Ce ne arată cazul falsului medic italian

Că în România nu prea contează diplomele. Spre deosebire de Franța, care mai este numită “țara hârtiilor”, pentru că acolo contează fiecare hârtie și se fac foarte multe. În Franța circulă următoarea glumă: am venit în această țară de 6 ani și încă nu am terminat hârtiile.

În România nu contează hârtiile. Sau, altfel spus, diplomele sunt simple hârtii. Făcute în Kosovo sau la Princeton, nu contează. Angajările se fac pe pile, precum și din alte motive, care nu au legătură cu studiile, doctoratele sunt, în mare parte, de formă (așa cum se vede în spațiul public, mulți demnitari fac doctorate, ca un fel de cravată la costum – de firmă, dar fabricată în China), nu creierul, nu studiile, nu abilitățile și cunoștințele dobândite arată cine ești.

România este țara banului. Nimic nu întrece banul în România. La ultima conferință de la Paris la care am participat, am fost surprins să observ că profesorii din Africa purtau ochelari de aur. Aur la ochi, aur pe degete (ghiulurile de la noi), aur pe la cusături. Aur peste tot. România urmează mentalitatea continentului african. La noi contează banul. Dacă ai bani, totul devine hârtie, inclusiv diplomele (la noi banii sunt de plastic). România e țara unde oamenii umblă cu bani în buzunar (spre deosebire de țările vestice unde nu mai umblă nimeni cu bani, întrucât peste tot se plătește cu cardul). La noi trebuie să ai bani. Mi-a spus cineva, mi-e și jenă să-mi amintesc, cu referire la un cuplu: o duc bine, am văzut eu când au scos portofelul din buzunar, că era plin (m-am speriat și am evitat persoana din acel moment). La noi trebuie să fii plin. Să ai stomacul plin, să umpli coșul cu cumpărături (de Sărbători mai ales, altfel ești sărak), atunci când faci grătar, să-l umpli cu de toate, iar apoi să umpli gunoiul, că nu se mănâncă tot.

La noi banul e burta. Iar burta e totul. Trebuie să umpli mai întâi burta și abia apoi creierul. Și de aici decurg toate. Poftele insațiabile și iraționale ale burții se văd în îmbrăcămintea scumpă și proastă, în mașinile scumpe care sunt plimbate precum burțile, cu mândrie, pe strada principală. Apoi sunt parcate pe trotuar. Iar burta în pat. Dorințele burților se văd în alegerea partenerilor de viață: contează cum arată (adică primează instinctele), nu cum gândesc, tot așa cum produsele care umplu burta sunt alese după culorile ambalajului și arome, nu dupa efectul lor asupra organismului.

Ce e pentru burtă o diplomă? Nimic. Diploma nu ține de foame. Spune funcționara gândindu-se la o rată neplătită, în așteptarea unor bani. Ai italianului. Care a venit în România, exact ca și cum s-ar fi dus în Africa. Unde se poate cumpăra totul. A venit în România. Arăta bine, era italian (noi cădem în genunchi în fața străinilor, exact ca africanii în fața coloniștilor), cine te poate face mai frumoasă decât un străin? S-a întrebat burta. Și burtă au primit (cu referire la calitatea actului medical). Burta trage la burtă, nu la intelect, deci la capătul bisturiului era un parcagiu, nu un medic. Ales cu burta.

În Franța, cea mai respectată categorie profesională (și bine plătită) este cea a profesorilor universitari. La noi profesorii universitari sunt undeva la coada societății. Ce produc ei? Diplome. Se mănâncă? Nu. Te ajută cu ceva în viață? În România, nu prea. În România te ajută mai mult un Audi.

Și atunci? Frați români sau frați africani? Nu suntem și nu sunteți toți la fel. Cele/cei care își injectează botox nu sunt neapărat creierele națiunii (deși există nuanțe/excepții și aici). Cu toate acestea un lucru e clar: banii nu sunt neapărat apanajul inteligenței.

Nu suntem neapărat africani (și acolo există nuanțe și excepții, nu sunt toți la fel, deși la Nisa au mașini 4X4, BMW-uri și Mercedesuri scumpe numai africanii – ei simt nevoia să-și camufleze complexele cu cai putere, francezii, nu).

Și încheierea, din partea mea, lector universitar doctor. Ce mai este diploma? Diploma ești tu. Ești tu, cel adevărat. Îți arată cât ai muncit cu adevărat, iar dacă ai muncit cu adevărat, îți dă ceea ce nimeni nu poate să-ți ia vreodată: cunoștințe, abilități și puterea de a merge mai departe. Purtat de creier, nu de burtă. Diploma ești tu. Dacă te minți când te uiți la diplomă, te minți singur. Și asta e patologic, pentru că undeva în viață, minciuna se va descălța și îți va arăta că are picioare scurte. Iar dacă ești sincer cu tine, cu diploma ta, am un gând frumos. Un gând frumos pentru tine, pentru toți cei care-și doresc de la viață lucruri durabile, pentru cei care construiesc, pentru cei care nu se dau niciodată bătuți, pentru cei care ies în parc atunci când e soare și nu suferă pentru că nu au spart mii de euro în Loft, pentru cei care se bucură mai mult la zâmbetul unui copil, decât la zâmbetul botoxat, pentru cei care mai cred că lumea de mâine se construiește azi. Cu creierul, nu cu burta.

Pentru ei am un gând frumos. Pentru ei trăiesc, muncesc, construiesc și eu. Aici, în România. Și am scris acest articol pentru că știu că sunteți/suntem mulți. Respect din partea mea pentru voi. Cel mai important este să ascultați sfatul medicului. 

One Reply to “Ce ne arată cazul falsului medic italian”

  1. Horea, toate chestiile astea sunt cu dublu sens: tu esti asa cum ai fost educat, dar si cum esti FORTAT sa te comporti.

    Sa-ti dau exemplul banilor cash. Desi ar fi bine sa putem plati totul cu cardul, in Romania nu se poate. In taxi poti plati doar daca chemi din aplicatie, si nici acolo nu esti sigur ca vine un taxi, la restaurante poti plati, dar nu la toate (uneori ai impresia ca poti s-o faci, dar “nu merge PoS-ul), la magazine la fel (la noi nu se poate). Deci degeaba nu esti educat sa ai bani cash, caci tara, realitatile de aici, te obliga sa ai cash. Cat mai mult cash.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *