Știrile false sunt interzise de Constituția României. O dezbatere foarte interesantă cu judecătorul Cristi Dănileț

După ce a fost publicată prima Cartă Etică Social Media, la care lucrez de mulți ani, în cea mai prestigioasă revistă franceză în Științele Comunicării, am decis să continui generarea discuțiilor despre etică în spațiul public, ca un demers necesar pentru schimbarea climatului actual din online, de ”junglă”, (spațiu fără reguli, dominat de agresivitate, emoții negative și încălcarea continuă a legilor), într-un spațiu civilizat, normal, populat nu de “sălbatici”, ci de comunități  preocupate de etică, în speranța că respectarea normelor și princiiilor etice poate deveni o atitudine firească în online, așa cum firesc este să respecți reguli simple de conduită în viața de zi cu zi. Un pas în acest sens a fost invitarea judecătorului Cristi Dănileț la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universității din București pentru o dezbatere sinceră  despre limitele legale ale acțiunilor noastre în online. Ce ai voie și ce nu ai voie să publici în online, s-a intitulat dezbaterea care s-a dovedit mult mai atractivă și mai interesantă decât credeam. Opinie care cred că a fost împărtășită de toți prezenți la întâlnirea de azi.

Am participat la o discuție extrem de importantă, care a atins toate problemele sensibile ale legalității în online, am descoperit în judecătorul Cristi Dănileț o persoană nu numai extrem de competentă, ci și foarte carismatică, ale cărei puncte de vedere extrem de bine argumentate au menținut atenția audienței timp de două ore, fără ca nimeni să-și dea seama cum trece timpul. Un om pe care mă bucur că l-am cunoscut față în față cu această ocazie și cu care îmi doresc să colaborez pe viitor pentru un internet mai bun, din punct de vedere etic. Susțin 100% inițiativa sa de reintroducere a calomniei în Codul Penal și, în același procent, 100%, am fost de acord cu toate punctele de vedere prezentate.

Iată căteva dintre ideile prezentate de judecătorul Cristi Dănileț în cadrul dezbaterii:

Despre dreptul la liberă exprimare: Libertatea de exprimare nu trebuie să fie exercitată în mod abuziv. Apare un concept important: DEMNITATEA (cf Cartei Națiunilor Unite). Toate ființele umane se nasc EGALE în demnitate si in drepturi. Ce este demnitatea? Diferența dintre un animal si un om, suma însușirilor care separă omul de animal. Demnitatea înseamnă totalitatea însusirilor mele ca persoană, diferită de ceilalți. Deci nimeni nu poate să-mi spună cum să iubesc, ce sex trebuie să am, cum să gândesc, cum să vorbesc, cum să mă îmbrac. Decât pentru a-i proteja pe ceilalți. Demnitatea nu se câștigă, ci se garantează (s.m.), conform Constituției: ”Demnitatea omului este o valoare supremă, trebuie ocrotită”.

N.m: este interesantă reflecție legată de demnitatea persoanei în legătură cu postările din rețelele sociale. Cât de mult contează, cât de mult este luată în considerare, atunci când se scrie o postare. O observație personală: am avut un șoc cultural în Franța, unde predau de 6 ani, mai exact a fost un șoc cultural să descopăr că oamenii pot trăi fără tabloidizare, pentru că în Franța nu există niciun tabloid. În timp ce în România toată presa s-a tabloidizat.

În continuare, redau ideile expuse de judecătorul Cristi Dănileț:

În democrație contează individul, nu societatea. Avem dreptul omului, nu drepturile oamenilor. Suntem egali doar în fața legii. În rest suntem diferiți. Ne naștem diferiți. Este conceptul de alteritate, despre care se vorbește puțin la noi în societate. Este firesc ca oamenii să fie diverși.

Despre frică și libertate: Într-o societate dominată de oameni, conduce cel mai puternic. În lipsa legilor, se impune domnia forței. Prin frică. Într-o societate dominată de frică, nu există libertate. Toți suntem niște sclavi. Cel mai puternic se impune prin forță, are dreptul forței. Cum se reduce puterea celui puternic si se crește puterea celor slabi? Numai prin legi. Prin legi, nu ne mai supunem voinței arbitrare a unui individ, ci ne supunem legilor. Legile sunt ca să ne protejeze pe fiecare dintre noi.

Despre fotografierea persoanelor necunoscute în spațiul public. Nu ai dreptul să fotografiezi o persoană fără să îi ceri acordul. Pe stradă, la concerte, oriunde. Fiecare are dreptul la propria imagine, fiecare are dreptul la anonimat. Daca sunt la concert, plajă etc, am dreptul să rămân anonim. Care este limita? Dacă sunt identificabil în fotografia respectivă. Există limite și în cazul persoanelor publice. Prințesa din Monaco a fost fotografiată într-un parc semi-nud. A dat în judecată jurnalistul care a fotografiat-o și a câștigat. CEDO i-a dat câștig de cauză, pentru că era la plajă. Este prima dată când o personalitate la acest nivel câstigă un proces cu privire la intruziunea în viața privată. În Franța, de exemplu, dacă îți faci o poză în fața Turnului Eiffel și în spate se află persoane identificabile, poți fi dat în judecată. Precizare importantă: ca sa dai în judecata trebuie să arăți că prin publicarea fotografiei s-a produs un prejudiciu. Pentru că întotdeauna răspunderea trebuie să fie legată de un rău. 

Fake news-urile sunt interzise de Constitutia Romaniei. Art 31, alineatul 4: ‘’Mijloacele de informare în masă publice sau private sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice’’. Există în România conturi de Facebook închise de instanțe. Nu se aplică prevederea din Constituție întrucât în România, a presiunea unor ONG-uri, nu există o Lege a Presei. 

N.m: interesant, nu știam, dar judecătorul Cristi Dănileț ne-a prezentat un site, unde poți afla toate cazurile de încălcare a legii în online: http://rolii.ro. La o simplă căutare cu cuvintele Facebook, de exemplu, afli toate cazurile de încălcare a legii în rețea și asta este important. Mulțumim, o informație foarte utilă. 

Încă o precizare: legiferarea are efecte benefice. în Franța, dacă publici știri false, ți se confiscă site-ul și plătești 30.000 de euro amendă. deci te gândești de două ori înainte de a publica o știre falsă. Tot în Franța, jurnaliștii primesc legitimația de presă nu de la angajator (în România și OTV-ul elibera legitimații de presă), ci de către Asociația Jurnaliștilor. Iar dacă încalci Codul Deontologic, Asociația îți retrage legitimația de presă și nu mai poți să profesezi. Simplu. deci nimeni nu încalcă Codul Deontologic.

Reiau precizările judecătorului Cristi Dănileț:

Care este soluția dacă o persoană te calomniază pe site-uri pe domenii cumpărate din alte țări, găzduite de servere care se află peste hotare? Dacă informația apare pe mai multe site-uri, din străinătate, poți să dai în judecată persoana care a scris, iar site-urile pe care s-a scris sunt dovada.

Nu te poți ascunde în spatele pamfletului. Tot răspunzi în fața instanței. 

Incitarea la ură se pedepsește cu închisoare de la 6 luni, la 3 ani. Aici avem multe cazuri. Și ”creștinii”, de fapt extremiștii care incită la ură contra unor minorități și invers. Tirania majorității este interzisă de democrația modernă.

Un alt lucru interesant spus la dezbatere: noi învâțăm de mici să eludăm legea – Cățelușul cu părul creț care fură, Miorița, unde este vorba de omor cu premeditare, diverse vorbe din popor, de exemplu “legea-i făcută ca să fie încălcată”, etc.

Judecătorul Cristi Dănileț a mai prezentat câteva studii de caz interesante, printre care acela al ziarului Ring, care a publicat o știre cu fotografii în care dădea de înțeles că judecătorul a ieșit în oraș cu o amantă tânără, deși știa că respectiva persoană este fiica sa. Jurnalistul a scris știrea cu rea-credință, deși stia că este falsă. A fost dat în judecată, iar cel vătămat a avut câștig de cauză.

Alte studii de caz prezentate (imaginile vorbesc de la sine):

Prezentarea a fost extrem de antrenantă și a captat atenția tuturor. Cele două ore au trecut în 20 de minute:

 

Mulțumim 🙂

Video-uri de la dezbatere găsiți aici

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *