Ce ne arată cazul copilului mort după anestezie?

Ce ne arată cazul copilului mort după anestezie?

Că în România nu există securitatea actului medical. Ceea ce înseamnă, de exemplu, că dacă locuiești în Țăndărei și te îmbolnăvești, poți să mori mult mai ușor decât dacă locuiești în București. Ceea ce nu e normal. Nu e normal ca într-un oraș mic, să ai mai puține șanse la sănătate, deci la viață, decât într-un oraș mare. Nu este normal să fie nevoie să vii la București, ca să te tratezi bine sau pentru o operație importantă. În 2017 am predat la Montbelliard, care este un oraș cu câteva zeci de mii de suflete. Montbelliard și alte 4 orașe mici sunt deservite de un spital regional. Din orice oraș ai pleca, din cele 4, ajungi în 15 -30 de minute cu mașina la spitalul regional, ultramodern și ai o șansă la viață. Nimeni nu merge să se trateze la Paris (!!!!????) Toți merg în regiunea lor, în spitalul regiunii lor.

Și acum să vă povestesc ceva: anul trecut, în vară, mi-am rupt un deget, în concediu, la mare. Am stat toată noaptea cu gheață sperând că nu e rupt, la 6 dimineața m-am prezentat la Spitalul din Mangalia, la Urgență. Radiografie, ortopedul îmi spune: aveți degetul rupt, trebuie să vă puneți o orteză. Că e greu de pus în ghips, dar noi nu avem respectiva orteză. Nici în Mangalia nu cred că găsiți. Dar găsiți în Constanța. Poftim, am întrebat înmărmurit după o noapte nedormită, trebuie să merg până în Constanța ca să-mi iau orteză? Păi ce sunt, sunt doar 40 de kilometri, mi-a răspuns cu un zâmbet înduioșat. Parcă trebuia să mă urc pe tricicletă și să pedalez până la stradă. Adică nu pot să conduc 40 de km dus și 40 întors cu un deget rupt după o noapte albă? Sigur că pot. Că asta e treaba pacientului, cu o fractură, să pornească la volan în căutarea vindecării. Am luat la rând toate farmaciile din Mangalia, nu am găsit orteză. Apoi am plecat spre Constanța. Am condus cu degetul rupt, evident, pentru că eram singur. Am luat la rând toate farmaciile din Constanța, inclusiv cele de lângă spital, înclusiv Farmacia Tei, care e într-un Mall la marginea orașului, neobosit, pe la sensuri giratorii, cu schimbat viteză și întors volan cu o singură mână. Nu am găsit orteză. La București am găsit 3 tipuri de orteze. Nu știam ce să aleg. De la trei magazine diferite. Puteam să fac baie în orteze. De ce la București da și la Constanța și la Mangalia, nu? Ce faci în Țăndărei dacă îți rupi ceva? Te faci țăndări. E normal? Nu. Nu e normal să fii nevoit să mergi într-un oraș mare ca să te tratezi, nu e normal să existe șanse mari să mori sau să te îmbolnăvești mai rău, dacă încerci să te tratezi local. Tot la Mangalia, un biet băiat se operase de 4 ori la mână acum mai mulți ani. Fără succes. Adică de fiecare dată îi greșiseră operația. Și a zis: nu mai merg să mă operez, stau așa. Și stătea așa, toată viața. Se poate înțelege asta? De aceea suntem noi așa de speriați, de aceea e societate patriarhală, de aceea se sacrifică părinții pentru copii, că dacă nu ai bărbat să te ducă în puterea nopții până la spital, cine te duce? De aceea părinții se sacrifică, că dacă iau mâna de pe copii, alunecă spre Țăndărei. Oamenii trăiesc ca în societățile primitive, se ajută între ei, improvizează, după ce m-am întors la Mangalia de la Constanța, medicul, un om de treabă, totuși, mi-a improvizat o atelă din niște bucăți rupte de cine știe unde, când au văzut cei din București s-au crucit. Dar m-a pus pe picioare. Ca în 1918, în tranșee. Că așa e România acum. Fluieră obuzele pe lângă tine și tu te simți norocos dacă ajungi cu bine acasă. Dacă depășești 75 de ani, te invidiază toți, dacă depășești 80, te întreabă când mori. Nici nu te mai duc la medic, că ți-a venit ceasul, de ce împingi la nesfârșit pârghia sorții? Când am fost la Galați, la conferință, m-am îmbolnăvit, am făcut o amigdalită urâtă, era vineri dupa-amiază. Clinicile private se închiseseră. La spitalul de stat am fost sfătuit să nu mă duc. Mi-am prezentat cercetările cu febră și transpirații și am plecat seara la București. Și am lăsat în urmă o gară tristă, cu non-stop închis pe timp de zi, dar cu wi-fi pe peron. Și, soluția, care este? Plecăm toți din țară? Și închei: ne-am emoționat și întristat toți de soarta Alexandrei Măceșanu. Ați văzut că acum dispare de acasă cel puțin o fată pe săptămână? Minoră, ca Alexandra. Urmăriți știrile. E șocant. Se face apel pentru găsirea ei apoi…nimic. Și nu-i mai pasă nimănui. Câte minore trebuie să mai fie răpite, câți copii trebuie să mai moară (între timp a mai murit unul, dar a trecut mai neobservat), ca să ne zgâlțâim între noi, să ne luăm de umeri, să ne dăm palme și să ne urlăm unul altuia:  nu să iei BMW-ul este cel mai important individule, să pui conductă până în toaleta din fundul curții este cel mai important, să nu-ți fie frică să-ți lași fetița la școală este cel mai important și să nu-ți moară copilul pe care l-ai făcut cu dragoste, l-ai așteptat 9 luni, l-ai crescut 4 ani și și ți-a murit în două zile în brațe pentru că nu locuiești în București.

Despre asta e vorba. Asta este importat cu adevărat. Ăsta va fi adevăratul semn de civilizație. Când ne vom putea retrage în orașe mici și în sate ca să ducem o viață mai bună, cum se întâmplă în toate țările civilizate, nu când vom fugi toți spre capitală, spre orașele mari și peste graniță, pentru că altfel nu se poate, iar mama își face griji pentru tine și când ai 30 de ani, pentru că România e o junglă din ce în ce mai nelocuită. Abia atunci ne vom însenina. Dar vrea cineva asta? Și ultima întrebare: de ea, mama, cine are grijă?

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca