Manifest pentru onoare universitară

Am ales să nu tac. Puteam să tac, dar nu vreau. Tăcerea înseamnă consimțire. Am citit cu stupoare cum un profesor universitar a afirmat că nu trebuie să pună neapărat ghilimele sau că nu trebuie specificată sursa în text, la finalul citării, deși ‘’mulți dintre cercetătorii noștri așa o fac’’. (!!!!????)

Corect, unii o fac, unii nu. Nu e problemă, fiecare face cât poate sau cât știe. Iată citatul: “Deşi astăzi cei mai mulţi dintre cercetătorii noştri aşa o fac, dar legea nu o prevede. Nici eu nu am învăţat în facultate să fac citarea în acest mod. Mult timp am făcut şi eu acest lucru, cu citarea la final. Era important să citezi, dar nu să o faci chiar imediat lângă text şi de aici apar foarte multe probleme de interpretare. Poate că ar trebui să prevadă în viitor nişte norme clare de aplicare a redactării. Fiecare editură şi universitate are aceste norme în momentul de faţă. Nu trebuie să legiferăm la nivel naţional. Ar trebui ca fiecare jurnal, editură să îşi respecte regulile proprii” (Valentin Popa)

Aș vrea să spun clar:

  1. Un profesor care fură, nu există. Nu este profesor. Un profesor care publică o carte scrisă de alții, ar trebui să stea în bancă.
  2. Un profesor care fură și-ar găsi loc în bancă numai cu multă îngăduință. El nu este egalul studentului, care a venit la facultate ca să învețe. Profesorul care fură a venit la facultate pentru alte scopuri. Nu poate sau nu știe să învețe, situație în care te întrebi dacă merită chiar și respectivul loc în bancă. E un loc onorant, al unui om care vrea să învețe, să evolueze. Se încadrează profesorul care fură în această categorie?
  3. Atunci, mai bine IA și Google Dacă nu este în stare să producă și să scrie propria idee, dacă nu este în stare să gândească, atunci cum îi va învâța pe alții ? Le va spune ce au zis cei de la care a furat ? Atunci nu mai este nevoie de el. Există Google. Care citează. 
  4. Un om care-și însusește cunoștințele altuia și le prezintă sub propria sa semnătură este un hoț. Un hoț de drept comun. Profesorul este un model. Un profesor care fură și este menținut în funcție este un model de hoție. Și atunci ne mirăm de ce se fură la nivel generalizat?
  5. Un profesor care fură ar trebui să crape de rușine în fiecare dimineață când se uită în oglindă. La fiecare curs în care se uită în ochii studenților. De fiecare data când I se spune “domnule profesor” ar trebui să-I tremure mâna și să spună: nu mă mai numiți, vă rog, domn și nu mă mai numiți, vă rog, profesor. De ce mă numiți profesor? Ce este un profesor? Un om care crede în misiunea sa. Aceea de a învăța. De a învăța el, în primul rând, ca să poată învăța, mai departe, studenții săi. Să fie mereu la granița domeniului său, cu un pas în viitor, să gândească mereu noi Teorii, urmare a propriilor sale cercetări, ca să ducă studenții mai departe, să le arate noi porți, să le dea cheia spre noi universuri. Dacă el nu pune ghilimele și, covârșit de complexitatea propriului său domeniu, copiază de la alții, nu mai deschide noi porți, ci le vopsește pe cele vechi și, în loc să trimită oamenii spre noi universuri, îi aruncă pe drumuri prăfuite, în paragină, care de cele mai multe ori se termină într-un beci. 

Acest tip de atitudine ar trebui să determine un profesor să crape de rușine. Și să-și dea demisia, pentru a se ocupa de o altă meserie. Accesibilă. Nu este ușor să fii profesor. E adevărat că salariile sunt mici și asta nu a încurajat neapărat cei mai buni oameni din domeniu să aleagă acest drum. Dar a fi profesor are legătură cu pasiunea, cu dorința, cu satisfacția de a învăța oameni, de a le transmite cu bucuria cunoașterii, de a-i pune pe drumul cel bun.  Ce poate egala bucuria cunoașterii ? Banul ? Cel care ar da acest răspuns ar trebui să-și dea demisia din postul de profesor și să facă altă meserie. Meseria de profesor înseamnă a avea grijă. A-ți păsa de celălalt. A-l îmbogăți spiritual. Dacă fugi după bani, atunci împarte bani la cursuri studenților, că asta e scopul tău. Pentru asta ai scris cărți cu copy/paste, ca să avansezi repede în rang, să ajungi rapid într-o poziție care-ți asigură bani. Cât de repede ai urcat, cât de temeinice au fost treptele, se vede acum. Când, din fruntea instituției, îți flutură precaritatea. Când din viteza cu care semnezi liste de susținere ți se văd interesele. De învățare, sunt interese de învățare, semnezi liste pentru binele studenților ? Care înseamnă bani ? Atunci în loc de note, să dăm Mercedesuri.

Știți ce este grav? Că prin numirea în funcții de conducere a unor oameni cu carențe (în orice domeniu) se stabilesc niște standarde. Conducătorii ar trebui să fie modelele noastre. Dar dacă oamenii văd că poți să conduci învățământul românesc fără să știi limba română, că poți să furi și să ajungi în Parlament, că ai fost ofițer acoperit în presă, te-ai deconspirat și ai ajuns tot în Parlament, aceste standarde devin ale societății. Ce rost mai are să învăț limba română? Nici ministrul ÎNVĂȚĂMÂNTULUI nu o știe. Ce rost are să fiu corect? Dacă fur, ajung în Parlament. Ce rost are să fiu politicos și civilizat? Nesimțiții sunt cei care ne conduc. Ce contează în viață? Banul! Cum îl obțin? Cum pot! Și asta devine România. Sub influența NEMILOASĂ a conducătorilor noștri.

De aceea am scris acest Manifest. Un Manifest pentru onoare. Societățile, oriunde pe mapamond au trecut prin momente grele. Momente de răscruce. În care au decăzut, au devenit inumane și-au omorât copiii, au făcut fapte abominabile… În toate acele momente, AU FOST OAMENI CARE AU RĂMAS ÎN PICIOARE. Au rămas în picioare în fața propriei lor conștiințe, chiar dacă printre ei se târau oameni în genunchi, trădau, mințeau etc. Nu au cedat standardelor turmei. Pentru că nu au fost niciodată oi. Astfel de oameni trebuie să fim noi, toți cei care am învățat să gândim, să iubim ce e frumos, bun și mai ales, corect. Să rămânem în picioare, chiar dacă vremurile sunt vitrege, chiar dacă vedem oameni apreciați pe baza valorilor despre care noi știm că, de fapt, nu au nicio valoare. S-a mai întâmplat asta în istorie. Trebuie să rămânem în picioare, să ne păstrăm statura și conștiința de intelectuali, să ne urmăm misiunea, chiar dacă vom sărăci, vom fi batjocoriți, priviți de sus, pentru fapte ale semenilor sau pentru că mergem pe jos, cocoșați. Mergem pe jos, cocoșați, de parcă ducem cerul în spinare și uneori îl ducem, dar mergem în picioare. Noi, cei care scriem propriile noastre cărți, cei care facem mereu cercetări, pentru a preda lucruri noi și interesante, originale, care ne aparțin, noi, cei care credem în pasiunea, cinstea și onoarea profesiei, nu în bani, pentru că ne extragem bucuria din cea mai neprețuită sursă: cunoașterea transmisă celuilalt, limpede și hrănitoare ca apa vie. De mână cu voi, cei care sunteți corecți, chiar dacă nu vă obligă nimeni, care vă păstrați conștiința într-o perioadă în care conștiința nu mai are valoare, voi cei care încercați în fiecare zi să deveniți mai buni în tot ceea ce faceți și nu uitați să deveniți mai buni sufletește, cei care nu ați uitat să citiți, într-o vreme în care ne conduc cei care nu mai citesc. Voi cei care prin inteligența și viziunea voastră duceți societatea mai departe, ca să avem și noi profesorii un birou și o lampă unde să citim până ne mângâie zorii. Dragii mei. Vremurile acestea nu vor dura. Pentru că cei pe care îi vedem acum gălăgioși, fericiți și agramați sunt puțini. Noi, eu, voi, suntem mulți, cei care nu vorbim. Cei care mergem în picioare și îndurăm. Iar societatea este despre noi. Noi o reprezentăm. Vremurile acestea nu vor dura. Praful se va duce, praf și pulbere, purtat de vânt. Ce e frumos, drept și valoros va rămâne. Și vom reconstrui lumea oricât de mult praf s-ar așterne în jur. Iar noi, profesorii cocoșați, dar cu privirea luminoasă, vom fi mereu aici pentru a sădi dragostea de învățare. Pentru ca voi să construiți în jurul Panteonului renăscut din praf, că nu a plecat fruntea, un oraș minunat, unde soarele răsare mereu. De drag, nu pentru că-l plătești.

 

Lector universitar doctor și Cercetător, Horea Mihai Bădău

Prezent întrucât Cred

 

One Reply to “Manifest pentru onoare universitară”

  1. 1.Daca un profesor care fura, nu are ca cauta la catedra- asa este normal- :
    de ce un politician care fura (a fost condamnat, este cercetat sau, DINTR-O GRAVA FRACTURA DE LOGICA, i s-a “interzis” justitiei sa-si faca treba – este INCREDIBIL cum complicii unui astfel de individ, VOTEAZA IN parlament, IMPOTRIVA RIDICARII IMUNITATII – Doamne in ce tara bananiera traim : parlamentul se substituie procuraturii si judecatorilor – CU CE DREPT ?) conduce un partid, sta in parlamentul tarii-al 3-lea om in stat-, propune/
    voteaza LEGILE tarii, cheltuie banii cetatenilor (asta daca nu-i fura), este membrii al guvernului, stalceste IMPARDONABIL LIMBA ROMANA, are sincope majore in gandire si vorbire, ranjeste tamp la reporteri (unii chiar o merita …-imi cer scuze, dar asa este – vezi reportaje sau incercari de interviuri, cu intrebari de-a dreptul scrantite …), are averi ce cu greu pot fi sustinute de veniturile de pana la a ajunge in “fonctie” (de ce oare nu se aplica legislatia dein tarile nordice – daca un singur euro este ilegal obtinut, se confisca TOATA averea, fiind considerata obtinuta ilicit iar ulterior se verifica ultimii 10 ani :raport venituri/cheltuieli si taxe si impozite platite-in cuantumul fiecarui an in parte si orice suma care nu poate fi justificata sau pt.care nu s-a platit impozit, se confisca -fara alte demersuri, cu avocati, procurori, judecatori corecti sau nu … iar sumele dovedite corecte, se restituie celui anchetat … s-ar elimina toate suspiciunile … – dar ar fi un mare urlet in tara …), gestioneaza afaceri care “put” a ilicit – nu-ti trebuie vreo scoala de “miros” sau speciala s-o descoperi …-, iar cand sunt “dovediti” fie sunt lasati in libertate pt.ca nu constituie un pericol public, fie fug in tari cu legislatie laxa sau cu care Romania nu are tratate bialterale de expulzare …
    Dreptatea este de partea dvs….
    Cum aveti de gand sa procedati in fata acestor impostori ? Va dati demisia, cum a facut-o rectorul Universitatii ? – gestul dvs. va fi catalogat de lasitate, de fuga de pe campul de lupta, daca nu va fi urmat de TOTI rectorii Universitatilor din tara si a profesorilro universitatari sau lectorilor universitari … altfel “sistemul ticalos” va aduce argumente labile, de genul : “astia nu mai vor, lasa sa vina tineretul la catedra, ca ei sunt viitorul” sau veti fi inlocuiti cu nulitati de teapa celor care ne conduc si ei se vor fi achitat de indatoriri … vor gandi ca au salvat invatamantul si cultura tarii … – nu conteaza calitatea … Dar daca s-ar crea un val de revolta generalizata impotriva impostorilor, a analfabetilor, a incultilor, a hotilor, a mincinosilor, a hulpavilor … abia atunci, poate, s-ar schimba ceva … pana atunci … dreptatea va apartine si … atat … se vor gasi “doritori” de bani (poate unii fortati de nevoile personale si familiale) care va vor inlocui … si atunci …
    pacat de tara asta frumoasa si bogata …
    m-am intrebat intotdeauna ce-ar fi in stare japonezii sa faca, daca ar avea bogatiile tarii noastre sau chinezii sau nemtii … ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *