Despre vegani și Viață

Să nu omorâm oaia. Vedem video-uri înduioșătoare cu oițe scăpate din mâinile brutale ale măcelarilor. Aleargă prin țarc, apoi sfârșesc într-o baltă de sânge, cu gâtul tăiat. Brutal, tăiat.

Vițelul fericit că a ajuns pe iarbă zburdă vesel, se bucură de soare și de viață. Apoi, jap, tăiat, împachetat. Ca să-l servim la pachet.

Puiul iese din ou apoi rămâne în genunchi. Nu se mai ridică din genunchi, că dacă se ridică și merge slăbește, deci trebuie să semi-doarmă tot timpul. Să se trezească, să mănânce și să adoarmă la loc. Deci este menținut în aceasta stare. Până se umflă și e tăiat. Ca să mâncăm pui ieftin la rotisor.

Ok, nu mai mâncăm oaie, vițel, pui. Nu mai omorâm animale. Sunt și ele niște suflete și trebuie să trăiască.

În schimb omorâm sute, mii de copii. Când? Înainte de a se naște. De cele mai multe ori după ce începe să le bată inima. De ce îi omorâm? Că nu ne mai putem distra, că nu avem bani să-i hrănim, pentru că nu avem casă, pentru că, pentru că…

Interesant, nu?

Închei: și eu eram tributar acestei mentalități rurale, că după ce faci copii tragi obloanele și-i crești, stai nopțile treaz, închizi viața cu fermoarul, o pui pe pauză, până se face mai mare. Copilul. Apoi te întorci încet-încet la viață cu cearcăne la ochi și cu teama că poate are febră și te sună. Până când eram la coadă la Turnul Eiffel. Era coadă mare. Și se blocase. De ce? Pentru că un cuplu foarte tânăr venise cu un copilaș mic-mic, să fi avut vreo 3 luni, să viziteze Turnul Eiffel. Au împachetat tacticoși căruciorul ca să încapă în lift, și-au luat mogâldeața fragilă și s-au urcat. Sus au băut șampanie, au privit toți trei spre soare. Iar mie mi s-a prăbușit mentalitatea rurală care cred că vine din vremea când săpam bordeie sub pământ, ca sâ înghesuim acolo copilul, că viața se încheie când faci copil. Nu se încheie nimic. În cap se încheie. Dar capul poți să-l deschei. Și așa cum pensionarii din Franța se urcă pe Harley Davidson și pornesc prin Europa sau își iau casa pe roți (cel mai des întâlnit caz) și soția, o sărută pătimaș și merg să trăiască ca niște vamaioți în toate  colțurile Europei, tot așa poți să-ți trăiești viața și cu dragul tău copil.

Un copil nu înseamnă sacrificiu de sine dus la extrem (asta se întâmplă numai în țările înapoiate), este un partener și cu zâmbet, puțină relaxare și punerea stresului+a mentalităților rurale pe pauză, poți să-ți trăiești minunat viața. În plus, toată lumea îți oferă locul, nu stai la coadă, toți îți zâmbesc și sar să te ajute. Iar copilul nu se mai crește în grotă, că suntem în 2017.

P.S. Hei, oricum iei animalul de companie peste tot cu tine. Bun antrenament 🙂

One Reply to “Despre vegani și Viață”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *