Categories
Viata asa cum e

Trăiește clipa

Multe dintre citatele care circulă pe Facebook și pe Instagram sunt exact ca automedicația (fără prescripție) transpusă în psihologie (cea pozitivă). ”Trăiește clipa” este pastila care se prescrie de către neofiți, care se auto-administrează în încercarea, întotdeauna ratată, de a păcăli, evita, amâna anxietatea. Trăiește clipa. Este calea spre depresie. Nu te mai gândi la ce a fost ieri (deși experiențele trecute trebuie păstrate pentru că au un rol important în dezvoltarea instinctului de autoconservare ), nu te mai gândi la ce va fi mâine. Trăiește clipa. Dacă nu te mai gândești la ce va fi mâine, ce va fi mâine te va pocni mult mai dur decât dacă te-ai fi gândit, deci ai fi anticipat. Multă lume a filmat spectacolul oferit de furtuna Ciara la Baia Mare, Suceava…Au filmat spectacolul, s-au amuzat, înfiorați, de la căldură, din CASĂ, pentru că au fost avertizați că va urma prăpădul. Dacă trăiau clipa și țopăiau pe străzi încântați de soarele de primăvară, erau măturați de furtună, de rafalele înghețate de zăpadă și de grindină. Așa și cu cei care trăiesc clipa. Se simt mai bine pe moment, pentru că opresc anxietatea dată de amintiri și de gândul la ce va urma și pe urmă recad mai puternic în starea de anxietate la primul contact cu următoarea clipă negativă, din următoarea zi, care nu te găsește gros îmbrăcat și cu gluga pe cap, ci țopăind vesel în soare. Că asta e clipa. Uite ce frumos e afară. Bucură-te de soare. Uite vine un nor mare alb. Ce o fi? Ce va urma? Trăiește clipa. Apoi zbanfbumbongdindintrompomppom. Aici putem face un joc: mai adăugați și voi cuvinte care pot descrie efectele furtunii Ciara. Încep eu: pom-pom, buf-buf… Ce-ar mai merge?

Las un pic de spațiu.

Deci următoarea clipă, ziua de mâine, nu iartă pe nimeni. Viața este o înlănțuire de momente, nu un moment static. Sângele curge prin vene, nu se oprește cât trăiești clipa. Ai mâncat struguri cu bere? Clipa trăiește dar nu prea mult.

De ce duce trăirea clipei la depresie? Unu, pentru că scade rezistența la ce urmează (așa cum am explicat prin atitudinea față de Ciara) și doi la mână prin faptul că te păcălește, că te face să crezi că starea de normalitate a lumii este cea de calm, cea de bine. Ceea ce este fals. Iar căutarea stării de bine și de calm te va duce, până la urmă, la depresie. Pentru că lumea nu este întotdeauna nici bună, nici calmă, așa cum strugurii cu bere nu-l vor invoca pe Buddha. Evitarea depresiei se face prin conștientizarea unui lucru simplu și important: că starea normală a lumii este cea de dezordine. Asta este starea normală a lumii. Să încerci mereu să o pui în ordine, să speri la starea ei finală de normalitate duce, în final, la tulburări psihice. Poți să faci ordine în camera ta. În lume, nu. Cei care ajung cel mai rapid la depresie sunt maniacii ordinii. Cei care nu se pot concentra dacă pixul nu este în linie dreaptă cu hârtia, dacă este o fărâmă de pâine care se află, în stare flagrantă de ilegalitate, pe jos. Ei sunt cei mai vulnerabili. Cel mai bine rezistă cei care acceptă starea de dezordine a lumii, ca stare de normalitate. E normal să nu fie totul perfect. E normal ca strugurii și berea să se certe. E normal că ea să plece și ea să vină sau ea să stea (și să nu fie totul normal cănd stă!). E normal ca uneori cerul să fie plin de nori amenințători. Ce e bine să faci? Să te bucuri de spectacolul lui, din casă, cum au făcut cei care filmat Ciara. Să vezi ceva frumos și interesant în tot ce se întâmplă. Ce frumos e spectacolul oferit de Ciara! Pisica a sărit și a spart vaza adusă cu riscul infecției cu coronavirus din China. Dar ce arc frumos a descris! Într-o dimineață, la ora 4, zăpada m-a împiedicat să merg să-mi fac perfuziile. Dar, totuși, ce spectacol frumos al iernii! Postarea de pe Facebook cu zăpada care mie mi-a făcut rău a avut 100 de like-uri. Oamenii au văzut ce frumoasă e. Era și frumoasă. Era și fioroasă. Ce vei vedea? Și doi la mână, nu trăi clipa. Adică trăiește-o și gândește-te în același timp la ce va fi mâine. Dacă trăiești o clipă frumoasă, gândește-te cum s-o continui. Dacă trăiești o clipă urâtă, gândește-te ce frumos va fi mâine. Eram mic și muream de frica dentistului. Când intram pe ușă, mama îmi spunea: gândește-te cum va fi când vei ieși. Cum va fi mâine? Mâine voi sta la adăpost și voi filma Ciara 🙂 Și-mi va fi bine 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *