Situația s-a schimbat mult de-a lungul anilor. Dacă în anii 90, politicienii erau cei de la care venea lumina, erau oarecum pregătiți și aveau o experiență superioară față de cei care îi alegeau (am avut un președinte Rector al Universității, am avut politicieni precum Coposu), de-a lungul anilor, situația s-a schimbat din ce în ce mai mult: politicienii au început să fie din ce în ce mai prost pregătiți, iar oamenii, alegătorii, din ce în ce mai bine pregătiți. Oamenii au început să plece în străinătate, să vadă cum este acolo, să se informeze din surse deschise, cum sunt platformele online (nu mai este ca în anii 90 când se informau numai de la televiziuni și făceau concediile în țară), încet-încet oamenii au început să fie mai bine pregătiți decât cei care-i conduc. Cei care-i conduc au rămas în aceeași baltă a mediocrității, exact ca un profesor care nu mai citește nimic, nu mai face cercetare, nu-și mai îmbunătățește cursurile, au fost bune în anii 90, sunt și acum.
Fals.
Acum alegătorii sunt mai deștepți și mai bine pregătiți decât cei care-i conduc. Iar cursurile din anii 90 nu mai sunt bune.
Tăriceanu este același de treizeci de ani. Adică aceeași Dacie Solenza.
Băsescu este același VW Golf 1. 1 !!!! Cine mai folosește această mașină?
M-am uitat pe CV-urile candidaților la Primărie. Extrem de subțiri, extrem de slabe. Sunt codașii. Sunt marginalii. Cei care nu au reușit nimic strălucit în profesiile lor și atunci au sperat că politica va fi o trambulină. Au tras sforile în organizațiile de partid, au ajuns președinți și acum candidează în numele nostru. Nu e nimic special în a trage sforile în organizația de partid. Asta era special înainte de 89. Acum ești doar un descurcăreț la tine în organizație. Nu e cazul să mă conduci pe mine. Condu-i în continuare pe cei de la tine din organizație, asta nu te recomandă pentru a conduce un oraș sau un sector.
Nici oamenii noi care vin nu sunt mai breji. USR-ul, de asemenea, e format din oameni tineri care nu au făcut cine știe ce performanță în domeniile lor. Toți au frustrare: nu au ajuns ce voiau. Și atunci speră că politica îi va duce acolo unde nu i-au dus propriile competențe, ba chiar mai sus.
Pe spinarea tot a noastră care, tăcuți și vâzându-ne de treabă, am ajuns mai deștepți și mai competenți decât ei. De ce?
Pentru că, mulți ani, politica a fost văzută ca o hazna. Iar oamenii deștepți și muncitori nu s-au băgat în ea. Asta se vede acum: oamenii deștepți și muncitori nu sunt în politică. Inevitabil, cei care sunt în politică sunt mai proști și mai slab pregătiți decât cei care îi aleg. Paradox. Îi alegem pe cei mai proști ca noi să ne reprezinte. Consecințele s-au văzut în pandemie, când chiar am depins de cei pe care i-am ales.
Ceea ce am scris este valabil pentru toate partidele, nu doar pentru unul-două
