Înseamnă eșecul gestionării epidemiei. Da, nici cetățenii nu au purtat măști, dar nici autoritățile nu și-au făcut treaba. Printre altele, au comunicat mereu pe două voci, de multe ori în contradictoriu Tătaru – Arafat sau Vela – Arafat ceea ce a născut, firesc, neîncredere în rândul oamenilor.

Apoi au reacționat extrem de târziu, după ce deja se formaseră focarele, cu controale în mijloacele de transport și la agenții economici.

Pe Litoral, ca întotdeauna, corupția și-a spus cuvântul sub domnia domnului prefect George Niculescu, care i-a luat locul lui Mazăre, ca împărat al Constanței (e mai mult decât Mazăre, e Împăratul Afacerilor Din Tot Județul).

Politicienii au fost primii care nu au respectat regulile, prin chermeze fără mască la guvern, prin petreceri la vile de protocol, prin acte de bădărănie incredibilă prin șaormerii….Cum să respecte oamenii regulile când văd că legiuitorii sunt primii care nu le respectă?

Deci dacă se ajunge la stare de urgență, care este o recunoaștere a eșecului de gestionare a numărului de cazuri (care, în România era infim față de Franța, Italia, Marea Britanie etc), autoritățile trebuie să-și ceară scuze, să-și recunoască incompetența, să demisioneze și să aducă pe metereze oameni competenți în gestionarea crizelor.