Ce ne învață catastrofa de pe aeroportul Șeremetiovo

Ne arată consecințele dezastruoase ale individualismului. Așa cum știți, mulți oameni au ars de vii în avion, pentru că pasagerii aflați aproape de singura ușă disponibilă nu s-au grăbit să elibereze culoarul, pentru că au fost preocupați în primul rând, de recuperarea propriului bagaj de mână. Au fost mai interesați să scoată bagajele de mână din compartimentele de deasupra scaunelor, decât să iasă rapid din avion și să elibereze culoarul, pentru a le permite și celorlalți să iasă, înainte de fi înghițiți de flăcări. Imaginile cu pasagerii care ies din avion cu bagajele de mână au devenit virale. Iar în urma lor se sting în flăcări, în cele mai groaznice chinuri, 41 de oameni. Pentru că altora, unor semeni de-ai lor, le-a păsat mai mult de propriul bagaj de mână, decât de alți oameni care ardeau de vii.

Ceea ce descrie perfect o mentalitate a Estului Europei, scenă a unui capitalism sălbatic, propriu anilor 60: individualismul. Fiecare pentru el. Lângă mine ard oameni de vii, pentru că eu blochez culoarul, dar nu-i nimic, îmi scot bagajul de mână și plec acasă cu pijamalele și periuța de dinți intacte. Până la urmă, eu contez. Nu ați observat asta și în societatea românească? Până la urmă, eu contez. Eu, eu, eu, Eu trebuie să reușesc, nu contează ce se întâmplă cu ceilalți. În principiu ar trebui să reușesc eu, iar ceilalți să rămână în urma mea. Iar starea în care rămân e treaba lor. De când am terminat facultatea, am auzit aceste cuvinte: acum nu mai există repartiții, ca pe vremea lui Ceaușescu, acum e o junglă, fiecare este pe cont propriu. Și chiar e o junglă. Adică o societate înapoiată, dezumanizată, în care omul a regresat foarte mult spre stadiul de animal. Preocupat de umplerea burții, de hrana zilei de mâine, iar în anumite circumstanțe, hrana zilei de mâine este celălalt. Un stadiu proxim celui de animal. Semn al unei societăți necivilizate. În Franța, la Nisa, în fiecare duminică, oameni simpli, bogați sau săraci, nu contează, deschid o masă mare în centrul orașului, unde gătesc. Și oferă mâncare. Cui? Trecătorilor, Oricui îi este foame. Pur și simplu strigă: dacă ți-e foame, vino să mănânci. Și oamenii mănâncă. Bogați, săraci, din mâncarea făcută de ceilalți. Care dăruiesc. Din mâncarea lor. Pentru că este un gest simplu, civilizat, uman. Să împarți, să dăruiești. În cursele Air France, se coboară din avion așa: se golesc scaunele, în ordine, de la pilot spre coada avionului, adică cei aflați în spate, chiar dacă au avut locuri la culoar, așteaptă să coboare toți cei din fața lor, chiar dacă se află la geam. La noi? La noi, cei care se află la margine de rând coboară primii. În principiu, coboară mai întâi cei care sunt mai aproape de culoar. Iar cei care se află la geam coboară ultimii. De ce? Pentru că nu sunt lăsați de cei care vor să ajungă primii în autobuz, în loc să mai stea câteva minute în avion. La schimbarea benzii pe stradă, în oraș, nu te lasă nimeni să treci decât dacă te “bagi”, dacă ești agresiv, ca în junglă. 5 secunde sunt prețioase pentru celălalt conducător auto care, fericit, a făcut tot ce a putut ca să nu le piardă. Fiecare pentru el. Junglă.

Franța este paradisul țiganilor (care se întorc din ce în ce mai des acasă cu avionul, nu cu autocarul) pentru că francezii le dau bani. Îi ajută. Fraternite, egalite. Dăruind vei dobândi. La noi, dacă dăruiești, ești prost. Ești deștept dacă bagi toți banii într-un 4X4 care umple orașul de noxe, pentru care în Paris sau Londra, ai primi o găleată de vopsea pe parbriz. La Bordeaux, trecătorii admonestau polițiștii pentru că stăteau cu mașinile la ralanti, cu motoarele pornite, în timpul manifestațiilor, pentru că mașina care stă pe loc cu motorul pornit poluează inutil. La noi trebuie să ai un motor cât mai mare și mai poluant. Al tău. Ce se întâmplă cu ceilalți, care respiră noxele tale, nu mai contează. Nu contează ce se întâmplă cu ceilalți. Contează ce ai tu. Contează ce se întămplă cu tine. Contează individualismul. Care are o soră bună: singurătatea. Când eram eu student, numai oamenii foarte în vârstă aveau pisici. Stăteam într-un bloc unde o femeie în vârstă avea 9 pisici. A avea pisică era sinonim cu a fi singur. Pentru că pisica are nevoie de tine acasă. Iar oamenii tineri erau dinamici, activi, nu stăteau mai tot timpul acasă. Oamenii în vârstă, da. Acum s-a înmulțit fantastic de mult numărul de pisici. E cool să ai pisică, printre tineri. Ceea ce înseamnă că oamenii sunt din ce în ce mai singuri, de la vârste din ce în ce mai mici. Individualism = singurătate. Dăruind = a dobândi. Dar acesta este semnul unei societăți civilizate. Mai avem până acolo, nu? Sau vom ajunge acolo?

Și închei: îmi amintesc, pe străzile din Montpellier, un om se așezase pe o bancă cu fruntea în palme. Era extrem de deprimat. Și oamenii, bărbați, femei, se opreau și îi spuneau cuvinte de încurajare. O femeie s-a așezat lângă el și l-a ținut de mână pur și simplu. El i-a fost foarte recunoscător.

Cam așa.

4 Replies to “Ce ne învață catastrofa de pe aeroportul Șeremetiovo”

  1. Este vorba de Europa de Est.Din foarte multe puncte de vedere comunismul ne-a tinut aproape 50 de ani in urma tarilor civilizate si dezvoltate economic .Se pare ca 3o de ani nu sunt suficienti pentru a recupera intarzierea. Eu totusi remarc unele progrese inceea ce priveste voluntariatul (termen cu sens denaturat in epoca trecuta),grija fata de aproapele nostru.E drept ca sunt inca pasi timizi,dar raman optimista.Hai sa facem fiecare cate ceva in acest sens si sa nu asteptam sa faca altii .

  2. In pasajul “Ceea ce descrie perfect o mentalitate a Estului Europei, scenă a unui capitalism sălbatic, propriu anilor 60: individualismul” nu cumva va referiti la Europa de Vest? Ca acolo capitalismul, nu?

    Statele din Vest, printre care Franta, Marea Britanie, Spania, Germania, au forme sociale ale statului, in care statul se implica si-si apara cetateanul. In Franta, statul iti ramburseaza chiria in primele 6 luni, in Marea Britanie te protejeaza extraordinar de mult in fata angajatorului etc. Sunt prevederi socialiste, nu capitaliste 🙂

    1. Nu. In Europa de Vest nu mai e demult capitalism de tip anii 60. Din contra, sunt puternice influente socialiste 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *