Categories
Viata asa cum e

Animalele pe post de înlocuitori de copii

Vino la mami.

?!!!

Am avut și eu pisică. La un moment dat o plimbam prin Herăstrău în lesă (se purta exact ca un câine). Cineva a mângâiat-o și apoi a zis: du-te la tati. Credeam că i-a găsit tatăl prin parc, vreun motan. Nu, eu eram tatăl (??!!!).

Ce se întâmplă dacă animalul de companie este copilul tău iar tu ești mama sau tata? Are același efect ca orice tip de surogat: te face să nu-ți mai dorești originalul. Bei suc cu aromă de portocale? Nu o să mai storci portocale ca să le bei sucul. E prea complicat, cere timp….efort etc. Sucul colorat cu gust de portocale e la îndemână. Așa și cu motanul. E simplu de crescut. E foarte afectuos și posesiv – uneori e atât de afectuos și posesiv încât poate fi un surogat și pentru iubit. Și te face să nu-ți mai dorești neapărat ceea ce înlocuiește. Copilul sau iubitul. Poți să trăiești și așa. E ok. Da, e ok și să bei Mirinda luni de zile fără să guști o portocală. Dar iată ce se întâmplă: motanul e animal, nu e om (oricât de mult l-ar îmbrăca diverse persoane și l-ar pune în ipostaze umane – cea mai tristă a fost cu un telefon mobil între lăbuțe la care se uita la desene animante – bietul animal, în loc să fugărească o pisică pe garduri, se uita, castrat, la desene animate condamnat să fie surogat de copil până la sfârșitul vieții). Nu va putea oferi mai mult decât oferă un animal (chiar dacă dă impresia). Va muri mai repede decât un om. Și, pentru că ai consumat surogat, îți va răpi timp, energie, afecțiune pe care le-ai fi folosit ca să-ți construiești o relație și..poate o familie.

Trecem peste faptul că în România există frica de copii (în alte țări, nu – am făcut o poză ca să o arăt în România, cu un cuplu care a venit la Conferința de la Bordeaux (despre Inteligența Artificială) cu fetițele gemene în vârstă de 1 an – veniseră din Mexic și plecau la Paris, deci călătoreau fără griji cu copiii – la noi există mentalitatea greșită că un copil înseamnă finalul vieții fericite și începutul sacrificiilor, pentru că așa au făcut părinții noștri!)

Deci uită-te în ochii mei. Un motan/pisică te poate face să-ți dorești mai puțin, să amâni următoarele: o relație cu un om (să o termini mai repede, la primele probleme și să te refugiezi între labele motanului – cum sună, nu?), un copil…și îți scriu toate acestea ție, celei sau celui care ai un motan sau o pisică de un an, doi, trei. Gândește-te cum va fi peste 10, când va muri. Pentru că peste 10-15 ani va muri. Nu e copilul sau iubitul tău. Nu te va întovărăși toată viața. E un animal căruia i-ai răpit dreptul la viață normală, prin castrare, ca să-l faci, în mod egoist, surogatul unei vieți fără anxietate. Iar el, animalul, drept răzbunare inconștientă, te va face, la rândul lui, să ratezi o viață afectivă umană normală.

Acum nu te încrunta. Mă refer la persoanele care sunt cu adevărat acaparate de pisică și motan. Mai ales motanul face asta. Acaparează. Pentru că, bietul de el și pentru că nu a cunoscut altceva, crede că omul de lângă el este partenera lui (și uitați-vă puțin – nu vi se pare că femeile au mereu motani, iar bărbații, pisici? – ce vă spune asta, hm?).

Nu mă refer la persoanele care au și pisici și viață umană afectivă împlinită. Bravo, bravo 🙂

Ce mai face pisica? Te face să stai mult acasă (cu ea). Să nu pleci în fiecare weekend, că stai cu pisica, să fii mult mai sedentar și mai solitar decât ar trebui (îmi amintesc de câte ori voiam să ies seara și mi se punea Kitty pe picioare și rămâneam cu ea…). În Franța, au pisici numai persoanele peste 70 de ani. Ele au un stil de viață adaptat stilului de viață al unei pisici (care, în apartamentele noastre, nu duce o viață extrem de dinamică).

Ia acest articol ca pe un gest de ajutor. Sunt convins că ai încruntat mult sprâncenele, dar…cugetă. Mie mi-a zis cineva, când o aveam pe Kitty, că pisica mai stinge din focul care te duce spre o relație. Am râs disprețuitor: nu cred și nu sunt atât de inconștient. Apoi, trebuia să ies cu Kitty la plimbare în parc, venisem de la Montbelliard, unde predasem o săptămână, nu se dezlipea de mine și a trebuit să aleg: să ies cu cineva sau să ies cu Kitty în parc? Am ales să ies cu Kitty în parc, că mă așteptase o săptămână, iar femei se mai găsesc :))))))))

Atenție șoferi, atenție pietoni. E mai greu să faci un suc din portocale stoarse în pahar, decât să bei unul numai din arome artificiale, dar este muuuult, muuuit, mai sănătos. Pe toate planurile 🙂

Succes 🙂

2 replies on “Animalele pe post de înlocuitori de copii”

De acord, și nu numai. Animalele de apartament nu sunt doar un surogat pentru stăpâni, ci și niște ființe chinuite de nevoia acestora de atenție și afecțiune. Am 5 pisici, însă in curte. Le hrănesc, nu au voie in casa, gradina și strada e a lor. Mai prind și șoareci pe câmp, mai cate un porumbel pe casa. Își trăiesc vietile de pisici domestice, aleg sa stea in preajma noastră. Consider că animalelor ținute în apartamente li s-a luat dreptul la viață, trăiesc un chin, o viață virtuală. Inteleg și nevoile stăpânilor, însă ar trebui sa găsească alte soluții decât ținerea animalelor in captivitate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *