După alegeri, când vom fi în ea până în gât? De ce nu pronunță guvernul cuvintele criză economică? Cu cât le pronunță mai târziu, cu atât vor fi mai nepregătiți oamenii. Să nu vorbești acum de criză este exact politică populistă.
Nu vorbești acum deloc de criză, apoi, după ce oamenii dau cu capul de pereți, începi să vorbești tot timpul!
Este corect?
Nu.
Uitați-vă voi, cei care mă citiți, câți bani aveți în buzunar acum, când se termină august. La sfârșitul lui septembrie veți avea jumătate, iar la sfârșitul lui octombrie, zero. În noiembrie restaurantele se vor închide, nu pentru că se vor infecta clienții acolo, ci pentru că nu va mai avea nimeni bani să mănânce în oraș. Nici interlopii, paraziții, cei care trăiesc pe spinarea celor care muncesc. Nimeni. Și va începe degringolada. Nu știu dacă urmăriți, dar în fiecare este câte o știre ca anunță criza. Chiar mă gândeam să fac o rubrică pe acest subiect. Pentru că oamenii par drogați, nu le observă. Deci știrea de astăzi este: 25% dintre românii rămași fără loc de muncă din cauza pandemiei de coronavirus sunt tineri. 40% dintre aceştia lucrau chiar în domeniile sever afectate de pandemie, cum ar fi HoReCa, retail sau servicii. Printre victimele colaterale – tinerii, aflaţi în căutarea unui loc de muncă. Ori proaspăt intraţi pe piaţa forţei de muncă, ori abia ieşiţi de pe băncile facultăţii, aceştia sunt acum mai bulversaţi ca niciodată.
Exact așa cum am scris în articolul Ce va urma (II), în data de 3 aprilie, adică exact acum 4 luni, citez: Cei care termină facultatea acum vor găsi mai greu un loc de muncă. Firmele vor fi reticente în a face noi angajări. Are rost să angajăm acum, dacă în noiembrie crește iar curba? Și ce facem, îi angajăm acum și îi dăm afară în noiembrie, dacă stăm iar în case? Spaima se construiește rapid și se retrage greu…
Nu numai cei care sunt la început de drum sunt afectați. Cei mai afectați sunt cei care au sub 30 de ani. Criza este printre noi. Vrei să o vedeți cum arată? Alex are 28 de ani şi, până de curând, lucra în domeniul cercetării de piaţă. Pentru el, pandemia a venit la pachet cu pierderea locului de muncă. De trei luni stă acasă. Alex Poştoacă: Eu lucram pe proiect, doar că nu s-a mai continuat pe proiectul respectiv. M-am descurcat din economii. Din ajutorul părinţilor, parţial. Am mai tăiat din cheltuieli. Nu mai plătesc chirie. M-am mutat acasă, la ţară la părinţi.
