România în alb și negru

România în alb și negru

Mulți văd România în alb și negru. Ce înseamnă? Că primii sunt numai BUNI, iar ceilalți sunt numai RĂI. Nu există nuanțe. Nicușor Dan e numai BUN. El nu poate avea niciun defect. El nu poate fi RĂU. Gabriela Firea e numai REA. Nu are cum să fie puțin BUNĂ. Bun-rău este cea mai simplă schemă stereotipală de decodare a lumii. Oamenii o folosesc din cele mai vechi timpuri, ca să decodeze situațiile greu de înțeles. Politica este grea. Cere informare, cere backround, cere efort. Și atunci, e mult mai ușor să apelezi la stereotipuri, stereotipurile odihnesc mintea. Este BUN sau este RĂU? Și așa am decodat realitatea, am înțeles ce se întâmplă, timp în care creierul s-a odihnit.

Cei care decodează în BUN sau RĂU, în ALB sau NEGRU, trăiesc într-o lume care nu există.

Pentru că nimic nu este alb sau negru. Mai toate lucrurile sunt în nuanțe de gri. Și, așa cum spunea o persoană pe care o respect foarte mult, tot ce putem face, este să înmulțim nuanțele de alb. Pentru ca griul să fie cât mai deschis.

Cei care văd lucrurile în ALB sau NEGRU sunt prostovani în sensul brut al termenului. Sunt proști, adică nu gândesc. Mimează gândirea, dar nu gândesc. Pun creierul pe pauză și folosesc stereotipuri.

Apoi se miră că a plecat PSD care era RĂU și vine un ministru, cum e Bode, care se poartă exact cum erau acuzați că se poartă miniștrii PSD (Oprea). Ce-i asta? Nu era PSD, RĂU și PNL, BUN?

În ce lume trăiesc? Simplu, într-o lume care nu există.

Era acuzat PSD că încurajează traseismul politic? Acum PNL ia primari de la PSD cu găleata. Și USR-PLUS la fel. Ce se întâmplă? Sunt toți la fel, adică RĂI?

Eu eram prost și credeam că unii sunt răi și unii sunt buni?

Mai este un lucru interesant legat de stereotipuri: ele sunt categorii nete. Binele nu poate conține rău și invers. Deci acum oricâte mizerii ar face PNL-ul, lumea va continua să creadă în el. Va face ceva bun până la urmă, că el era în categoria BUNĂ. 🙂 Iar PSD va face tot timpul rău, că el e în categoria rea, spune lumea și circulă gratuit cu trenul, în urma unei legi date de PSD.

De unde vine stereotipul BINE-RĂU? Din illo tempore, spune Mircea Eliade, din reprezentarea divinității. A sacrului. În sacru regăsim categorii nete, bine-rău. Și avem tendința, greșită, să le introducem și în viața de zi cu zi, adică în profan. Trecute vremurile când conducătorii, împărații și reginele avea legătură cu divinitatea (se credea). Trecute. Dar actuale, în subconștientul nostru. Și în modul în care ne construim reprezentările despre realitate. Cei care ne conduc sunt, în continuare, în subconștientul nostru, niște personaje dintr-o altă lume, sacră, de neatins, unde noi nu avem acces, deci proiectăm asupra lor, categoriile nete ale sacrului. Iohannis e BUN. Sau RĂU. Nu e om. Că dacă era om, era și bun și rău. USR a lansat pe piață cel mai vechi mit politic, care mai funcționează numai în societățile subdezvoltate: Mitul Salvatorului. Cine e Salvatorul? O persoană sacră, care vine din altă lume, nu din lumea noastră murdară, vine dintr-o altă lume, curată, ca să ne salveze. De aceea USR a lansat inițiativa cu Fără penali în funcții publice. Ei erau sacri, ei erau curați, ei erau din altă lume. Atenție, acestea sunt reprezentări, nu au nicio legătură cu realitatea și dovada este că Nicușor negocia exact ca un pesedist o ilegalitate, de curând. PSD este continuatorul Partidului Comunist. Ce este Partidul Comunist? Diavolul! El vine de undeva de sub pământ, adică de dinainte de 1989, o perioadă plină de elemente negative, deci e asimilată iadului. Din iad s-a ieșit în 1989, prin Revoluție, dar reprezentanții iadului mai  țopăie și acum printre noi, ca niște zombie. Ăștia sunt pesediștii.

Cam așa arată lumea în imaginarul colectiv românesc. O proiecție puternică într-un ameste mitic-religios. Fără nicio legătură cu realitatea.

Să continuăm? Cei de Dreapta ne duc spre o lume mai bună, o lume mitică, a bucuriei, prosperității și dragostei. Se numește capitalism. Și eu am fost tributar acestui stereotip. Apoi am început să predau în Franța și am văzut că lumea de acolo a bucuriei, prosperității și dragostei, este puternic de Stânga. Iar bucurie, prosperitate și dragoste înseamnă libertate, fraternitate, egalitate. Nu individualism feroce, adica egoism, ca în capitalism. Dar noi încă fugim din iad, adică din comunism, deci tot ceea ce este de Stânga ne poate prăji.

Totuși, fugim cam de 30 de ani, nu e timpul să privim în jur să să vedem ce se întâmplă cu adevărat?

Toți oamenii politici care ne conduc sunt formați pe vremea comunismului. Niciunul nu s-a născut penelist. Toți au fost la ședințe de partid. Toți își pun girofar și depășesc pe bandă continuă, cum făceau nomenclaturiștii. La noi nu există Stânga, Dreapta. Nu există Bine, Rău. Am avut la guvernare aliantă USL, compusă din PNL și PSD! Comunismul a fost o formă extremă a socialismului. Foarte nociv. Hipercapitalismul (capitalismul anilor 60) este o formă extremă a capitalismului. Foarte nociv. Spre care noi ne îndreptăm acum, în goana după ieșirea din iad.

Ce înseamnă? Înseamnă să serviciile de calitate sunt cele pe care le plătești. Clinica de calitate este cea privată, dar acolo plătești. Învățământul de calitate este cel privat, dar acolo plătești. Pensia mare este cea privată, dar acolo plătești în plus. Statul se retrage, deci fiecare pentru el. Ca în junglă. Câștigă cel puternic. Cel mai slab este lăsat în urmă, este mâncat. Cel sărac este mâncat de cel bogat.

Ce am învățat în Franța? Că este nevoie de intervenția statului. În Franța, învățământul de calitate este cel de stat. Puternic susținut de stat. Profesorii universitari au cel mai bun statut, atât financiar, cât și social, pentru că de la ei pornește tot. Ei sunt cei care formează conducătorii societății. Nu pilele și relațiile. Nu fiecare pentru el, că îți pui decolteu și ajungi în administrație. În Franța, statul este foarte implicat, pentru că un cuvânt de bază este fraternitate. Oamenii sunt fraterni. Sunt ajutați. Cât timp ești student, statul îți rambursează, sub diverse forme, plata căminului, masa la cantină, unde o masă cu somon și fructe exotice costă 3 euro. Dacă te căsătorești, statul îți plătește un an de zile chiria, statul îți plătește 6 luni chiria dacă nu ai un loc de muncă, fiecare om are un venit minim garantat de 800 de euro, chiar dacă nu are niciun loc de muncă. După 5 ani de muncă cu carte de muncă, ai dreptul să ieși la pensie cu 500 de euro pensie. Asta face statul. Asta face politica de Stânga, pentru că Franța, ca și Suedia este o țară de Stânga. Sigur, este mult mai bine să ieși în șomaj cu 100 de euro, ca în România, unde e capitalism sau e mai bine să ieși în șomaj cu jumătate din ultimul salariu, ca în Franța, unde e socialism? Sigur, e mai bine în capitalism, unde, pe lângă pensia la stat cotizezi și la o pensie privată sau e mai bine în socialismul francez, unde foarte multe categorii sociale ies la pensie cu ultimul salariu sau cu 80% din el? De aceea pentru francezi, pensia este a doua tinerețe. Pensia este momentul fericirii. Pentru că are grijă de ei statul. Statul îi întovărășește și are grijă tot timpul de ei, ca să fie liniștiți și fericiți. Da, egalitate. Să avem toți între 3 și 5.000 de euro pe lună. Sunt suficienți ca să trăiești bine. Peste 5.000 de euro pe lună începi să dezvolți patologii, dacă ai nevoie de mai mult. Un francez e mulțumit cu casă în oraș, casă la munte, mașină și barcă (dacă locuiește pe malul mării). Ca suffit. Ai nevoie de mai mult? Da, dacă ai fost un țăran frustrat și vrei să arăți tuturor că ai reușit în viață, ai nevoie de mai mult. În Franța au X5 și alte mașini de lux, numai africanii. Ei vor să arate că au reușit. Mereu când văd în Franța ceva ce îmi amintește de România este produsul sau comportamentul unui african. Revenind: politică de Stânga. Mamele primesc alocații între 800 și 1500 de euro pentru fiecare copil (la fiecare nou copil crește alocația). De la stat. Nu de la multinaționale. Mamele singure primesc gratuitate la școala de șoferi, ca să-și ducă copiii la școală. Dacă ai 4 copii, nu mai trebuie să muncești, pentru că statul îți dă peste 3.000 de euro pe lună. Nu trebuie să muncești, dar mamele muncesc. Romii sunt cei mai fericiți în Franța. Fac copii cu duiumul și încasează ajutoare sociale cu duiumul. Și încasează din cerșit mii de euro pe zi. Pentru că în Franța oamenii se ajută între ei. Fraternite. De ce am făcut acest mic excurs? Ca să arăt puțin cum este realitatea, dincolo de reprezentare, dincolo de mit. Comunismul este iadul, dar socialismul, nu. Capitalismul este extraordinar, dar hipercapitalismul, nu. Nu suntem animale, ca să ne purtăm ca în junglă. Să nu ne pese de celălalt, să ne pese numai de fericirea noastră, să devenim hiperegoiști. Atunci nu mai suntem oameni.

Binele și răul sunt categorii nete numai în sacru. În profan, suntem și buni și răi, suntem în multe culori, nu numai în alb sau negru.

Nu mai credeți în politicieni, că ei sunt oameni, nu sunt divinități.

Faceți-vă și voi politicieni, participați la actul de decizie. La Palatul Victoria sunt oameni, nu sunt zei. În Franța, când Macron a decis scumpirea motorinei, oamenii au blocat țara. Pentru că țara nu e lui Macron, ci a oamenilor. Țara nu e nici a lui Bode, nici a lui Iohannis, nici a lui Dragnea. Țara e a noastră, a celor care stăm închiși în case, pentru că avem, încă, mentalitatea țăranului, care e condus de boier, de la oraș și din castel.

Nu, nu e condus de boier. E condus tot de țărani, ca noi. Chiar mai țărani decât noi. Iohannis e un profesor de liceu de fizică, cum ai avut și tu. Unul mai dornic de căpătuire, atât. Tu ești la fel de bun sau chiar mai bun decât el.

În pandemie a picat cortina. În pandemie s-a văzut cât de proști, fricoși și incompetenți sunt cei pe care îi credeam sacri și infailibili. În profan nu sunt unii albi și unii negri. Toți sunt pătați.

Dar noi vrem dictatură. Vrem oameni înșurubați în scaune. Arafat a fost bun în anii 90. Nu contează ce a mai făcut de atunci, BUN sau RĂU, el rămâne BUN. Ne e frică de schimbare. Așa cum le-a fost frică unora la Revoluție. Și încă le mai e. Vrem aceiași oameni. Putin e la Cotroceni. Revoluția din Belarus ne înfioară, niciun român nu tresaltă de bucurie când vede Revoluție în vecini. Noi vrem liniște și dreptul de a merge la mare. Și să știm că ne conduce Dreapta, că nu ne mai întoarcem în comunism. Abia am scăpat din iad. Singuri? SIGUR?

 

 

 

 

 

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca