Fragment din interviul pe care l-am acordat pentru site-ul doxologia.ro

Fragment din interviul pe care l-am acordat pentru site-ul doxologia.ro

Ieri am acordat un interviu scris site-ului doxologia.ro, care se va publica mâine. Multe dintre lucrurile pe care le-am scris cred că sunt utile și de ajutor, de aceea voi publica astăzi un fragment din interviu, urmând să-l citiți mâine, integral, pe site-ul doxologia.ro.

Întrebare: Domnule profesor, primul dumneavoastră articol despre problematica infectării cu Covid – 19 datează din 25 ianuarie a.c., un articol care a avut 400.000 de cititori. De atunci și până acum, ați tratat în numeroase articole de pe blog și în postări pe Facebook acest subiect. În ultima perioadă, observăm că pandemia cu noul coronavirus este însoțită de o altă „pandemie”, cea a fakenews-urilor, cu precădere în spațiul online. Având în vedere specialitatea dumneavoastră și aplecarea spre această temă, aș fi curios să-mi spuneți cum mai poate astăzi cititorul să discearnă între o știre veritabilă, onestă și una care urmărește, fără scrupule, doar traficul, prin abordări senzaționaliste, propagandistice chiar?

Răspuns: O foarte bună întrebare, de mare interes în aceste vremuri. De ce spun asta? Pentru că în această perioadă oamenii trăiesc mereu sub imperiul fricii, iar frica este o emoție cu efecte extrem de urăte: determină reacții rapide, obliterează raționalul și scurtează perioada de digerare a unei informații. Ca să spun așa, în această perioadă, înghițim mâncarea informațională pe nemestecate. Prilej pentru mulți de a ne servi la masă farfurii pline cu otrăvuri. Cum îți dai seama că o știre este veritabilă, onestă și nu a fost scrisă pentru trafic? În primul rând după sursă. În această perioadă este bine să urmărești site-urile instituțiilor, nu presa. Presa își extrage și ea acum informațiile de la instituții, apoi filtrează prin ceea ce se numește unghi de abordare: reformulează, scoate anumite informații, le pune în titlu pe cele care trezesc și stimulează emoții, folosește cuvinte care fac buzz, care trezesc atenția etc. De aceea este bine să se urmărească sursa: instituțiile-cheie ale acestor zile. Care au început să comunice chiar ele. Autoritățile emit periodic informări pentru marele public. Deci accesul este deschis, chiar fără a mai trece informațiile prin filtrul, de multe ori deformator, al presei. Iată, de exemplu, Departamentul pentru Situații de Urgență a creat, special pentru public, un site, (www.fiipregatit.ro), unde poți afla ce trebuie făcut în diferite situații pentru a diminua cât mai mult riscul de îmbolnăvire cu noul Coronavirus. De asemenea, ca un sfat general, atunci când presa anunță că o instituție a acționat într-un cutare sau cutare fel, este util să mergi pe site-ul instituției respective și să verifici informația. S-ar putea să ai surpriza să descoperi cu totul altceva decât ceea ce ai aflat din presă.

Întrebare: Multe publicații online și așa-ziși influenceri folosesc un ton panicard, care pare că prinde din ce în ce mai mult teren în rândul celor care stau în autoizolare sau carantină. Cum putem depăși sentimentele de frică și isterie generală din aceste zile, cum putem depăși acest „terorism modern”, de care pomeniți în articolele dumneavoastră?

Răspuns: Din păcate, multe publicații online și mulți influențatori se folosesc fără scrupule de cea mai simplă tehnică de generare a audienței: stimularea emoțiilor negative. Studiile citate în ultima mea carte (Manual de Jurnalism Online, Editura Tritonic, 2015), arată că cea mai eficientă emoție pentru generarea audienței este teama. Urmată, pe locul doi, de amuzament. Dar pe locul întâi este teama. Deci, pentru că este simplă (de construit) și eficientă, frica este folosită pe scară largă. Din păcate, folosirea ei atrage consecințe extrem de neplăcute: crești audiența, storci toată atenția, energia și emoția cititorilor tăi, dar îi duci pe un drum extrem de întunecos, al traumelor psihice, al patologiilor, drum de pe care puțini se mai întorc. Practic, te folosești de publicul tău ca un virus care își mănâncă gazda. Câștigi bani din atenția generată prin teamă, dar îi distrugi psihic pe cei care te hrănesc, pe cititorii tăi. Pentru că, în România, se folosește mult teama, ca instrument de generare al atenției și al reacției, rapide dar nu se iau niciun fel de măsuri pentru recuperarea celor care au traume. Este ca și cum ai umple un om zilnic cu toxine, zilnic, zilnic, dar nu ai face nimic pentru a-l dezintoxica. În Franța, de exemplu, la Universitatea din Nisa, unde predau de 6 ani, când au avut loc atentatele de la Charlie Hebdo, iar spațiul public era plin de cuvintele teamă, terorism, se declanșase stare de urgență, ca la noi (eram acolo, în acea perioadă), Universitatea a angajat 6 psihologi, care au pus mese în curtea Universității și au invitat toți studenții care simțiseră că au acumulat traume în acea perioadă, în mare parte din cauza fricii, să vină pentru a le discuta și rezolva. La noi nu există acest tip de demers, deci fiecare persoană trebuie să se vindece singură, ca în vremurile străvechi, când nu aveam acces la doctori și trebuia să ne vindecăm acasă, cu ierburi și rețete din moși strămoși. Cum te poți vindeca de frică și isterie în aceste zile? Nu te poți feri de ele, sunt emoții care predomină în spațiul public, nu ai cum să te ferești de ele, așa cum te ferești de virus. Sunt peste tot. Ce poți să faci? În primul rând, să citești cu atenție fiecare informație și să-ți dai seama că întotdeauna există o parte bună, care nu se spune. De ce? Pentru că dacă s-ar spune, nu ți-ar mai fi frică și nu te-ai mai uita la televizor. De exemplu, la început, presa nu scria nimic despre numărul de vindecări. Dacă unii s-au îmbolnăvit și nu au murit, înseamnă că s-au și vindecat, chiar dacă presa nu spune nimic despre asta. Acum stăm toți în case, și e foarte bine că facem asta, pentru că virusul este transmis de persoane asimptomatice, adică de persoane care nu au niciun fel de simptom. Ce înseamnă asta? Că unele persoane nu au niciun fel de simptom, adică nu le afectează deloc virusul! 🙂 Asta e o veste bună! În Italia se estimează că există peste 500.000 de persoane asimptomatice. Comparați-le cu numărul de îmbolnăviri (chiar dacă înmulțiți numărul de îmbolnăviri cu 10, pentru că nu s-a testat suficient). Deci multe persoane nu pățesc nimic din cauza virusului. Multe se vindecă acasă fără să fi știut măcar că au avut coronavirus. Da, mor foarte mulți bătrâni, dar chiar astăzi, când scriu aceste rânduri, în Italia s-a vindecat un domn de 101 ani, care a prins si gripa spaniola (s-a nascut in 1919, iar gripa spaniola a făcut ravagii între 1918 și 1920), s-a îmbolnăvit de coronavirus și s-a vindecat. Asta trebuie făcut, acesta este mecanismul: urmărit informațiile și extras elementele pozitive. Chiar dacă presa nu pune accent pe ele. În acest moment, se consideră că frica este cel mai bun instrument pentru a ține oamenii în casă. Și poate fi adevărat, pentru că mulți nu sunt suficient de responsabili (și de inteligenți) pentru a urma niște indicații simple și atunci sunt tratați la nivelul instinctelor primare, acolo unde chiar dacă nu înțeleg, reacționează. Deci e bine să stăm în case, este obligatoriu și subliniez acest cuvânt, este obligatoriu să stăm în case, pentru că virusul este de 3 ori mai contagios decât gripa și extrem de rezistent, deci poate genera un număr enorm de îmbolnăviri într-un timp foarte scurt,    ceea ce, pe lângă implozia sistemelor medicale și economice, duce la un număr imens de morți – nu neapărat pentru că virusul este ucigaș, ci peste că nu mai există resurse pentru ca bolnavii să fie tratați. Deci îmbolnăvirile trebuie să se producă cât mai lent cu putință, ca să dea posibilitatea sistemului medical să țină pasul. Iar noi, în case, nu trebuie să înnebunim. Trebuie să înțelegem că este un virus, nu un vampir din Carpați, că dacă vom acționa uman, cu inteligență și responsabilitate, nu are cum să ne învingă. Ce e val, ca valul trece. Și va trece, dacă stăm în case. În încheiere: pentru sănătatea sistemului mintal este foarte important ca, chiar dacă stăm în case, să avem activități zilnice diferite, să nu exagerăm cu una dintre ele care să ocupe toată ziua, privitul la televizor, statul pe Facebook etc. Ziua trebuie să fie ca o pizza, cu mai multe felii diverse și să gustăm din fiecare felie (așa cum mi-a spus și mie acum câteva zile un părinte la spovedanie). Să ne uităm la televizor, să facem curat, să facem mișcare, este foarte important, să ne uităm la lucruri amuzante, să păstrăm legătura cu cei apropiați, să vorbim zilnic cu cineva apropiat, prin telefon, rețele sociale etc, prin apeluri video, adică să încercăm cât mai mult să reproducem în virtual, viața pe care o duceam în viața reală. Și să nu ne gândim așa de mult la virus! Ca să fac o glumă, nici dacă era o fostă iubită sau un fost iubit nu ne gândeam așa de mult la el sau la ea! Sper că voi, cei ce ați citit aceste rânduri, v-ați înseninat și întremat. Numai așa vom urca dealul, care este lupta cu virusul.

Întrebare: Ați subliniat în mai multe rânduri că, pe lângă sănătatea fizică, e absolut necesar să ne păstrăm sănătatea psihică, mentală. Cum putem „supraviețui” mental în această perioadă, unde mai găsim doza necesară de optimism?

Răspuns: Cred că doza de optimism vine din faptul că putem avea oameni aproape. Gândiți-vă cum ar fi arătat o astfel de pandemie în epoca când nu exista telefon? Când nu exista internet? Cel mai grav și trist lucru care se poate întâmpla este ca acest virus să ne ia umanitatea, să ne ia umanul frumos din noi. Și, ca să nu se întâmple asta, trebuie să întreținem legăturile umane. Nu putem să ne întâlnim fizic, dar putem să ne telefonăm, să ne scriem pe Facebook și în alte rețele sociale, să inițiem apeluri video, live-uri, etc. Să păstrăm, prin orice mijloace, contactul cu ceilalți oameni. Mie, acest virus, mi se pare că este un virus care creează granițe. Dacă creează granițe, ne-a învins. Să nu ridicăm granițe. Ce poate fi mai frumos și optimist decât vocea mamei tale, râsul copilului tău, un cuvân,t trimis de o persoană pe care o iubești? Iubirea ne va salva. În primul rând. Iar, în al doilea rând, altruismul. Acest virus ne face să ne întoarcem spre noi înșine, să scoatem la iveală și să exploatăm egoismul din noi. Este un drum spre pivniță. Trebuie să facem drumul spre ieșire, să fim altruiști, să dăruim, să ajutăm, să avem grijă de celălalt. Bucuria lui, bucuria unui bătrân care găsește o sacoșă la ușă, bucuria unui om singur care primește un telefon va fi, până la urmă, bucuria noastră. E foarte ușor să faci asta. Să vă dau un exemplu: eu stau singur într-un bloc din București. Și acum câteva seri, în weekend, am comandat pizza, ca de obicei (comand de mult timp de la o firmă, întotdeauna m-am purtat foarte frumos cu curierii și dispecerii, îmi sunt persoane dragi). Și, în acea seară, când am comandat pizza, într-o seară cu frig și viscol, la ușa mea a venit un curier nou. Nu îl cunoșteam. Mi-a dat pizza și mi-a spus cu un zâmbet larg: din partea echipei. Și a pus pe cutia de pizza o ditamai ciocolata. Atât a făcut și a placat. Dar pe mine gestul său, gestul lor, m-a emoționat atât de tare, pentru că m-am gândit că și-au dat seama că sunt singur, că e weekend și vreme urâtă. Și mi-au trimis o ciocolată. Atât. Și cred și sper că la ei s-a întors înmiit.

Continuarea interviului, duminică, pe doxologia.ro

Update: articolul s-a publicat, deci îl puteți citi aici integral. 

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca

4 comments

  1. Tatiana Darvas says:

    Va multumim ! Sfaturile sunt de un real folos. Mie nu îmi este frică, doar ca fiind o persoană foarte activă( merg pe munte deși am 65 de ani) îmi este foarte greu să stau in casă. Sunt singură…

  2. Aurelia says:

    Multumim excelenta pizza pe care ne-o recomandati plina de condimente sanatoase pentru corpul nostru in aceste zile….complimente si mai asteptam noi retete…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *