Categories
Viata asa cum e

Comunismul e în noi

Cum vedem că e în noi comunismul? Simplu:

  1. Stăm cu capul plecat, resemnați, când rămânem fără apă și căldură. Ni s-a transmis în genă, de pe vremea comunismului, că e ceva normal, e ca un fel de viscol, trebuie să pui haine groase pe tine și să aștepți, până trece.
  2. Avem complexe față de occidentali. La noi a fost comunism mulți ani, deci suntem o specie inferioară, avem multe de recuperat etc. Nu suntem ca ei.
  3. Suntem invidioși pe cei care reușesc. În comunism trebuia să fim toți egali. Cineva reușește? Să-l tragem înapoi, să vină înapoi în rând cu noi, la Techirghiol, unde mergem toți cu bilete de sindicat. Este fascinant, la modul negativ, că o parte din revolta față de Vulpiță și celălalt individ, a pornit de la faptul că au ajuns la televiziune, că au ajuns să stea în hoteluri de lux, să ducă o viață mai bună. De ce ei au ajuns să ducă o viață mai bună, iar eu, care merit mai mult, nu? Vedeți mai jos o postare care circulă mult pe Facebook:
  4. Ne fixăm orizonturi mici de carieră. Puțini sunt cei care visează MARE. Pentru că, în comunism, cei mai mulți oameni ajungeau să ducă o viață medie, nu una de elită, nu una de recunoaștere internațională….Dacă aveai salariu bun, mașină și concediu la Mamaia, erai împlinit. Se recunoaște cineva?
  5. Așteptăm mereu salvare externă. Salvarea trebuie să vină de undeva din exterior, altcineva poate face ceva pentru noi, nu noi. Asta vine de la faptul că în România comunistă, Ceaușescu era văzut ca singurul decident. Doar el avea puterea. Doar putea să facă ceva pentru oameni. Adică altcineva. De aceea emigrează românii. Pleacă în alte țări, unde conducerea face ceva pentru oameni. Unde societatea este altfel. Adică altcineva va face ceva bun pentru ei. Și atunci vor munci și ei mai mult, că românii din străinătate muncesc mai mult decât românii din România. Muncesc sâmbăta și duminica pentru ore suplimentare, care se plătesc foarte bine (pentru că nu pot trăi din salariul minim pe economie etc). Se duc în altă parte, unde decidentii sunt mai buni. Unde cineva din exterior, face lucruri mai bune decat se fac in România. Si, surprinzator, alaturi de cineva din exterior care face lucruri bune, devin si ei mai buni. Devin mai civilizati, mai muncitori, mai harnici etc. Daca sunt condusi bine. Dar au nevoie de cineva care sa-i conduca. Ca asa ne-a invatat dictatura. Avem nevoie de cineva care sa ne conducă si suntem ca cei care ne conduc. Si depindem de ei. Desi adevarul este ca ei depind de noi.
  6. Suntem descurcăreți. În sfârșit, un efect bun. Dar și rău, veți vedea de ce. Comunismul ne-a învățat să ne descurcăm singuri, într-o societate care nu numai că oferea foarte puțin, dar lua foarte mult (de la dreptul la liberă circulație și exprimare, până la dreptul la fericire – vi se pare ciudat așa ceva, nu? sau dreptul la o viață de calitate, care include alimentație de calitate, servicii de sănătate etc). Deci suntem foarte descurcăreți. Asta e partea bună. Partea proastă este că în România a înflorit individualismul, suntem descurcăreți, fiecare se descurcă pentru el, nu există solidaritate, nu există empatie, nu există fraternitate. Iar un efect negativ al faptul că fiecare se descurcă pe cont propriu este că au apărut tot felul de specii, de exemplu, bombardierii (pentru ca important este sa te descurci, nu contează cum). Bombardierii încep să devină specie de succes în România. Am constatat șocat că mulți își pun cuvântul bombardier ca nume sau prenume pe contul de Facebook, a devenit un fel de titlu de glorie!!!???? Dar sunt descurcăreți. Nu contează cum, nu? Și acesta este un alt efect negativ. În România începe să conteze să te descurci, nu contează cum. Și apoi să afișezi insigne externe ale reușitei: mașină de lux, femeie operată intensiv etc. Este tot un simptom al faptului că în continuare comunismul e în noi. Și pe vremea lui Ceaușescu existau descurcăreți. Și pe vremea lui Ceaușescu formau categorii apreciate în societate (poate chiar cele mai apreciate). În țările civilizate mai puțin, că acolo există reguli și norma de conduită este să le respecți. Ești cool dacă le respecți. La noi ești cool dacă nu le respecți, ca pe vremea dictaturii. Șoc cultural: la Amsterdam, parcare 5 euro pe ora. Până la ora 18. La automatul de plată de lângă trotuar, ceasul indica 17.58. Cineva a băgat 5 euro. I-am zis: mai are rost să punem 5 euro? Mai sunt 2 minute….S-a uitat extrem de urăt la mine, de parcă aș fi fost o zdreanță adusă de apa din rigolă și a zis: bineințeles! Bineînțeles, plătești, chiar dacă mai sunt 2 minute, chiar dacă nu există nicio șansă să vină poliția în 2 minute să te amendeze. La metroul din Viena nu ți se cere să validezi tichetul la intrare pentru că oricum toată lumea cumpără. Poți fi controlat în metrou, dar se întâmplă rar. Pentru că toată lumea cumpără tichet. Așa e normal, așa e civilizat, așa ești bine văzut de către ceilalți. La noi ești bine văzut dacă ești bombardier.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *