Ce ne spun Vulpița și Vulpoiul

Ce ne spun Vulpița și Vulpoiul

Mai întâi, ce ne spune Vulpița. Nu ne spune că românii sunt proști că se uită la emisiune. Ne spune că românii sunt comozi. Ce înseamnă? Are sens să te stresezi în fiecare zi cu gândul că duci o viață rutinieră, că mergi în fiecare an în vacanță în același loc, că încasezi același salariu, cu șanse mici să crească în următorul an, că stai cu o femeie sau cu un bărbat aleasă/ales din motive de siguranță și anti-singurătate? Nu are rost să faci asta, nu vrei să te stresezi. Și atunci te uiți la alții care sunt muuult mai jos decât tine: La Vulpița și cum îl cheamă pe el. Te uiți la alții care sunt mult sub nivelul tău. Și asta te face să te simți bine: uite, sunt alții care o duc mai rău sau sunt mai proști ca mine, deci nu e cazul să mă stresez la gândul că duc o viață mediocră. Asta se întâmplă și în viața de zi de zi: deși suntem formați de cei din jur, ne înconjurăm cu persoane de același nivel sau cu o idee mai proști. De ce? Persoanele care ne sunt superioare ne vor critica, ne vor face să ne dăm seama că trebuie să evoluăm…Și noi nu vrem asta. E stresant. Deci mai bine mă bălăcesc printre proști și plec acasă cu ideea că viața mea e bună, acceptabilă, decât să-mi lungesc gâtul printre deștepți și să plec acasă frustrat la gândul că trebuie să schimb ceva în viața mea. Asta se întâmplă și cu Vulpița: are efect terapeutic. Îi face pe cei care duc existențe rutiniere, mediocre și destul de triste, să nu mai simtă că duc existențe rutiniere, mediocre și destul de triste. Și să se împace cu ele, cu existențele. Doamne Ferește să simți fiorul neliniștii, să simți că ar trebui să evoluezi, să simți că ar trebui să-ți îmbunătățești viața. Pentru asta ai dat drumul la televizor?

Iar acum despre Vulpoi. Cine este Vulpoiul? Televiziunile au patroni. Care vor audiență, adică bani. Dar nu vor numai atât. În spatele lor sunt guvernanții. Care vor un popor mediocru, o turmă de oi, ușor de condus și de gestionat. Împotriva lor, a acestor guvernanți, s-a produs celebra revoltă a studenților francezi, de la 1968 (clic pe link, merită). Care au ieșit în stradă, au ridicat baricade și au spus: nu vrem să ne spuneți ce să gândim, nu vrem ca gândurile și dorințele noastre să fie unitare și previzibile. Pentru că acum, în România anului 2020, gândurile și dorințele noastre sunt previzibile. Ceea ce ne face ușor de manipulat. Ce ne dorim? Toți? O casă și o mașină. Și atunci guvernanții fac programul Prima casă, Prima mașină. Și noi suntem mulțumiți. Ne luăm casa și mașina. Iar ei guvernează în continuare, pentru că noi nu mai suntem critici, ne-au îndeplinit dorințele. E simplu, nu? E simplu să manipulezi masele, dacă le cunoști, respectiv le poți anticipa dorințele, așteptările. Dar pentru asta ai nevoie de un public prost. Prost, ca să fie ușor de manipulat (unde prost înseamnă rutinier, mediocru, fără ambiții etc). Nu vrei un public inteligent, creativ. De ce? Pentru că respectivii oameni vor gândi, vor începe să-și dorească lucruri diverse. Pe care tu, guvernant, s-ar putea să nu le poți îndeplini (în primul rând pentru că sunt diverse și e greu să îndeplinești dorințe diverse, e mai simplu să îndeplinești o singură dorință, a tuturor, cum e casa, de exemplu). Și atunci ei nu vor mai fi mulțumiți, vor deveni critici și tu vei pierde puterea. De aceea e bine să ții oamenii în stare de prostie. Să nu se gândească că ar trebui spălate străzile cu detergent, să nu le pese de ceea ce respiră, să mănânce mizerii – ați văzut câte covrigării s-au deschis în București, ce succes au Luca, Matei și cine mai este? Asta spune un singur lucru: că din ce în ce mai mulți oameni mănâncă pâine goală, că asta sunt covrigii, pâine goală cu gust bun și câteva semințe. Ce înseamnă faptul că oamenii sunt fericiți că mănâncă pâine goală? Că sunt foarte proști (veți spune că sunt săraci, dar dacă era un produs doar pentru săraci nu se deschidea Luca și în Pipera în inima multinaționalelor, nu?)

Deci cam așa, dragi prieteni. Articol spre deschiderea ochilor, a minții, a ideilor. Nu trebuie să ne dorim toți aceleași lucruri. Și nu trebuie să ne prostim (unde a te prosti înseamnă să rămâi rutinier, să te mulțumești cu covrigi și să nu-ți dorești mai mult). Pentru că cineva are de câștigat. De pe urma noastră. Din 4 în 4 ani. Și e puțin probabil că dacă ne prostim 364 de zile, în a 365-a zi vom deveni deștepți. Când vine Vulpoiul. Pentru că de pe urma Vulpiței, cel mai mult câștigă Vulpoiul. Cel care are vilă unde tu nici nu gândești și care duce o viață la care tu nici măcar nu visezi. Că stai cu gândul între vulpițe.

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca