Cine e de vină pentru moartea femeii de la metrou

Noi suntem de vină. De ce?

  1. Pentru că ducem o existență individualistă, de tip capitalist sălbatic al anilor ’60, în care suntem preocupați cu obstinație numai de reușita proprie, de binele propriu. Ce se întâmplă cu celălalt nu ne interesează, fiecare cu treaba lui, fiecare cu drumul lui, dacă celălalt se dă din drum, cu atât mai bine, am eu mai mult spațiu. Dacă celălalt are probleme, să și le rezolve singur. “Ne naștem și murim singuri” – înspăimântătoarele cuvinte care dictează viața în România anului 2017. Nimeni nu a sărit în ajutorul femeii agresate în primele momente, nici în primul caz, nici în al doilea. Fiecare își vede de treaba/viața lui.
  2. Pentru că hrănim societatea în continuu cu agresivitate – luptele pe care le ducem, le ducem agresiv, dorințele le manifestăm agresiv, frustrările la fel, manifestarea urii în spațiul public a devenit o normă acceptată. Am scris despre asta aici si aici. Toată agresivitatea cu care hrănim societatea se răsfrânge în primul rând asupra celor vulnerabili, iar aceștia sunt oamenii cu probleme psihice. Bătrânelul care vorbea urât în Piața Victoriei era labil psihic, la fel și individul care l-a lovit. Ce să mai spunem de femeia de la metrou? Comportamentele lor sunt produsul nostru, al celor care revarsă ură în spațiul public, în rețelele sociale, la televizor. Eu sunt un om sănătos – tocmai am trecut consultul psihologic anual obligatoriu pentru profesori 🙂 – și tot am resimțit avalanșa de postări pline de agresivitate de pe Facebook. Ce să mai zici de un om cu probleme psihice? Și care sunt efectele asupra lui? Răspunsul l-am văzut zilele acestea.
  3. Ne-am pierdut credința. Rețelele sociale sunt pline de bancuri la adresa preoților, de atacuri, de răutăți, de sarcam și bășcălie la adresa religiei. Într-o țară fără credință degeaba pui parapet la metrou. Parapetul cel mai bun este credința în Dumnezeu. Am putea să-l punem nu numai la metrou, ci în fiecare clipă a vieții noastre.
  4. Eu predau și într-un alt spațiu cultural. Ghidat de cuvintele Libertate-Fraternitate-Egalitate. Poate ar trebui să ne gândim. Să fim fraterni. Să punem garduri la metrou, dar oare familia fetei are bani să o îngroape? Oare are nevoie de ajutor? Femeia ucigașă, dacă într-adevăr suferă de o boală psihică are și ea nevoie de ajutor. E posibil oare să gândim fratern? Sau să declanșăm un nou val de ură care, ce credeți? Va aduce alte evenimente de acest gen.

8 Replies to “Cine e de vină pentru moartea femeii de la metrou”

  1. La punctul 3 nu-s de acord cu tine.
    Credința n-am pierdut-o. Am pierdut increderea in preoti si in institutia bisericii.
    Iar asta s-a intamolat din cauza lor, a preotilor, care alearga si ei pentru a-si satisface necesitatile enumerate de tine la punctul 1.
    Din pacate, indiferent de contextul social in care ne-am afla chiar ne nastem si murim SINGURI.

    1. @Andrei Chircu: nu cred ca ar trebui sa blamam o categorie profesionala in ansamblu. Ca peste tot sunt oameni si oameni. Nu sunt toti la fel. Exista preoti cu Har, cunosc eu cativa, pot sa dau exemple.

      Nu ne nastem singuri. Alaturi de noi este mama. Nici nu murim singuri. Daca spuneti ca n-ati pierdut credinta, intelegeti la ce ma refer

  2. Problema cu credinta, enuntata la punctul 3, e alta. Problema este ca ea nu a fost inlocuita cu nimic.

    Sunt ateu, agnostic, am propriul meu Dumnezeu (un pic din fiecare), deci nu voi apara nicicum religia si mai ales tagma preotilor. Sunt si preoti faini, nu pot nega asta.

    Problema este, de fapt, ca acea credinta nu a fost inlocuita cu nimic. Comunistii vrusesera sa construiasca omul nou, care trebuia sa fie ateu, dar credinta lui era inlocuita cu altele. Spirit civic, dragoste fata de tara (si de partid, cum ziceau ei) … Pocaitii isi zic intre ei FRATE, iar comunistii te obligau sa spui TOVARASE. Era ceva, mai bun decat nimic.

    A venit o noua generatie, care refuza ambele concepte: atat cel de religie, cat si ideile prafuite de DRAGOSTE DE TARA/DE SEMENI. Aia e problema, de fapt!

    Caci societati fara credinta mai exista. Si o duc destul de bine. Problema e cu ce ai inlocuit, tu ca individ, familia ta, societatea, ideea de religie. Ca daca ramane vid unde trebuia sa fie ea iese haos.

  3. “Ne-am pierdut credința. Rețelele sociale sunt pline de bancuri la adresa preoților, de atacuri, de răutăți, de sarcam și bășcălie la adresa religiei. Într-o țară fără credință degeaba pui parapet la metrou. Parapetul cel mai bun este credința în Dumnezeu. Am putea să-l punem nu numai la metrou, ci în fiecare clipă a vieții noastre.”

    Ah da categoric, exemple sunt infinite, uite ce prost o duc toate tarile nordice in care procentul ateilor este de peste 80%, o tara fara credinta e degeaba.
    De ce sa-i explici omului cum sta treaba cu respectul cand poti sa-l ameninti sa arda etern.

    1. @Cristi: asa e, o duc foarte bine nordicii. Suedia este numarul 1 in Europa la numar de sinucideri. Cred ca religia explica foarte bine “cum sta treaba cu respectul”, ca sa va citez. Te invata sa-l respecti si sa-l iubesti pe celalalt. Un lucru important, zic eu. Va invit sa mai studiati subiectul, daca ati inteles numai chestiunea cu focul. “Istoria credintelor si ideilor religioase” de Mircea Eliade este o carte pe care v-o recomand cu caldura.

  4. Lăsând la o parte tragicul eveniment de la metrou, as puncta la ceea ce spuneați despre ura, frustrări,și iarăși ura!

    Scrieți ca sunteți cadru didactic .

    In scoala românească, ca și in multe din familiile românești, se sadesc aceste frustrări .
    Credeți-ma știu ce spun, de la țipete , batjocori, umilința pana la violenta din partea cadrelor didactice și a multor parinti(de altfel iubitori de copii) care așa au inteles ca trebuie disciplinat și stăpânit și învățat un copil.

    Trist , foarte trist. Și in Anglia sunt copii s-ar când greșesc li se da Cartonaș roșu, diverse pedepse,când reușesc ceva li se da carduri dw merit, înmânate de director in fata întregii scoli(săptămânal).

    Vaaaai de capul nostru, am venit in România pt copilul meu sa trăiască in țara lui cu familia lui lărgită,dar am greșit și ma judeca.

    Învățământul este jalnic!!!!!!!! Înrăiește copii groaznic de tare!
    La clasa copilului cl a 3 a se făcea aproape numai mate și romană!!!!
    E strigător la cer! Pe cei ce nu înțeleg, ii înțeleg!

    Menționez ca sigur sunt și excepții de pedagogi ce pun pret și pe sufletul copilului, dar din păcate ceed ca sunt putini.

    1. @Gina: stimata doamna, sper ca faceti diferenta intre universitar si preuniversitar. Ati comentat pe blogul unui cadru didactic universitar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *