Despre cei care ajung europarlamentari la Bruxelles se spune că sunt trimiși, așa, într-un fel de vacanță, departe de ochii lumii și de tot ce e important. Viorica Dăncilă a stat 9 ani la Bruxelles și nici nu s-a știut că există. Așa s-a interpretat și plecarea lui Băsescu la Bruxelles. Și au început atacurile. A apărut dosarul de colaborator al Securității, cu pseudonimul Petrov, a început toată presa să latre și să muște. Și Băsescu, exact ca un leu rănit, a ripostat de la Bruxelles. Și, din acel moment, nu știu dacă ați observat, a început să fie extrem de activ în politica internă: a început mereu să dea declarații foarte acide, să spună ce ar trebui să facă guvernul, președintele și totul foarte dur. A fost modul lui de a spune: nu am murit, nu m-am retras, nu mă mai mușcați, că încă sunt în putere și vă mușc înapoi. Și s-a potolit toată haita. Brusc, subiectul Petrov a dispărut de pe agenda publică, nu se mai spune, scrie nimic rău de Băsescu. Îi ține la respect, efectiv, pentru că rage din când în când de la Bruxelles. De aceea anunță candidatura la Primăria Capitalei. Ca să anunțe că e încă în putere, activ, deci periculos. Dacă nu ar face asta, l-ar sfâșia haita în două secunde. Ce frumoasă e politica dâmbovițeană, nu? Deci Băsescu zice: nu am murit, sunt încă în puteri, nu mă atacați, că dau cu voi de pereți. Flutură un băț în jurul lui, ca să țină la distanță câinii. Asta înseamnă candidatura la Primăria Capitalei.
