Ce subiect s-a discutat azi pe Facebook?

Niciunul. A venit primăvara, a fost cald afară, oamenii au ieșit din telefoane, iar Mașina s-a uitat cu jind în urma lor: încă nu a reușit să recreeze o zi caldă de primăvară în telefon. Dar învață. Și va recrea. Cum? Simplu.

Atunci când ne va face dependenți de opinia majoritată, de ceea ce spun toți –  primăvara va fi ceea ce spun toți, va fi atunci când toată lumea va spune acest lucru, că e primăvară. Am descris mecanismul aici.

Acum soarele ne cheamă afară, un singur soare, ne cheamă pe fiecare, individual. Cum va fi primăvara creată de mașină? Foarte mulți oameni vor veni sub geamurile noastre, prietenii noștri și vor spune: a venit primăvara, e soare afară. Noi ne vom uita pe geam, vom vedea ceva ce semănă a soare, ascuns în spatele norilor, pe Facebook soarele va străluci în toată splendoarea sa, un soare artificial, iar prietenii vor spune e soare, nu vezi că e soare?! Deci e primăvară. Va fi primăvară. Cei care vor spune că, de fapt, nu e soare, vor fi marginalizați și priviți ca niște rebeli ai grupului, niște extratereștri, ca urmare nu vor spune că ei nu văd soare, deci va fi soare. Pentru toți.

Zilele acestea a circulat mult pe Facebook un video care o înfățișează pe Cristina Guseth, la audierile în Comisii în Parlament, sub titlul: o electriciana propusa la Ministerul Justitiei.

Era vorba de o persoana propusă pentru funcția de ministru în guvernul Cioloș. Dar nu s-a spus nicăieri asta. Asa ca  toată lumea de pe Facebook, a înțeles că Cristina Guseth este o propunere de ministru pentru guvernul Viorica Dăncilă și a râs cu hohote: ia uite ce miniștri sunt în guvernul Dăncilă. Da, soarele a ieșit și e primăvară. De ce? Pentru că toată lumea spune asta. Vom avea primăvară în plină toamnă, Mașina se va juca cu primăverile noastre în funcție de stările noastre de spirit: ne va da primăvara cănd vom avea nevoie. Și vom avea multă nevoie 🙂

De ce am scris acest articol? Pentru că Mașina ne va da primăveri când va vrea ea, dacă va reuși să construiască un spirit de turmă (o singură opinie pe un subiect). Acum soarele te-a chemat prin geam. Pe tine. Poate te-au chemat și niște prieteni. Și ai ieșit în natură. Mașina a rămas în urmă neputincioasă. Ea creează din nimic ceva ce nu există. Bazându-se pe comportamentul de oaie al tău. Unde mergi? Unde merge și oaia, prietena ta. Când ieșim în stradă? Nu știm, nu a dat nimeni niciun semn. Cine ar trebui să dea semnalul? Ciobanul. Sau măgarul. Dar eu, oaie, de ce nu ies în stradă, singură, să protestez? Aș părea proastă, la nelalocul meu de oaie. Așteptăm semnalul, să ieșim toți, toată turma. A scris cineva pe Facebook să ieșiți la soare? Nu. Aici e salvarea. Să ne păstrăm comportamentul și deciziile individuale. Fac ce vreau, când vreau, cum vreau. Nu pentru că-mi spune celălalt. Văd televiziunile și străzile inundate de plânsete după regele mort, deci trebuie să plâng și eu. Trebuie să ies în stradă. De ce? Pentru că a ieșit multă lume. Deci e bine. Turma are mereu dreptate. Dacă turma are dreptate, se coagulează sensul comun de care scriam aici și vom fi ușor de manipulat de către Mașină. Care ne va ghici dorințele înainte de a le exprima și le va îndeplini. Pentru că vor fi ușor de ghicit și de îndeplinit 🙂 Și, pentru că vorbim de turmă, îmi amintesc de o întâmplare: eram la coadă la aeroport, în altă țară, pentru check in. Erau trei ghișee. La două era o coadă imensă. La al treilea erau 2 persoane. NU se ducea nimeni acolo. De ce? Era periculos, erau doar două persoane, cine știe ce era cu ghișeul ăla. Stăm aici, cu toată lumea, aici sigur e ghișeul bun. Am ajuns la aeroport, m-am așezat la una dintre cozile imense și m-am întrebat de ce nu merge nimeni la ghișeul lepros, unde sunt doar două persoane. I-am spus persoanei din fața mea: eu merg la ghișeul respectiv, scrie Blue Air, nu are cum să te ducă pe Lună, dacă e ok, vă fac semn și dumneavoastră să veniți. Am mers, era ghișeu bun. M-am întors către doamna, aflată la un kilometru distanță, în spatele cozii mari și i-am făcut semn – veniți, e bun ghișeul. A vrut să vină, dar soțul ei a oprit-o dur ținând-o de mână: stai aici, nu merge dragă, cine știe ce e cu ghișeul ăla, ajungi în Africa. Deci mi-am făcut check in-ul cu 30 de minute mai devreme față de turma blândă de mioare. Altă întâmplare: tot la aeroport, la îmbarcare. Vorbisem cu o persoana din Târgoviște, care se lipise de mine ca să ajungă în România. Erau două cozi la îmbarcare: una lungă unde stăteau toți și una mai scurtă unde nu stătea nimeni. De ce stăteau toți cu pasiune la coada lungă? M-am dus la coada scurtă. Și i-am zis persoanei: veniți cu mine. M-a privit speriată: dacă poarta duce în altă parte? Unde poate să ducă, e același avion, uitați-vă, e un singur culoar, care duce la avion? A venit cu mine dar sunt convins că până nu s-a văzut în avion și-a zis de un milion de ori că a greșit.

Despre asta e vorba. Dacă vom acționa ca o turmă, Mașina ne va stăpâni. Vrei să ieși în stradă? Ieși acum! Ieși când vrei tu! Nu vrei să ieși? Nu ieși! Dar nu-ți baza niciodată deciziile pe ce face mioara de lângă tine. Pentru că mioara de lângă tine se va transforma încet-încet în asistentul personal, adică în mașina de lângă tine. O vei privi și îi vei spune: ce faci mioară drăguță (poate chiar o cheamă Mioara)? Și ea îți va zâmbi cu dinți perfecți și îți va spune: bine, nu vrei să fac cumpărăturile pentru tine? Hai, măi Mioara, ce cumpărături? Și vei verifica lâna să vezi dacă e într-adevăr oaie.

Apropo, va fi dificil în viitorul apropiat să verificăm cine e Mașină și cine nu. Că lână vom purta toți. :))

Deci dacă Soarele te-a scos azi din casă și din telefon, amintește-ți că Soarele te-a scos și din peșteră și din pivniță, atunci când bombardierele umpleau cerul. Soarele te va salva de Mașină. Pentru că-ți va aminti mereu că ești om. Că poți să iei propriile tale decizii. Că atunci când ai mers spre Soare, nu ți-a mai păsat de ce face mioara de lângă tine. Ai mers spre Soare, pentru că ai o legătură directă cu el. Și un drum. Spre cunoaștere, spre evoluție, un drum mereu în sus. Unde nu mai ești într-o turmă de mioare. Ci într-o junglă cu iepuri, cimpanzei, lei și fragede gazele. Iar mai apoi ești într-o lume cu făpturi albe care zâmbesc mereu și-ți arată un  drum alb. Iar, mai apoi….ok, dacă ajungi acolo, anunță-mă și pe mine cum e, că nu știu. Oricum, dacă ai mers cu mine până aici sigur ți s-a făcut greață de turmă, de gustul de lână din gură și îți dorești să folosești din aripile pe care până acum le-ai ascuns sau poate sunt timide, pentru că tocmai le crește puf. Deschide-le. Să vedem albatroși cum se ridică deasupra turmei de mioare.

 

Cu drag, Horea

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *