Despre lucrurile care trebuie rezolvate

Trebuie să rezolv cutare lucru, nu am rezolvat cutare lucru. Nu ați auzit aceste cuvinte? Tendința oamenilor de a rezolva mereu situații, de a atinge sau de a merge mereu spre perfecțiune, spre starea de echilibru a lucrurilor.

Problema este așa: starea de echilibru, de perfecțiune a lucrurilor nu există. Dar încercarea de a aduce lucrurile/situațiile în ordine este una dintre principalele cauze ale multor manifestări psihice patologice, printre care depresia.

Ce e de făcut? Acceptarea incertitudinii, ca normalitate în viața. Acceptarea faptului că lucrurile nu sunt într-un echilibru perfect, într-o variantă/formă perfectă, înseamnă de fapt normalitatea în viața.

Încercarea perpetuă de a pune lucrurile în ordine, de a pune, de fapt, universul în forma sa “normală”, care este perfecțiunea, va fi o sursă, tot perpetuă, de frustrări, dezamăgiri, eșecuri. Pentru că forma normală a universului, a lumii în care trăim, nu este perfecțiunea. Acceptarea acestui fapt reduce frustrările, dezamăgirile, eșecurile, pentru că ele sunt raportate mereu la o situație perfectă.

Acum ninge în Sahara, iar la noi sunt 15 grade E normal? Nu e normal, dar cum ar trebui să fie lucrurile în mod normal? Să ningă mereu de Crăciun, să avem zăpadă luna ianuarie, dar să nu fie totuși prea frig, să fie cât mai mult soare (deși dacă e mult soare nu mai ninge) și pe urmă, din februarie, să vină primăvara accelerat, cu ghiocei de 1 martie etc. Deci asta ar fi normalitatea. Și dacă nu se întâmplă, este ceva în neregulă: de ce nu respectă universul starea de normalitate? Apar frustrări etc etc. Dar dacă normalitatea ar fi exact starea de anormalitate? Așa a normal, ca lucrurile să se întâmple mereu un pic anormal. Deci da, după ploaie vine soare, dar poate vine odată multă multă ploaie și puțin-puțin soare, nu e nimic anormal, se mai întâmplă, o să fac și o gripă să simt că exist, asta e normalitatea!!!! O să mă cert cu cineva, o să mă împac. Sau nu o să mă mai împac, iar normalitatea nu înseamnă să te împaci mereu după ce te cerți….Viața este o continuă aparentă dezordine, o continuă aparentă sfâșiere, rupere, spargere a “normalității”.

Ce putem face noi? Să punem mereu o bucată de bine. Care să încline balanța spre mai mult soare și mai puțini nori. Uneori binele va rodi și va înmuguri, alteori binele va fi îngropat și uitat. E normal 🙂 În realitate, viața nu este o continuă sfâșiere, rupere, spargere a normalității. Normalitatea este ca lucrurile să se întâmple într-un fel care nu pare mereu normal 🙂

Deci acceptarea incertitudinii ca stare de normalitate, a dezordinii văzută ca succesiune de evenimente imprevizibile, de preeminență a unor lucruri care par negative etc, asigură sănătate mintală. Iar lucrurile rele dispar. Pentru că ele au părut rele prin raportarea lor la ceva perfect. Care nu există…

Nu printre noi, oamenii 🙂

Deci tot ce se întămplă e bine. Așa e viața. O simți, asta înseamnă că o trăiești, că ești viu și asta e cel mai important.

Demult, am avut un plafar (parte a multor lucruri pe care le-am făcut în viațâ). La plafar veneau multe persoane în vârstă. Și spuneau:

  • ”când eram tânăr, mi-aș fi dorit să dorm cât mai mult, să mă trezesc cât mai târziu, dar nu aveam timp. Acum am timp, dar nu mai pot să mă trezesc târziu (multe persoane în vârstă se trezesc foarte dimineață, pentru că nu pot să doarmă mai mult)
  • când eram tânăr, mă gândeam că dacă trăiesc până la 80 de ani e suficient, mi-am trăit destul viața. Acum la 80 de ani trag de fiecare zi, mai vreau să mă trezesc încă o dimineață, să mai văd un răsărit, să mai prind o primăvară…”

Dragii mei, vă întrebați de ce am scris acest articol? Pentru că în viațâ este foarte importantă acceptarea. Să te accepți așa cum ești, să-i accepți pe ceilalți așa cum sunt, să nu te superi. întristezi, că lucrurile nu merg “așa cum trebuie”. Așa cum trebuie nu există. Bucură-te că lucrurile merg.

Fiecare răsărit nu este garantat. Nu vine în fiecare zi de la sine, așa cum nici mâncarea nu se pune singură în fiecare zi pe masă, parcurgi un drum lung de la un răsărit la altul, cu multe respirații, spaime și bucurii, iar faptul că ai ajuns la un nou răsărit este un dar de care trebuie să te bucuri. Bucură-te de ceea ce primești. Universul nu e în ordine. Nu în ordinea pe care o înțelegem noi. Iar tot ce putem să facem este să punem câte un răsărit, câte o cărămidă de bine. Ca să vadă și alții răsăritul, pentru ca în lumea asta instabilă, dezordonată și impulsivă, procentul de bine să crească. Să fie mai puține șocuri și mai multe bucurii. Și când vin șocuri, să le primim tot cu bucurie. Ați văzut? A nins în Sahara și la noi sunt 15 grade….Dar ce frumoase sunt dunele pline de zăpadă….

Sursa foto: Bejaia.info

Frumusețea nu stă în perfecțiune. Ci în imperfecțiunea minunată a fiecăruia dintre noi noi, oamenii aceștia care populăm și construim universul. Imperfect, pentru că e construit de noi.  Frumos, minunat pentru că e construit de noi.

 

6 Replies to “Despre lucrurile care trebuie rezolvate”

  1. Super tare articolul, mi-a placut enorm pentru ca am rezonat cu fiecare fraza. A te accepta pe tine fix asa cum esti/ai devenit, ai accepta pe ceilalti ca fiind o mare diversitatea si, a accepta lumea/realitatea in care traim in toate manifestarile ei rele sau bune, e marca intelepciunii. A recunoaste ca toate-s bune exact asa cum si cand se intampla, e lucru mare. Mai simplu e sa te revolti, sa critici, sa judeci, sa te intristezi, sa fii nemultumit, sa te agiti… dar, “in zadar se tulbura tot pamanteanul…”. Doar acceptarea, asociata cu detasarea uneori, aduc pacea, linistea si bucuria de a trai. Acceptarea, ca si alte stari, se poate educa si, deci, dobandi. Asta-i o veste buna. 🙂 Va doresc ca in Noul An sa acceptati viata in toata plinatatea ei si, s-o transformati intr-o perpetua sarbatoare! Bucurie!

    1. @Lilette: asa este, sunt 100% de acord cu tot ce ati scris. Va multumesc pentru comentariu si pentru urari. Un An 2018 minunat! 🙂

  2. Cu fiecare articol pe care il scrieti simt ca sunt un om mai bun si da…vreau sa fiu un om mai bun.Pentru asta si pentru faptul ca v-am “intalnit” va multumesc!

    1. Cred ca este cel mai frumos comentariu pe care l-am primit vreodata. Pentru aceasta scriu, pentru aceasta daruiesc in fiecare articol tot ce e mai bun. Va multumesc din suflet pentru comentariu. Acesta este motivul pentru care scriu. Va multumesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *