“Ii privim pe altii pentru a nu ne uita la noi”, un articol de Maria Alexandra Pleșea

“Ii privim pe altii pentru a nu ne uita la noi”, un articol de Maria Alexandra Pleșea

După ce am scris articolul Ce ne spun Vulpița și Vulpoiul, am primit un comentariu foarte interesant de la o cititoare. Atât de interesant, încât am invitat-o să scrie un articol și am promis că îl voi publica pe blogul meu. Promisiune ținută. A scris articolul și l-am publicat. Vă învit să-l citiți mai jos. Și, de azi înainte, voi deschide blogul și pentru alte persoane care scriu texte interesante. Acum vă las cu Maria Alexandra Pleșea:

“Ii privim pe altii pentru a nu ne uita la noi

Daca intram pe Google si cautam “statistici boli psihice in Romania”, nu reusim, la o prima incercare, sa gasim prea multe date. Si asta pentru ca subiectul asta nu vinde, nu e interesant, nu e amuzant daca il tratam cu seriozitatea ncecesara. Si atunci, improvizam.  Exemplu: televiziunile transforma cazuri ale unor oameni cu diverse tulburari sau dezechilibre in telenovele iar pe ei in personaje. De cele mai multe ori fac asta fara ca cei in cauza sa realizeze ceea ce se intampla cu ei. Pentru ca unii nu au discernamant, nu sunt in deplinat atea capacitatilor mintale sau trec printr-o perioada de dezechilibru care ii face sa fie mai putin constienti.  Unii vin dintr-un mediu inchis, rudimentar, unde nu au avut posibilitatea de a fi educati astfel incat sa se poata integra in societatea de astazi (nu ca asta ar fi vreun tel de atins dar vobim deja despre un alt subiect). Problema e ca, de cele mai multe ori, noi nu stim ce privim, nu pare ca suntem constienti de comentariile pe care le facem. Si nu numai cand ne uitam la televizor sau stam pe Facebook. Dar, cu siguranta, ca ceea ce vedem are impact in restul timpului. Pe cati dintre cei din jur i-ati auzit vreodata discutand, cu voi sau intre ei, deschis, despre sentimente, emotii, reprimari? Despre posibilele cauze (reale) ale furiei, tristetii, geloziei pe care le simt? Eu pot sa va spun doar din propria experienta: foarte putini oameni discuta despre asta, proportia fiind in directa legatura cu varsta.

Dar pe cati dintre noi ne-am auzit razand, cu intentie sau nu, despre oameni cu probleme psihice? Cu dezechilibre emotionale? Sau nu neapara razand dar impaturind totul si tragand concluzii “asta e nebun”, “aia e frustrata”, “ala e betiv” sau “asta e retardant”. Vorbim atat de liber despre subiectul asta si cu atata lipsa de empatie, de compasiune, pana si de mila. Ce e cel mai ingrijorator e ca suntem atat de superficiali incat  nu ne gandim ca in orice secunda am putea claca si am putea deveni ei: niste oameni de care altii sa rada, cu care altii sa se compare si sa zica “ia uite-l si pe prostul asta, a innebunit si el, ratatul”. Poate ca asta una dintre problemele noastre ca oameni: nevoia constanta de a ne compara cu altii. Cu cei carora le e mai rau, pentru ca noi sa ne simtit mai bine. Si cu cei pe care ii vedem mai “impliniti”, atunci cand vrem sa ne plangem de mila si sa ignoram adevaratele motive pentru care nu putem ajunge acolo unde ne-ar fi bine. Nu indraznesc sa spun “acolo unde am vrea”, pentru ca nici nu stim ce vrem. Stim doar ce ni s-a impus sa vrem.

De ce ne uitam atat la celalalt si nu la noi? Pentru ca ne e frica sa ne uitam la noi. Daca ne-am uita, e posibil sa nu ne placa ceea ce vedem. Si asta ar insemna ca trebuie sa facem schimbari. Ar insemna ca tot ceea ce am construit pana acum trebuie uitat sau dat la o parte si ca trebuie sa pornim de la “zero”, din nou. Ar insemna sa ne expunem si sa fim vulnerabili, sa riscam. Si fereasca Sfantul sa riscam pentru ca “ce, ti-a ajuns cu binele?”

Pentru ca daca ne-am uita, ne am da seama ca ne-am amagit. De cele mai multe ori, noi nu dorim sa iesim din abisul in care ne aflam. Ci doar sa nu fim “cei mai prosti din curtea scolii”.

Maria Alexandra Pleșea

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca