Categories
Coronavirus

Dependenții de coronavirus

Sunt cei care și astăzi, când s-a înregistrat CEL MAI MIC NUMĂR DE INFECTĂRI DIN ULTIMELE DOUĂ LUNI, vor clătina din cap, vor țâțâi din buze și vor spune, nu știu, nu se poate, nu cred că se termină. Astăzi este 22 mai. Mâine, 23 mai, ar fi trebuit să avem marele vârf al îmbolnăvirilor, așa au anunțat autoritățile, că la 8 zile după relaxarea restricțiilor, vom avea marele vârf, că 8 zile durează. Nu va fi nimic. Azi a fost cel mai mic număr de îmbolnăviri din ultimele două luni! S-a terminat! Eu am spus asta încă din 14 aprilie, din Prima zi de Paști (dar atunci oameni erau prea speriați ca să asculte): vârful a fost pe 11 aprilie și de atunci tot coboară. Și gata, se va termina cu totul. Cum am scris pe 14 aprilie, pe 21 aprilie, pe 29 aprilie, pe 2 mai și pe 15 mai.

Dar mulți nu sunt gata să accepte asta. Pentru că au început să lege o relație perversă cu frica. Într-un fel extrem de pervers, frica a început să le producă plăcere. Și nu se mai pot despărți de ea. Cum să trăiască următoarele luni fără frică? Imposibil! Ce gust ar mai avea viața? Nu ar fi foarte plicticoasă și banală? Sunt spectatorii serialului horror Coronavirusul înghite lumea și, cu gurile pline de popcorn, spun, ce faci Netlifx, oprești sezonul? Și eu cu ce mă mai sperii? Ce mai fac dacă nu mă mai sperii? Nu mă opri din sperietură! Nu mă opri din sperietură! Mai am nevoie de frică! Pentru că viața mea pe asta se bazează și nu vreau să renunț la ea! Și când vor fi zero cazuri, oamenii ăștia vor săpa în nisip și vor spune,  nu se poate, nu se poate, virusul ăsta se ascunde pe undeva, iar autoritățile vor ridica o mână leșinată și vor spune cu o voce de mormânt: încă nu am atins vârful, încă nu am atins vârful…îl vom atinge, îl vom atinge în anul 5.220…Iar ei vor ciuli urechile fericiți: ți-am zis? ți-am zis? vine vârful, vine vârful, nu am săpat în nisip degeaba, sub el e virusul!

Ăștia sunt nebunii, dragilor. Au auzit atât de mult de vârfuri, că nu mai pot trăi fără ele. Sunt în capetele lor. Fără vârfuri vor muri. Viața lor nu mai are sens. Sunt ca o barcă dusă de curent. A murit motorul, nu mai e nimic, ar trebui să vâslească, să ajungă la mal. Și ei spun, nu, curentul e bun, mă va duce pe Insula Fricii și se tolănesc în pijama, care va deveni în scurt timp cămașă de forță. Pentru că trăiesc într-o realitate falsă. Metoda pe care au folosit-o guvernanții pentru a ne face să stăm în case și să oprească epidemia a fost injecția de frică. Dar au folosit doze cât pentru elefanți. Pe oameni. Nu vă lasați turtiți. Ridicați-vă. Beți cafele. Luați vitamine. S-a terminat. Beți lichide, să scoateți din organism conținutul injecției. Altfel, o să pățiți ce se întâmplă la orice consum prelungit de emoție, la orice viață petrecută mult timp într-o realitate care nu există: veți înnebuni. Voi veți fi nebunii, nu ăștia cu teoriile conspirației. Ei se vor salva, că teoriile lor spun că nu e nimic și vor reveni la viață unde nu e nimic. Voi veți rămâne în lumea în care în continuare e ceva, iar lumea aceea se va îndepărta din ce în ce mai mult de realitate și când veți vrea să reveniți, nu se va mai putea.

Vi s-a luat temperatura de către paznici care nu au pregătire medicală. Asta e în regulă. Dar vi s-a injectat frică de către oameni care nu au pregătire psihilogică sau psihiatrică. Și atunci au injectat doze enorm de mari. Asta nu e în regulă. Beți lichide. Eliminați frica. Reveniți în realitate. Salvați-vă mental. Mâine e 23  mai, ziua când trebuia să avem vârful curbei. Azi e 22 mai, ziua cu cele mai puține îmbolnăviri in ultimele două lui. Gata, s-a terminat, virusul s’essoufle, exact cum scriam aici. 

P.S. Folosiți în continuare măști, păstrați distanțarea fizică etc. Dar treziți-vă. S-a terminat! Mai sunt câteva zile și gata

2 replies on “Dependenții de coronavirus”

Ce mi-e greu să înțeleg este:
– înainte să se blocheze Lombardia și Madridul (și mai recent, SUA și Rusia), toată lumea era flu-flu – virusul e doar la chinezi, nu vine la noi
– s-a trezit lumea că nu mai aveau unde să-i îngroape pe morți în Bergamo, a oprit motoarele oricum prea târziu, virusul cam peste tot a întins capacitatea sistemului sanitar la maxim – nevoia de a crea spitale covid, doctori pediatri nevoiți să consulte adulți etc
– oricum, odată ce economia s-a pus pe butuci și oamenii au băgat la cap că e groasă și n-au mai ieșit la grătare, virusul nu s-a mai propagat

Acum, virusul ăsta, deși super nasol pentru toți care ajungeau la spital (cu recuperare grea, nu poți respira ca lumea, parcă te-a lovit mașina), a generat o molimă “light”, fără multe decese. Într-adevăr, a făcut ravagii în casele de bătrâni (ceea ce e tragic, la fel de tragic sau macabru ca reacția cinică “oricum mureau în curând, în câțiva ani”).

Mă întreb, dacă peste un câțiva ani mai apare alt virus (nu e exclus), ceva mai ucigaș (lucru pe care nu îl putem controla noi, e destul de clar acum cât de bine controlăm astfel de fenomene), cum o să reacționăm?

Intr-adevar, a fost foarte bine ca s-au impus restrictii si am stat in case. Problema este ca trebuie sa si iesim. Pentru ca se termina si trebuie sa iesim. Intrebarea din finalul comentariului dumneavoastra este foarte buna. Deja exista o trauma, peste care se va suprapune alta. Foarte buna intrebare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *