Despre pofte și Paști

Vorbeam cu cineva zilele trecute despre burger, mai exact despre “fascinația” de neînțeles pentru acest produs. De ce este atractivă o combinație de multă-multă pâine, cu mulți-mulți cartofi, cu destul de puțină carne (prin comparație) și multă brânză topită, atât de grasă, încât mai bine fumezi, că are aproximativ același efect asupra organismului (cu diferența că nu înnegrește plămânii). Răspunsul a fost simplu: pentru gust. Pentru că îți face poftă. Îți face poftă pâinea, pentru că este cu zahăr, cartofi prăjiți au diverse condimente (de multe ori nici nu sunt din cartofi )etc etc etc. Deci îți faci pohta ce-ai pohtit. Cam ca în cazul unui suc gen Fanta sau altă băutură cu aromă de fructe. Aroma, adică gustul, că în rest….fruct zero.

Cam așa și de Paști. Oamenii (unii) țin post, apoi simt nevoia să-și ia revanșa, să recupereze (!!!) Și îndeasă. Ciocnim un ou, mâncăm cât mai multe (că am cumpărat multe). Ne punem la masă și începem: miel, pui (ce-a mai gătit gospodina?), ah, da preparatele tradiționale de Paști, trebuie să trecem prin toate, se pun pe sub nas și se mănâncă. De ce? De poftă, pentru că e Paștele și trebuie să mănânci…. Este o perioadă în care trebuie să mănânci.  Iar Postul e perceput ca un procedeu prîn careîți golești zdravăn stomacul, ca să-l poți umple la loc, după Înviere.

Ceea ce înseamnă că postul a fost cam pe degeaba. Ți-a detoxificat organismul, adică l-a pregătit pentru un regim alimentar sănătos. Pe care îl ruinezi cu masa din zilele (că nu e o singură zi), de Paște. Dacă nu ai mâncat toate preparatele tradiționale, nu e Sărbătoare. Dacă nu ai umplut 4 farfurii cu ouă, etc, a trecut Învierea pe lângă tine. Celelalte lucruri, să ierți, să fii bun, să începi o viață nouă, mai frumoasă, trec neobservate pe lângă emisiunile la care se uită familia la televizor în timp ce mănâncă. Postul are o valoare spirituală: ar trebui să înalțe spiritul, prin purificare, să curățe. De păcate. Nu să golească stomacul, pentru a-l umple la loc. Cu bucate care, în cantități mari, sunt un fel de păcate culinare. Mă uit cu tristețe, atâția oameni deformați, umflați, triști, pentru că nu sunt sănătoși….Dar gata să-și regăseasca fericirea prin umplerea stomacului de Paști. Fericirea din stomac. Poliția Română a dat deunăzi un comunicat de presă greșit, în care a scris că de Paști sărbătorim Nașterea Domnului. Pentru că cele două sărbători se confunda: aceeași fugă la părinți (care se aruncă în bucătărie, pentru că acolo se arată valoarea în astfel de momente), copiii, care sunt de cele mai multe ori adulți, mănâncă cât mai mult posibil (nu se știe niciodată, vin vremuri grele, trebuie să ai stomacul plin – rămășiță a perioadelor când dădeau turcii și trebuia să fugi în pădure cu mâncarea ascunsă în stomac și multă, că nu se știa când mai prinzi o masă), exact ca de Crăciun. Numai că e mai cald afară și lumea se mai plimbă. Dar tot suntem în top 3 la atacuri cerebrale în Europa.

Și ne cam enervează să citim asemenea articole. Mi-am făcut și eu o poftă, ce mare lucru? Pofta, aroma. Unde nu este fruct. Pentru că fructul era spiritual. Dar cere efort, este complicat. Deci l-am înlocuit total cu mâncare, băutură, distracție. Lumea merge la Biserică să ia lumina și să fugă cu ea acasă. În acest ritm, ar putea să ia lumina de la aragaz, că e același lucru. Singura ei menire este să lumineze masa cu mâncare și ciocnirea primului ou. Care deschide festinul.

Și închide ușa salonului. În România, bărbații mor, în medie, la 75 de ani. Iar femeile la 85.  Dar aud din ce în ce mai des oameni cu infarct la 30, cu atac cerebral la 40…De poftă. În Franța, bărbații mor, în medie, la 85 de ani și femeile la 95. 10 ani în plus. Pentru că aleargă în fiecare seară, mânăncă mult mai puțin și mult mai inteligent. Pentru că fericirea nu e în stomac. E puțin mai sus. În niște locuri vizitate din ce în ce mai mult doar de râgâit în această perioadă. Și dacă vă uitați prin casă, vedeți că lumina luată aseară s-a stins.

Dar să închei într-o notă optimistă. Aseară, în drumul spre casă bătea un vânt vânjos. Mi-a stins candela, bineînțeles. Și știți cine mi-a aprins-o? Un om cu care am fost mereu bun. Pe el l-am întâlnit, total întâmplător, în fața mașinii mele. Și era dotat: avea candelă și lumânări (vreo trei), pentru reaprindere în caz că se stinge lumina. Mi-a aprins și mie candela. Pentru că Dumnezeu este în oameni. Permanent, peste tot. În cei care au grijă de Lumină (deci este cu majusculă), în cei care dau bunătate fără să aștepte nimic în schimb. Era atât de fericit acel om când mi-a aprins candela… Iar eu mi-am amintit toate momentele când am fost bun cu el. Pur și simplu, fără să aștept nimic în schimb. Iar el, într-o zi vântoasă, pe o strada pustie, a fost lângă mașina mea, ca să-mi dea Lumina.

Despre asta este Sărbătoarea Paștelui.

Hristos a Înviat!

3 Replies to “Despre pofte și Paști”

  1. Adevarat a Inviat! Lumina Sfanta a Invierii sa va staruie in suflet si-n gand, buna calauza, spre revelare doar de… “lucruri faine”… mare nevoie! 🙂 Zile cu preaplin de bunatate va doresc!
    Pace si bucurie!

  2. Adevărat a înviat!
    Oameni buni sunt peste tot in jurul nostru, trebuie doar să-i vedem și să-i ţinem minte.
    Și apoi se întâmplă. Pur și simplu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *