Decriptaj: despre Iohannis, Dragnea și #rezist

Timp de 4 ani, intre 2000 si 2004 am realizat la Radio France Internationale Romania o emisiune zilnica (talk-show) unde decriptam, impreuna cu invitatii, modalitatile prin care ne manipuleaza presa si nu numai in fiecare saptamana. Voi relua seria Decriptaj prin articole pe blog in care voi decripta diversele modalitati prin care politicienii si jurnalistii incearca sa ne manipuleze.

În această seară, Decriptaj 1:

Observ în spațiul public o mare frământare generată de faptul că Iohannis a  acceptat premierul propus de PSD. Mulți oameni sunt dezamăgiți de gestul președintelui, nu știu ce să mai creadă, nu mai știu ce sau cine este BINELE sau  cine/ce este RĂUL. Un prim răspuns foarte simplu este: Binele și Răul în politică nu există. Am scris despre acest subiect aici. Sunt categorii fluctuante, nimeni nu este Bun pentru totdeauna și nimeni nu este Rău până la moarte. Binele trece în Rău și invers. Nu sunt categorii statice. Ce contribuie la această circulație? Banii.

Ceea ce vedem în spațiul public este teatralizare. Gândiți-vă mereu că ceea ce vedem sunt declarații publice. Date presei. Noi nu vedem ce se întâmplă la 2 Cocoși sau la alte restaurante, unde oamenii mănâncă și beau până dimineața ca să bată palma sau la vile de pe malul lacului Snagov sau de pe malul mării. Noi vedem declarațiile publice. Și pe baza lor emitem judecăți de valoare.

Și-acum am să vă dau un mic exemplu: nu cu multă vreme în urmă, exista un ziarist, președintele Clubului Român de Presă, un om neîntinat, pe care nu-l puteai bănui de nimic: Dumitru Tinu, directorul ziarului Adevărul. Un ziarist imaculat. Și mai exista un om, Gigi Becali care, într-o emisiune tv, a spus, înainte ca moderatorul să-l întrerupă, că i-a dat lui Dumitru Tinu o sumă mare de dolari într-o pungă de 1 leu (:)) ca să-și facă vilă. I-a mai dat și acțiuni la Marriot. Și tot Becali a povestit cum se pregăteau politicienii și jurnaliștii de talk-show: cum hotărau dinainte ce să spună, cum să se certe etc. Cum pregăteau reprezentația de teatru. Nimeni nu l-a crezut atunci, pe acest individ, Gigi Becali. Cum, Dumitru Tinu?? Președintele Clubului Român de Presă? Apoi…. Dumitru Tinu a murit. Și după ce a murit s-a aflat că avea două familii paralele, una în acte și alta cu amanta, cu care avea un copil: Andrei Iucinu. Nu s-ar fi aflat nimic dacă respectivul copil, devenit adult, nu ar fi declanșat acțiune în instanță pentru dobândirea unei părți din moștenirea rămasă după moartea tatălui său. Așa s-a aflat că Dumitru Tinu avea vilă cumpărată exact cu suma de care spunea Becali și că mai avea, de asemenea, acțiuni la Marriot, tot așa cum spusese omul pe care nu-l crezuse nimeni. Iar Dumitru Tinu a murit în mașina sa Volvo pe un drum pustiu în timp ce mergea cu 40 de kilometri la oră. Lucru care se întâmplă frecvent în mașinile Volvo, bineînțeles.

Ceea ce vedem în spațiul public este teatralizare. Politicieniii sunt legați de cu totul alte interese, care nu țin de doctrine, ci de ceva mult mai simplu: bani. Sunt legați între ei de bani. Nu contează că sunt de la PSD sau de la PNL, ei sunt membri în AGA. Acolo se fac afacerile. Cumpără și vând împreună. Acolo bat palma. Apoi apar la televizor și se ceartă. Așa cum i-au sfătuit jurnaliștii. Pentru că mulți jurnaliști, fie că au contracte de consultanță de PR sau nu, consiliază politicienii. Mulți dintre jurnaliștii cu nume mari consiliau, pe vremea când făceam emisiuni la RFI România, politicieni. Adică un mare politician, înainte de a lua o mare decizie, suna un mare jurnalist. Sau îl invita la el. Și îl întreba: e bine să fac așa? Cum să fac? Și marele jurnalist spunea: DA, NU. Apoi, susținea la tv sau combătea deciziile politicianului. În funcție de decizia care se luase ca urmare a sfaturilor sale. Practica continuă și acum. Jurnaliștii au firme de PR, prin care consiliază politicienii și apoi servesc la fileu ceea ce au consiliat. Citiți aici o mică parte a aisbergului.  De ce are legătura acest paragraf cu cel anterior? Pentru că la acea apariție publică, Becali, un cioban îmbogățit în timp record și neobișnuit cu viața publică, și-a dat drumul la gură povestind cum se pregătesc talk-show-urile. Și a plătit mai târziu. Iar Dumitru Tinu mai devreme.

Paragraful cinci: în România politicienii fac politică pentru a se îmbogăți. În alte țări nu este așa. Există cazuri, dar sunt rare. Nu există mentalitatea de a intra în politică pentru a te îmbogăți. În România există. Oamenii care intră pe liste plătesc pentru locurile respective, apoi fac tot ce pot ca să scoată învestiția înmiit. Deci intră în politică pentru bani. În mod onest nu-i pot câștiga. Ca urmare, fac afaceri murdare. Între ei. Stânga cu Dreapta. Sus și Jos. Cea mai bună sursă de venit este statul, iar acesta este scopul pentru care politicienii doresc Puterea: ca să intermedieze afaceri cu statul. Nimeni nu stă deoparte. Acum lumea se miră că Iohannis a admis premierul propus de PSD. După ce, la început, a respins primul premier propus de PSD. Asta era la început. Apoi oamenii doresc să trăiască. Eu mănânc la cantina facultății și mai gătesc acasă, dar nu toți fac asta. Unii ar muri dacă ar trebui să facă asta, pentru că s-au obișnuit să trăiască altfel. Cum trăiesc ei altfel? Greu de știut, pentru că noi vedem doar teatralizarea, doar teatrul. Dar să aruncăm o privire în culise: pe vremea când eram editor la Realitatea TV (vremea lui Prigoană și a lui Cristoiu), am prins alegeri locale. Iar lucrurile stăteau așa: noi, editorii, făceam jurnalele de știri. Și trebuia să avem informații din timp pentru jurnalele respective. La ora 21, în zi de alegeri, se prezentau exit-poll-urile. Adică se anunțau câștigătorii. Dar trebuia să știi cu ceva timp înainte de ora 21 cine sunt, ca să pregătești jurnalul: să faci files-urile, adică să cauți în arhivă informații despre ei, cine sunt, ce au făcut, să le faci un fel de portret. Ca urmare, în redacție, în timpul zilei, după prânz, venea un personaj. Era mereu tras la față, cu cearcăne, cu ochii înfundați în orbite. O persoană de sex feminin care nu prea dormea, adică nu dormea deloc. De sex feminin. Inspira atâta energie negativă, încât ne feream din calea ei. Ne lua lumina. Punea pe masa redacției un plic. Era o convocare pentru editorul-coordonator. Care pleca, nu l-am întrebat niciodată unde și revenea cu numele căștigătorilor la alegeri. Ziua, în amiaza mare, după prănz. Iar editorul care avea în sarcină jurnalul de ora 21 lua numele respective și se apuca să pregătească jurnalul. În acest timp, lumea continua să voteze. Pentru ce?

Citiți și paragraful 6: tot pe vremea când eram editor la Realitatea TV, am prins și alegerile prezidențiale. Candidați Adrian Năstase și Traian Băsescu. Seara la ora 21, la exit-poll, Antena 1 l-a anunțat câștigâtor pe Adrian Năstase (așa cum anunțase și la noi în redacție în cursul zilei personajul cu cearcăne). L-a anunțat câștigător cu 51, 49 la sută din voturi (cifre aproximative). Deci Năstase câștigase. Apoi a intrat TVR cu exit-poll-ul și a spus: Năstase 50% – Băsescu 50%. Acest subiect l-am tratat la emisiunea Decriptaj de la RFI, cu directori de la institutele de sondare a opiniei publice. Este practic imposibil să ai rezultatele unui sondaj 50%-50%.  Curat, perfect, fără virgulă. A fost doar un semnal. Dupa 15 minute, Antena 1 a revenit cu următorul anunț: ne pare rău, cifrele sondajului sunt greșite, rezultatul este 50%-50%!!! Aceleași cifre! Personajul cu cearcăne și-a pus cercănele pe bigudiuri și a strigat: a câștigat Băsescu! Schimbați tot! Editorul de ora 21 a schimbat disperat jurnalul cu files-urile cu Năstase și a pus Băsescu. Oamenii au ieșit în Piața Universității ca să sărbătorească rezultatele votului. Ale votului?

Paragraful 7: Mizele sunt mari, sunt imense. Ele nu se joacă neglijent, decât rareori și, mai ales, sunt greu accesibile, chiar dacă nouă ni se pare că le vedem. Ni se pare. Lumea în care trăim noi este una a imaginarului compus din ce scriu jurnaliștii, influențatorii, din declarațiile politicienilor. Lumea adevărată este alta. Una în care cam toți cei care fac politică sunt mânjiți, pentru că acesta este scopul pentru care au făcut politică, pentru bani, iar dacă vă amințiți primele paragrafe, banii în politică nu se fac din salarii. Deci sunt cam toți mânjiți, fac afaceri împreună, dacă la început nu se prea cunoșteau, acum se cunosc foarte bine, deci sunt mult mai maleabili, pentru că mizele sunt mult mai mari. Decât presiunea străzii, decât ce vor oamenii. Decât ce știm noi. În Romănia politica nu se face pentru oameni.

Paragraful 8. Iar dacă vedeți Binele că dă mâna cu Răul, să știți clar că Binele și Răul nu sunt categorii distincte. Se schimbă între ele. Banul circulă. Tentațiile, lăcomia și greșelile fac oamenii maleabili. Numai când vom avea politicieni care nu fură, vom putea crede in Bine.

Paragraful 9: Schimbarea este în noi. Cel care ajunge la Putere este expresia taximetristului care te fură, a vecinului care dă șpagă, a omului care și-ar vinde sufletul pentru 1000-2000 de euro. Sau pentru 5 lei. Și-ar vinde sufletul pentru 5 lei, pentru că se gândește că nu-l prinde nimeni, El e cel mai periculos. Cel care fură pentru că se gândește că nu-l prinde nimeni. El, acest individ, este reprezentat de politicieni. Ei sunt expresia lui. O spune un om care stă în chirie după 19 ani vechime în învâțământul universitar. Pe mine nu mă reprezintă nimeni. Dar aș vrea să mă reprezinte cineva. Și știu că sunt mulți ca mine.

În primul rând voi, dragii mei cititori 🙂

Voi, cei pentru care scriu. Indiferent de riscurile la care te expui atunci când spui adevărul în România.

 

 

 

6 Replies to “Decriptaj: despre Iohannis, Dragnea și #rezist”

  1. Mie mi se pare periculos articolul: fiindcă pînă la urmă întărește ideea aceea nocivă că “toți” sunt o apă și-un pămînt, ca urmare ” de ce să mă mai implic”, ” de ce să mai votez” ș.a.m.d. care ne-a adus unde suntem acum. Mersi, că foamea de bani e mobilul politicii în Ro ( și nu numai) o știu și pisicile mele. Și pe urmă vin unii care ar vrea să schimbe lucrurile, să arate că se poate și altfel, și nu li se dă nicio șansă fiindcă din start li se pune pe frunte eticheta asta, ” că lasă că știm noi, numai banii vreți”.

    1. Stimata doamna, intrucat observ ca nu ati inteles mesajul articolului meu, imi permit sa revin cu cateva precizari: demersul meu este unul de schimbare a mentalitatilor, nu de pastrare a lor. Decriptarea si intelegerea mecanismelor REALE de functionare ale societatii este un prim pas, necesar, pentru schimbarea lor. Va invit sa recititi textul, pentru a-i intelege toate semnificatiile. Eu imi patrez optimismul si cred in schimbare. Daca ea incepe cu noi. Daca dumneavoastra catalogati un articol ca fiind periculos (dorit sa-l sterg?), veti fi reprezentata de politicieni care incearca sa controleze mass-media si implicit mesajele din spatiul public. Daca considerati periculoasa libertatea de exprimare, politicienii care va reprezinta vor considera la fel. Si vor incerca sa cosmetizeze realitatea, sa o ascunda, sa ne minta, sa ne pacaleasca, pentru a ne spune numai lucruri non-periculoase in timp ce performeaza actiuni periculoase :). Demersul meu este pentru sinceritate si adevar, cu orice risc, pentru asanare si schimbare. Intrucat cred ca atunci cand noi, cetatenii, vom fi curajosi, sinceri, corecti si buni, vom fi reprezentati de politicieni curajosi, sinceri, corecti si buni. Schimbarea incepe cu noi, iar cunoasterea adevarului este un prim pas. Demersul meu este orientat in acest sens. Cu drag pentru cititorii blogului meu, la care tin foarte mult, cu drag pentru toti cei care cred in bine. Cu drag si pentru dumneavoastra. Inchei cu un citat din finalul articolului meu, care v-a scapat cu siguranta, atunci cand ati scris ca nu le acordam sanse celor care vor sa faca bine: “Pe mine nu mă reprezintă nimeni. Dar aș vrea să mă reprezinte cineva. Și știu că sunt mulți ca mine.” Sper si cred ca va fi bine.

  2. Eu cred ca problema se afla in posibilitatile de criptare si decriptare ale limbii.(posibilitatra de a face albul negru ,si invers)

  3. Wow! Super interesant articolul! Chiar admir curajul dumneavoastra! Abia astept sa-l citesc familiei! Oare nu putem, cu ajutorul Facebookului, de exemplu, sa gasim politicieni care sa ne reprezinte? Sau cand ajung acolo tentatia e mare si ajung la fel?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *