Membrii Comitetului examinează articolul științific și ți-l returnează. Fie îl refuză, fie îl acceptă dar îți cer să mai aduci lămuriri, completări, să mai demonstrezi ceva ce nu era demonstrat etc. La o revistă serioasă, acest proces durează cel puțin un an. La Revue Francaise des Sciences des Informations et de la Communication a durat un an și 6 luni. Până când lucrarea a îndeplinit toate criteriile pentru publicare (o singură astfel de lucrare publicată într-o singură astfel de revistă este suficientă pentru obținerea titlului de conferențiar în Franța). Deci mi-au publicat cercetarea, iar principiile etice al Cartei care sunt, de fapt, concluzia lucrării, au răspuns celor cinci mari problematici rezultate în urma celor 5 cercetări:
1. Adevărul este înlocuit de ficțiune în articolele online, iar primul semn a fost apariția titlurilor false cu rol de marketing – de a atrage publicul de pe Facebook, pe site-urile de știri. Schimbare determinată de noile valori din rețelele sociale – amuzamentul, ludicul, stimularea și trăirea proiectivă a emoțiilor primare care devin mai importante decât reflectarea realității.
2. Valoarea relației devine mai importantă decât valoarea informației, pentru aprecierea și validarea conținutului postat în rețea. Este o schimbare determinată de apariția noțiunii de “Prieten” pe Facebook. Rezultat: contează Cine a scris, nu Ce s-a scris. Valoarea mesajului devine valoarea relației cu autorul, ceea ce determină cititori să creadă tot ceea ce scriu influențatorii (lor). Rezultatul este o problemă de etică: ce pot să facă persoanele care sunt acuzate și nu au dreptul sau posibilitatea de a se apăra? Dispar prezumția de nevinovăție, dreptul la replică, dreptul la apărare.
3. Manipularea reputației pe Google. Utilizatorii decriptează lumea cu ajutorul Google. Influențatorii dețin mijloacele pentru a manipula rezultatele Google – pentru a urca pe prima pagină de căutare articole negative, de exemplu, atunci când este scris numele unei persoane. Această problemă trebuie să primească o soluționare într-un Cod Etic, întrucât Google nu intervine.
4. Furtul proprietății intelectuale – cuvântul de ordine al rețelelor sociale “sharing is caring” – antrenează o schimbare importantă în procesul de comunicare online: important este să publici, să dai mai departe, nu să produci informația. Acest principiu încurajează furtul fotografiilor, al video-urilor. Youtube joacă un rol foarte important: este folosit pentru “spălarea” proprietății intelectuale al unui video, pe principiul spălării banilor.
5. Articolele publicitare nesemnalate. Dispariția puterii publicității în rețelele sociale și înlocuirea sa prin recomandări, au făcut să renască relațiile publice. Rezultat, o nouă profesie: jurnalismul de relații publice, care transformă blogurile în agenții de relații publice, care manipulează cititorii. Dar cititorii au dreptul să știe dacă citesc un articol plătit, un articol care reflectă realitatea sau opinia influențatorilor.
După ce am publicat Carta în Franța, am fost invitat să fac parte din Comitetul Consultativ al elaborării Legii care reglementează fake news și să popularizez Carta în Franța. Ce am făcut eu? Am ales să o popularizez în România și să se formeze în România primele comunități etice online, (despre care scriam în lucrare), să se formeze în România, nu în Franța, să fie România prima țară care are comunități etice online.
Nu m-a sprijinit nimeni din România, nu am avut niciun ajutor. Când am spus că vreau să formez comunități etice online în România la o dezbatere cu Vlad Tăușance și Cristina Lupu, am primit hohote neîncrezătoare de râs: comunități etice online în România, de oameni care respectă reguli etice de comunicare online? Niciodată.
Niciodată este un cuvânt care mă stimulează. Deci am pornit la drum. I-am scris doamnei Elena Abrudan, directoarea Departamentului Jurnalism la FSPAC, de la Universitatea Babes Bolyai si i-am propus sa organizam un workshop de prezentare a Cartei Etice a Retelelor Sociale in cadrul Conferintei care aniversa 20 de ani de Jurnalism la Cluj. A organizat, am mers (pe banii mei), am prezentat Carta, citiți aici ce s-a întâmplat.
Apoi am făcut același demers la Timișoara, la un workshop organizat împreună cu profesorul Lucian Szabo, care a venit la Workshopul de la Cluj. Citiți aici ce s-a întâmplat.
Apoi am scris profesorului Gheorrghe Ilie Fârte de la Iași. Nu ne cunoșteam. Dar am fost primit cu căldură. Am prezentat Carta. Mi-am plătit singur deplasarea. Citiți aici ce s-a întâmplat la Iași.
Apoi am făcut același demers la Galați. Am plătit eu trenul, am plătit eu cazarea. Ca să prezint Carta Etică a Rețelelor Sociale. Să se formeze și la Galați prima Comunitate Etică Online. Vedeți aici ce s-a întâmplat.
Am prezentat și la București.
Iar rezultatul este acesta: Comunitatea Etică Online din România. Am făcut eu totul, inclusiv frame-ul de afișat la poza de profil (l-am făcut eu într-o noapte, după ce am cerut ajutor pe Facebook și nu m-a ajutat nimeni)
În România există Prima Comunitate Etică Online. Din care fac parte toți cei pe care îi vedeți aici: profesori, avocați, studenti, medici, elevi, pictori etc, din toate colțurile țării.
Am vrut să strâng toate Comunitățile Etice Online la București. Au venit din țară, dar nu a participat lume de la București, în afară de Marian Popescu, directorul Centrului pentru Integritate al Universității din București, care a publicat Carta pe site și m-a numit Coordonator al Grupului pentru Etica in Online.
Asta am făcut. Ca Horea, am pus opincile în picioare și am bătut țara universitară și am format Comunități Etice Online, deși nimeni nu credea că se poate. M-am oprit aici. Pentru că nimeni nu vrea să ducă mai departe demersul. Care ar fi trebuit să ducă la inițiative de reglementare online (în Franța, dacă publici fake news, ți se confiscă site-ul și plătești 30.000 de euro, eu am propus doar 3.000, ca un român amărât, dar ei au mai pus un zero). Un CNA al internetului? Nimic.
Eu am făcut tot ce am putut pentru țara mea. Fără ajutor, nu pot să fac mai mult.
P.S. Și, credeați că m-am oprit? M-am întors la Iași unde, împreună cu studenții de acolo și cu profesorul Gheorghe Ilie Fârte am creat primul Cod Etic Universitar Online. La continuat la București. Am continuat cercetările și am publicat Primul Ghid Universitar de Bune Practici Online în cartea Etica și Integritate în Educație și Cercetare, Editura Tritonic, 2018.
Am făcut cercetare de înalt nivel, am bătut țara în lung și în lat, pentru ca România să fie prima țară europeană care comunică etic online.
Să continui? Dar de ce ar trebui să continui singur?
