De Ziua Franței, despre stilul de viață franțuzesc

De Ziua Franței, despre stilul de viață franțuzesc

Francezii sunt foarte atenți ce mănâncă. În Franța este foarte important principiul trasabilității, să urmărești exact tot traseul unui aliment, de exemplu, din locul unde s-a produs, până când a ajuns în magazin. De aceea, de exemplu, în lanțurile marilor supermarketuri, se anunță ce pește a fost pescuit la undiță, versus cel pescuit la năvod, se va prefera cel pescuit la undiță, evident, că nu e frumos să devalizezi oceanele prin pescuit industrial. Se face clar diferența între pește sălbatic și pește de crescătorie. În cazul somonului se face diferența și între peștele sălbatic de pe lângă crescătorii, pentru că el mai poate mânca antibiotice care trec prin plase…Mănâncă pește și iepure foarte mult, chiar și cal, dar porc, nu. Bou, da. Vacă, nu.

Pentru francezi sunt foarte importante discuțiile, convivialitatea. Cafeaua nu se bea niciodată în singurătate, niciodată to go, ca la noi, niciodată în picioare, întotdeauna la masă, cu o persoană sau cu un ziar. Pentru că cafeaua este momentul de relaxare. Francezii apreciază foarte multe momentele de relaxare. Pauza de prănz e sfântă, nu trebuie să-ți distrugi organismul lucrând ca un nebun, deci se ia pauza de prânz, orice masă este un prilej de a sta de vorba cu cineva. Cum am spune noi, la o bere. La francezi este la masă. Pentru că ei iau în oraș și masa de prânz și cina. Toate în oraș. Care oraș poate să fie o terasă lângă casă.

Masa este un moment în care te întâlnești neapărat cu cineva, de aceea în primii ani chelnerii și patronii de restaurante erau șocați să vadă că eu veneam cu laptopul și mai lucram pe el până venea antreul. Apoi s-au obișnuit.

La fiecare masă beau vin. Vinul este practic supa (care nu există la francezi, în afara oribilei supe cu ceapă care este o bucată de ceapă în apă fiartă). Se spune despre francezi că sunt alcoolicii Europei (după Vatican), dar nu pentru că beau mult, ci pentru că beau des. Dacă nu bei vin la masă ești un ciudat. Și trebuie să știi cu ce se asortează vinul. Vinul este nelipsit la masă, iar la finalul mesei, indiferent dacă este prânz sau seară, este obligatorie cafeaua. Pentru că: vinul te amețește, cafeaua te face să-ți revii. Cam ăsta e sistemul. Eu m-am adaptat la tot, dar la cafea, nu, că dacă beau cafea seara nu mai dorm. Francezii se amețesc ușor în timp ce mănâncă, apoi o iau de la zero cu cafeaua de final. Eu nu mă amețesc, că-s ardelean și la noi se bea pălincă de 80 de grade.

Se îmbracă simplu, natural. Cuvântul de ordine este simplitate. Și stilul este oarecum hippie (cu excepția Parisului, dar parizienii sunt văzuți ca niște snobi). Dacă te îmbraci cu haine scumpe de brand și te machiezi puternic ești văzută ca o țărancă needucată și privită cu dispreț. Franțuzoaicele nu se machiază deloc sau foarte discret, ca să nu pară femei-obiect și se îmbracă aproape la întâmplare, hippie, cu ce le-a picat în mână. Nu sunt orientate să fie pe placul bărabatului, asta este ideea într-o societate marcată de feminism și de egalitatea de gen. Ceea ce mie îmi place.

Grăsimea este văzută ca un semn al apartenenței la o castă inferioară, reminiscență din perioada nobiliară a Franței, deci franțuzoaicele fug de grăsime, ca dracul de tămâie. Străzile sunt populate cu scobitoare ambulante. Singurele femei care au grăsime în Franța sunt cele din Africa. Așa cum clienții de la Mc Donald’s sunt africani, la fel și cei de la Lidl (văzut ca cel mai prost și ieftin supermarket). Francezii merg la Carrefour, iar această segregare chiar se vede.

Dacă nu faci niciun sport ești tot un țăran needucat, deci toată lumea fuge seara. Oriunde, în orice oraș, aleargă. Weekend-ul este pentru cursuri de dans, dacă nu știi să dansezi ești o roată de bicicletă stricată, fiecare moment este trăit la maximum, pe tiparul: il faut profiter. Iei cina. Il faut profiter. Hai să luăm cina pe malul Senei, la Paris sau pe malul mării, la Nisa. O pizza, nimic ieșit din comun. Dar cu o priveliște bună. Și o sticlă de vin, evident.

Mașinile sunt cele mai ieftine posibil și toate franțuzești. Nu se circulă în oraș cu 4X4, ești un nesimțit dacă faci asta, pentru că poluezi fără motiv (francezii opresc motoarele în ambuteiaj, ca să nu polueze inutil trecătorii). Deci o mașină cu motor mare în condițiile în care nu ai de urcat nicio pantă abruptă e un semn de nesimțire pe asfaltul orașului. Cu toate acestea există persoane care au 4X4, X5, Q6: africanii. Ei vor să demonstreze că și-au depășit condiția, că s-au îmbogățit și sunt priviți de francezi cu dispreț.

Francezii cumpără foarte mult Duster și Sandero. Chiar dacă au salarii care le-ar permite să cumpere un Sandero în fiecare lună. Dar mașina este doar un mijloc de transport dintr-un loc într-altul. Iar pentru călătorii lungi există avion, nimeni nu rămâne acasă în weekend, TGV, care merge cu 300 km la oră, deci bate mașina și barcă. În sud, toți francezii au barcă, sunt pline parcările de bărci, cu bărci. Și casă în arriere pays, la țară, la munte. Unde ai via ta și vinul tău. Nimic nu poate să fie mai frumos decât via ta și vinul tău. La reuniunea Laboratorului SIC.Lab Mediterranne, unde sunt membru, la ultima, care s-a desfășurat în vila unui dintre membri, pe un munte de pe Coasta de Azur, sus, de unde se vede marea, marea mândrie a proprietarului a fost să ne servească atâtea soiuri de vin, din producția proprie, câte feluri de mâncare pregătise soția. Ce să mai vorbim? Nu mai vorbim…

Cam asta ar fi de spus. Francezii consideră că fiecare secundă trebuie trăită la maximum, că nimeni nu are voie să te exploateze, abuzeze, în orice condiții, să ne amintim totuși că mișcarea gilets jaunes a pornit după ce guvernul a redus viteza maximă pe drumurile naționale, de la 90, la 80 de km la oră și a scumpit motorina cu 10 cenți (și tot era mai ieftină decât la noi), francezii nu se lasă călcați pe bătături. În ei încă clocotește sângele fierbinte al Revoluției Franceze și de aceea guvernanții merg în vârful picioarelor. Pentru că nu li se permite altfel.

Vive la France, pour le 14 juillet. Egalite, Fraternite, Liberte. Si asta nu înseamnă comunism. Înseamnă etre humain.

 

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca