Ce ar trebui să știe un gentleman

Ce ar trebui să știe un gentleman

Atunci când iese cu ea în oraș. Să intre primul pe ușă în restaurant, toată lumea știe. Da, dar dacă încearcă să intre ea prima, nu trebuie să treci înaintea ei brutal sau direct, ci ușor, într-un mod elegant, firesc. Și care să nască un prim parteneriat. Să fie ca primul pas al unui dans. Dacă urcați scările, tu trebuie să urci primul, chiar dacă pot fi diverse motive pentru care ai vrea să urce ea prima. Atunci când alegeți masa trebuie să o consulți, locul de la masă cel mai bun trebuie să fie pentru ea: cu cea mai bună vedere, cel mai comod etc.

Bineînțeles că trebuie să-i iei mantoul, pardesiul etc de pe umeri și să îndepărtezi ușor scaunul de masă înainte ca ea să se așeze. Așa cum ai avut grijă și să-i deschizi ușa de la mașină înainte de a coborî. Dacă ai uitat asta, poți să faci gestul la plecare: să-i deschizi ușa de la mașină, înainte ca ea să intre. Si să o închizi ușor după. Revenind la restaurant, trebuie să fie unul pe care-l cunoști bine, să cunoști chelnerii, să știi care e cea mai bună masă, să vă servească chelnerii perfect, să cunoști meniul, astfel încât să poți să-i faci propuneri în timp ce-l parcurge. Nu să o lași să citească 15 minute până când găsește ceva acceptabil. Dacă e cină în niciun caz nu ar trebui să propui ciorbă și felul doi, nici ceva greu, de exemplu, ciolan cu fasole, pentru că dai impresia ca ai invitat la cină un om care muncește cu ziua la marginea Bucureștiului. Deci trebuie să propui ceva ușor, într-o formulă care să înceapă cu antreuri (eventual salată), fel principal și ceva dulce la sfârșit. La alegerea antreurilor, ideal ar fi să fie de față și șeful de sală cu care să te consulți și care să facă propuneri personalizate. Cu cât mai personalizate, fine, deosebite, gustoase, cu atât mai bine. Nu să trântească o salată, ci să aducă câteva variante diferite, speciale, din care se poate gusta. Alegerea vinului este foarte importantă. O faci tu. Nu bere. Nu tărie. Tăria (whisky single malt sau altceva) este pentru întâlniri office, între bărbați. Vinul este un ingredient important al atmosferei și se comandă la sticlă, niciodată vărsat. Din păcate, în România nu prea există vinuri nobile, ci doar de masă. Recomand Budureasca, unul dintre puținele vinuri nobile din România (nu am niciun contract cu producătorul), bineînțeles Smerenie de la Oprișor (care este un vin mai greu) sau  Aurelia Vișinescu. În principal, vinul alb este pentru pește și cărnuri albe, ușoare, iar vinul roșu este pentru cărnuri roșii, mai grele. Pentru seară cel mai potrivit este un pește (în niciun caz pui, dacă ai invitat-o la restaurant ca să mâncați pui, mai bine o duceai la Cora să mâncați un pui la rotisor) sau ce-i place ei (e foarte important să comande ceea ce-i place), dar felul principal trebuie să fie ceva special, nu o carne aruncată pe grătar sau Doamne Ferește și Păzește, mici.

Pentru vinul roșu, un mic truc: comandă măsline, Kalamata, dacă ești în România. Spune-i să ia o gură de vin, să guste o măslină și apoi o nouă gură de vin. Potențează într-un mod extrem de parfumat gustul vinului, este o experiență de urmat, în Franța, măslinele se servesc aproape obligatoriu lângă paharul de vin.

La final, ceva dulce sau brânzeturi. În principiu, ceva dulce, pentru că în România dacă ceri brînzeturi, te trezești cu telemea de oaie, de vacă, cu cașcaval și alte năzbâtii. Brânzeturile la final sunt o invitație pentru a finaliza vinul și gândurile ușor tulburi. Paranteză: nimic nu este mai îngrozitor decât râsul unei persoane, de gen feminin sau masculin, după ce a băut prea mult. Iar de asta își dă seama numai celălalt. Deci atenție. Tu, dacă ai băut, nu mai ai voie să conduci, deci comanzi taxi, Uber sau ce comanzi, o duci pe ea acasă, apoi continui tu cursa la tine acasă. În niciun caz nu o lași să meargă singură, este ca și cum v-ați despărți la ieșirea din restaurant. Revenind la desfășurarea cinei, pentru că tu cunoști restaurantul, frumos este să o conduci la toaletă, să-i arăți unde este și să o conduci înapoi la masă. Puțină lume face asta, deși sunt gesturi obligatorii.

Atunci când bei vin, trebuie să ții paharul de picior, nu de cupă. Dacă-l ții de cupă, dai impresia ca ai dus animalele în grajd și ai ieșit seara la restaurant. S-a râs mult atunci când la vizita președintelui francez la Casa Albă, Trump a ținut paharul de vin de cupă, iar Macron, de picior. Americanii nu prea știu să bea vin. Atunci când ciocnești paharul, trebuie să privești cealalaltă persoană în ochi. Dacă nu faci asta, este un gest extrem de nepoliticos și se interpretează că ești o persoană care are ceva de ascuns (din partea celor, foarte mulți, care știu ce înseamnă, pentru că unii dau noroc cu ochii în tavan sau în pahar).

Cam asta ar fi de spus. Despre ținută nu mai este cazul să mai vorbesc, că dacă mergi la cină în trening și adidași, mai bine te duci tu în bucătărie să faci mâncarea și lași chelnerul să ia cina cu ea.

La pește, care ar trebui să fie de apă sărată, nobil, doradă, etc (ideal sălbatic, nu de crescătorie), nu stavrid sau macrou, trebuie neapărat ulei de măsline și lămâie. Nu usturoi, nu mămăligă, decât dacă mergeți la baltă și-l gătiți pe iarbă.

Fiul patronului restaurantului meu preferat din Nisa, mi-a trimis o poză cu un client care lingea farfuria după masă :))))) Doamne Ferește. Si Doamne Ajută.

Nu uita să-i deschizi ușa atunci când intră în mașină. Nu știu de ce am un feeling că nu vei apuca când iese.

Succes 🙂

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca

3 comments

  1. Lili says:

    Ce frumos ati scris! Mi-ati trezit amintiri extrem de placute. Tot ce ati descris in articol am trait cu maxima bucurie in anii mai tineri si, citindu-va, am retrait acele momente incantatoare si de o desavarsita eleganta. Clipele frumoase sunt unice si irepetabile si orice aducere aminte te tranfera intr-un orizont oniric, fermecator. Cel mai important mi s-a parut insa, ca intr-o lume tot mai grabita si indiferenta, exista inca barbati ca dumneavoastra, pentru care manierele elegante, stilul si rafinamentul reprezinta normalitate si firesc. Felicitari!
    P.S. Multumesc si pentru sugestia de vinuri. Pentru o anumita situatie am de optat intre Budureasca si Smerenie de la Crama Oprisor. Am inclinat spre Smerenie, pentru ca are in spate o poveste si pentru ca in contextul dat, poate reprezenta si un mesaj, nu doar un gust si o savoare. Acum m-am hotarat, va fi “Smerenie” – pentru ca nu strica o “picatura”… nimanui! 🙂

  2. dan says:

    Excelent articol, macar de l-ar citi, indiferent de varsta.
    Imi permit o sugestie: astazi sunt bunatati de are n-am avut parte pana de curand; homar, scoici, languste, sushi … pe care le gasesti la restaurantele mai subtiri. Personal nu stiu cum se mananca si este jenant sa ceri o instruire din partea chelnerului; un articol pentru acestea ar fi, cred, util pentru multi interesati. Multumesc.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *