Ne învață că a fi narcisist și individualist, în social media, nu este un drum bun, nu înseamnă nimic. Simțim toți asta, acum când avem rețele sociale, dar nu mai avem oameni în jur. De fapt, admirația de sine, rețelele sociale, care credeam înainte că sunt totul, nu sunt nimic. Cel mai mult contează omul de lângă tine.
Cel mai mult contează familia. Înainte de virus, câți se gândeau să -și întemeieze o familie, să aibă o relație serioasă, care să ducă la familie? Puțini, foarte puțini. Acum foare mulți s-au refugiat la familii. Poate virusul a venit să ne reamintească asta. Cât de important este să ai o familie, să-ți faci o familie, pentru că părinții nu-ți rămân alături pe viață. Cel mai important lucru în viața este familia. Mai importantă decât cariera, decât orice. Cât de importantă este cariera în aceste zile? Și cât de important este cel de lângă tine, care te ia de mână și îți spune o vorbă bună, când ți-e teamă?
Înainte de virus, ne izolam foarte mult, din ce în ce mai mult, fiecare în telefonul lui, chiar și când ieșeam cu prietenii. Acum când suntem izolați forțat și aproape total, în telefon, ne dăm seama că omul, cel de lângă noi, e cel mai important. Omul. Care simte, trăiește ca tine. Nu doar cât timp are baterie și cât timp apești pe butoane.
Multora le amintește ce importantă e țara lor. Că, oriunde ar fi, sunt niște străini. Pe care nu-i mai vrea nimeni. Doar România îi mai vrea pe români. Chiar dacă au furat, chiar dacă nu au serviciu, chiar dacă nu mai au bani să ajungă acasă, România îi vrea, România îi aduce acasă. Ca un părinte hulit, jignit, poate, de multe ori, dar care își primește copiii acasă. O lecție de neuitat.
Poate că ceea ce se întâmplă acum, pregătește cu adevărat un 2020, o lume mai bună. Dacă învățăm, ceea ce virusul ne amintește fără să vrea: că ar trebui să iubim și să prețuim mai mult. Pe celălalt, nu pe noi. De exemplu, să nu ieșim pe stradă ca să nu-l îmbolnăvim pe celălalt, nu ca să nu ne îmbolnăvim noi. De exemplu, să intrăm în rețelele sociale ca să-l ajutăm pe celălalalt, nu că să ne admirăm pe noi. De exemplu, să admirăm mai mult o mână care te ține strâns și la bine și la rău, poate pe viață, decât un mușchi de om sau de porc sau teancuri de bani peste capota BMW-ului, care oricum acum stă mort în curte. Lângă wc.
Dacă învățăm aceste lecții, va fi soare. Poate în iunie, nu în iulie 
Pentru că 2020 chiar pare un pedagog care vrea să ne pună la treabă 🙂