Azi mi-a zis cineva, o jurnalistă pe care o respect foarte mult, că am ajuns influențator fără să știu.
Chiar nu știam că am ajuns influențator, nici nu cred că sunt.
Ce înseamnă asta pentru mine?
Dacă pot să influențez niște atitudini în bine, dacă niște cuvinte bune ajung la suflet și alungă ceva trist sau rău, aduc un gând bun, aduc aminte cine suntem cu adevărat, niște oameni frumoși, calzi și plini de speranță, atunci sunt cel mai fericit că am ajuns influențator.
Ce rost are să trăim pe lumea asta? Ca să nu chinuim că atingem un standard de viață, care înseamnă rutină, chin, probleme zilnice și un final în mormânt, adică o goană perpetuă de supraviețuire în fața unei vieți nemiloase, care lovește mereu? Nu, nu asta înseamnă viața.
Viața înseamnă să-ți deschizi pieptul. Să respiri și să zâmbești. Să privești norul de săgeți care se îndreaptă spre tine. Flegmatic. Ia uite câte săgeți. Și ce dacă? Au, au, au, au, au. M-au înțepat. Ok, la primele 10 o să zic au, au, au, ca o formă de politețe, să nu creadă că nu le-am luat în seamă. Dar nu trebuie să le spun tuturor săgeților au, au, au, nu? O să spun din 10 în 10. Au, 10. Ok. Apoi au la 100. Că pot să comunice și între ele, nu au nevoie de atâta atenție. Apoi la 1.000. 1.000 de săgeți, au. Adică, salut o mie de săgeți. Până se strâng o mie de săgeți, ca să merite atenție, ia uite ce apus frumos. Ia să fac o poză, să pun pe Instagram. O mie de săgeți, au. Ok, am rezolvat asta. Ah, ia uite. Mi-a scris o persoană de treabă. Ce mai faci, ești bine? Au, 1.000 de săgeți. Ia să mai tai niște lemne. Lalalalalalalala. Ce bine tai lemne. Acum îmi dau seama că din cele 100.000 de săgeți care m-au înțepat, pot să fac focul toată iarna. Ce faine sunt săgețile. Dragi săgeți, vă supărați dacă beau un fresh de portocale în timp ce mă înțepați? Ok, mulțumesc, mi se pare ok să fii politicos și când înțepi. Ce săgeată de treabă! Apoi vine a doua zi. Te trezești iar săgețile te așteaptă afară. Țin ședință: dragă săgeată-șefă devine plicticos să înțepăm individul ăsta. Bea fresh când îl înțepăm, e politicos cu noi, parcă nu ne mai simțim săgeți. Eu ca să mă simt săgeată cu adevărat, zice una cu pene roșii, cea mai cochetă, propun să înțepăm pe altcineva, ca să simțim că facem ceva cu adevărat productiv. Aici ne pierdem vremea. Apoi ajungem în sobă, nu cred că e în regulă. Și a doua zi, norul de săgeți va fi compus numai din săgeți talibane, care se vor îmbulzi încleștându-și dinții, mormăind, ca să te sperie. Dar tu le cunoști de ieri, deci nu mai e cazul să spui nici au. Că sunt deja membri ai familiei. Și te vor lovi, te vor lovi, te vor lovi. Apoi vor primi sms-uri de la suratele lor care au început să înțepe zdravăn pe altcineva: vino aici, fată, că ăsta țipă la fiecare săgeată, se tăvălește pe jos, e fun, e distracție, hai! Vor pleca și ultimele săgeți. Va mai rămâne o săgeată care s-a îndrăgostit de tine și pentru ea e mereu loc, undeva lângă șemineu, unde tu o protejezi de foc. Ce întorsătură de situație, nu? Iar viața ta, dintr-odată nu va mai fi chinuitoare, nu va mai fi o luptă pentru supraviețuire, norii se vor retrage și tu vei ieși cu săgeata la soare. Dacă eu pot să schimb ceva în acest sens, să influențez puțin spre acest drum, atunci sunt fericit și acesta cred că este rolul meu. Pentru că tot ce ni se întâmplă în viață ține de atitudine. În fața săgeților, a oamenilor, a soarelui. Atitudinile se schimbă. Dacă pot schimba măcar puțin o atitudine în bine, una singură, atunci da, doresc să fiu influențator.
Atenție, cât timp ați citit acest articol, săgețile s-au oprit și s-au îngrămădit, curioase și ele, ca să citească. Zâmbiți-le. Una dintre săgeți va rămâne cu voi, pentru că vă iubește. Celelalte vor pleca sau se vor face foc, de drag, ca să vă încălzească.
Cu drag, Horea. Un om care a încasat multe săgeți.
